Record de iubire

 Dragilor, blogul a inregistrat de ieri un record... un mare, foarte mare, numar de cititori pe zi...

Desi eu scriu putin, foarte putin...lumea a inceput sa rasfoiasca pagini vechi si multi, infricosator de multi cititori,  citesc in fiecare minut.

Desigur mi-e teama,dar ...va imbratisez! Si simt imbratisarea voastra. Si simt ca sunteti buni. Ca nu zaboviti acum, pe caldurile acestea ca sa vedeti cat de cumplita sunt eu, ci pentru ca... durerile mele sunt asemenea durerilor pe care si voi le-ati trait si le traiti, bucuriile mele se repeta in ceea ce si voi traiti ...

Asa ca va imbratisez... cititi, dragilor! Aceasta sunt eu! Femeia imbatrinita de moarte, de parastase, de cimitire si slujbe de pomenire! Dar, dincolo de chipul pe care nici eu nu mi-l plac, e o inima... 

Aceasta inima o dau!

Nu, nu va ganditi ca mi-e usor totdeauna. 

Pana acum jumatate de ora am fost ingenunchiata de tristete. Nu intelegeam unde am gresit iar...  ce am mai facut, pentru ca peste toate cele rele facute candva, trebuie sa se fi asternut colbul uitarii... m-am simtit  iarasi ocolita de oameni care imi sunt dragi... fiecare isi are propriul lui plan ... nu ne mai adunam decat la inmormantari, parastase sau intamplator... 

Oare de ce dorim sa ne iubeasca lumea?

 Ma intreb retoric a mia oara!

Stiu, stiu de ce! Mandria, slava desarta, acesti viermi care ma mananca pana la coaja deja fragila a mintii mele. In minte sta totul! Nu in inima! Pentru ca in inima sta iubirea pe care o port...

Am venit acasa  purtand in mintea mea bolnava intrebari: cine? de ce? pentru ce?

 Si i-am dat sms parintelui meu pustnic ...mesaje lungi care ... nu se livrau ( asa scrie pe telefon.. se livreaza...) bietul parinte nu intelegea logic... le-am ordonat...1, 2, 3... si a venit un raspuns de cateva cuvinte care m-au alinat si asezat crestineste!

Sigur am gresit undeva ! Sau sunt greseli peste care nu se asterne niciodata colbul uitarii. Faptul ca jignim. Faptul ca ripostam cand ne sunt incalcate ceea ce credem ca ne sunt drepturile si nu avem niciun drept. Faptul ca facem un pas inaintea altuia, cand si el vrea sa-l faca! Faptul ca precum Iuda intindem mana odata cu el...Faptul ca facem ca privirea altuia sa cada intai pe noi, cand fiecare asteapta ca el sa fie privit. Faptul ca respiram. Faptul ca scriem. Faptul ca vorbim. Faptul ca traim...Faptul ca mergem...

Nu stiu...o multime de "fapte"...

Si eu le-am facut pe toate, fara sa ma gandesc ca trebuie sa fiu discreta si nu mai exist...

Ma doare sa stiu ca am fost ispita unor oameni. Ma doare sa stiu ca ei, datorita mie, au cazut!

....................................................................................................................................................

Nu am putut sa ma odihnesc... si tot plimbandu-mi mintea  prin de ce-uri mi-am amintit motto-ul  scris astazi de mine pe pagina mea  de facebook!

Este ceea ce am primit joi seara la spovedanie de la parinte. Mi-a spus asa, aparent fara nicio legatura cu ceea ce spuneam:

- Tie ti se potriveste perfect motto-ul de la Sfantul Gavriil Bănulescu-Bodoni, acum canonizat. Sa-l cauti ...

Si mi-a indicat unde!

L-am cautat si m-am gandit la el, fara sa inteleg in profunzime aplicatibilitatea lui in viata mea de femeie vaduva care fuge de conflicte... Era acesta:„În toată viaţa mea eu m-am străduit să le fac bine mai mult celor ce m-au obijduit. Se întâmpla că nopţi întregi n-am închis ochii, gândind numai despre un cuvânt, care, după cum gândeam eu, putea să obijduiască pe cineva şi nu mă linişteam, până nu-i arătam iubirea şi dragostea mea”- sfantul Gavriil Bănulescu-Bodoni (1746-1821).

Si acum am inteles !

Daca pe acesti nu-i voi iubi atat cat sa nu le fiu "piatra de incercare" , nu numai pe ei ii voi intrista ,ci pe insusi Dumnezeu! Pentru ca ai Lui sunt! Si Dumnezeu le stie si lor neputinta si vrea ca eu si altii ca mine, sa fim mai iubitori!

Pentru ca ce este iubirea? As vrea sa ma mantuiesc singura? Sa traiesc o vesnicie fara ei, toti cei pe care i-am cunoscut? Nu... eu il vreau pana si pe Tudorica, nebunul orasului care statea azi in caldura mare cand am plecat spre casa si caruia i-am spus:
-Tudorica , mergi la umbra!

Da... asa este!Fara iubire nu as avea nimic! Deci ... gata... de astazi am sa caut sa am  record de iubire! Pentru ca...

"1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.

2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.

4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.

5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.

6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.

7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.

8. Dragostea nu cade niciodată."(Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel)

 Si eu chiar imi doresc sa implinesc in viata mea porunca iubirii!