Aniversari

Astazi, 3 iulie 2016, blogul meu a implinit 4 ani.

V-am povestit ca blogul este cadou de la fata mea.

Andrei imi daruise un domeniu pe internet,imediat dupa moartea tatalui lui.

Apoi, pentru ca eu foloseam pagina de facebook ca pe un blog, Ruxandra, ca sa  scap de ridicolul situatiei, mi-a construit un blog si ...eu am inceput sa scriu pe el.

 Am crezut ca blogul va fi doar legatura mea cu copiii mei si mai tarziu cu nepotii pe care ei o sa-mi daruiasca.

Dar Dumnezeu alt plan avea pentru mine!

Ruxandra m-a invatat sa postez pe facebook articolele de pe blog si ... eu urmaream imediat cati cititor sunt!

Uneori muream de teama ca si cand ma asteptam la un atac cu rosii sau oua stricate...

Rad, desigur, rad!

Atatea bucurii am primit aici, incat acele putine lucruri care m-au tulburat, nu merita bagate in seama.

S-au inmultit cititorii...in fiecare zi sunt si mai multi! De pe intreg globul pamantesc lumea citeste paginile acestea. Constant. Nu este zi fara cititori!

Si cand nu scriu lumea se intristeaza!

Desigur sunt perioade in care reusesc sa scriu mai mult si perioade in care strabatand lumea nu am timp nici macar sa-l deschid.

Dar blogul meu este testamentul meu.

Este declaratia mea de dragoste.

Vreti sa vedeti ce iubesc?

Cititi aici!

Vreti sa vedeti cum gandesc despre unele lucruri... cititi aici!

Aici sunt eu, fara farduri si fara parfum frantuzesc. Aici e mostenirea pe care o las copiilor mei.

"Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,

Decât un nume adunat pe o carte,

În seara răzvrătită care vine

De la străbunii mei până la tine,

Prin rapi şi gropi adânci

Suite de bătrânii mei pe brânci

Şi care, tânăr, să le urci te-aşteaptă

Cartea mea-i, fiule, o treaptă."

asa spune Arghezi in Testament... 

Nu voi lasa bunuri dupa moartea mea...las insa cutii intregi de insemnari, dar mai mult decat acestea, las inima mea dezgolita aici...las lacrima mea, dar si zambetul meu...las amintirile tarzii ale pacatelor mele, dar si amintirile tuturor acelor locuri in care m-am rugat pentru adormitii mei, pentru cei vii si pentru toti cei pe care i-am cunoscut in acesta viata.

 Dau slava lui Dumnezeu pentru tot ce am primit!

Pentru fiecare om care s-a recunoscut in trairea mea si a schimbat ceva in bine pentru ca eu am avut curajul sa scriu.

Dau slava lui Dumnezeu pentru toti cei care cunoscandu-ma aici au inceput sa se roage pentru mine. Rugaciunea lor m-a ridicat din pat si mi-a daruit o noua zi de pocainta!Dau slava lui Dumnezeu pentru toti cei care se roaga pentru dragul meu, adormit in plina tinerete si deloc pregatit de moarte!
........................................................................................................................................

Dau slava lui Dumnezeu pentru inspiratia pe care mi-a dat-o!

 Dau slava pentru prietenii pe care mi i-a adus in viata mea tot mai saraca in prieteni.

Dau slava pentru duhovnicul care m-a pazit in fiecare cuvant si pentru  episcopul care a binecuvantat munca mea.Pentru ca a fost si este o munca!

Dar o munca pe care o iubesc ...care ma apropie de oameni cand ma vedeam tot mai singura, tot mai parasita...
Dau slava lui Dumnezeu pentru iubirea pe care v-o port si stiu ca si iubirea acesta este tot de la El.
Dimineata... ma gandeam ca nu am terminat  articolul acesta despre aniversarea blogului si dintr-o data  am realizat ca intr-adevar niciodata , cand am scris, nu am fost singura ...pot simti singuratea dar e doar un sentiment pasager, starea mea insa e o stare de apropiere permanenta de Dumnezeu pentru ca Dumnezeu a fost , este si va fi singura constanta a vietii mele ! Desigur Dumnezeu se poate indeparta de mine,pentru o multime de lucruri, dar eu totdeauna alerg dupa El ca un copil dupa Parintele lui.
Si Lui, Lui Dumnezeu ii datorez tot ce a fost bun! Si eu, doar eu, sunt de vina pentru fiecare litera lipsa si virgula pusa gresit!
 Sa ma iertati, dragilor ! Si sa ma iubiti ! Sa ma pastrati in rugaciunile voastre ! Nu pentru ca si eu ma rog pentru voi, ci pentru ca avem cuvant evanghelic sa-mi purtati sarcina mea de tristete si greutate! Si ... daca voi o sa o purtati .... Dumnezeu va va rasplati inmiit , iar eu am sa pot sa respir aerul  inmiresmat cu prietenia voastra, acum , in prag de batranete...si am sa scriu poate mai frumos... mai mult si poate mai bine! 
La multi ani, Amintiri Tarzii!