Pana miercuri a fost post negru... tacuti, dar zambitori treceam unii pe langa altii, foarte putin atenti la ceea ce se intampla exterior... Totul era...
"Ajutor si acoperitor S-a facut mie spre mantuire. Acesta este Dumnezeul meu si-L voi slavi pe El; Dumnezeul parintelui meu si-L voi inalta pe El, caci cu slava S-a preaslavit !
Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma! "
Am citit mult... m-am gandit mult la multimea greselilor mele... Gandul meu a fugit de la lumea care era dincolo de Bujoreni! Telefonul meu a amutit pentru ca este intr-o retea care nu are acoperire in acea zona. Nu am putut nici macar sa dau un sms sa anunt ca am ajuns bine si mi-a fost atat de jena sa cer colegelor mele de chilie, telefoanele lor, incat pana joi, chiar nu am putut sa scriu un rand...Abia joi, am indraznit sa cer Mariei telefonul ei, sa scriu un sms copiilor .
In mod "intamplator " am primit insa urmatoarele mesaje:
" Va cer iertare,in fata voastra, cand va cant, ma rog, voi, mana Domnului muiata-n crin si Vesniciilor, aici, zalog... In fata voastra in genunchi ma plec si la picioare gandul vi-l depun...Nu semne astept la cele ce va spun, ci pe Iisus sa-mi dati , sa-l am intreg!... sa ma iertati de v-am gresit!" si
''Liturghia e rugaciunea lui Dumnezeu: veniti mancati Trupul Meu, veniti beti Sangele Meu, iar la Liturghia Darurilor, a pocaintei, vin miresele Mirelui in camasi cusute dintr-un singur plans!"...Parintele Gavriil ca totdeauna sensibil
si plin de iubire intru Hristos, Domnul!
Si... "Te astept sa ne iertam!"
Drumurile mele spre alta lume erau inchise si Dumnezeu isi pusese mana pe capul meu.Acolo era locul meu. Acolo trebuia sa fiu!
Miercuri m-am impartasit!
Dumnezeu prin mana parintelui Alexie m-a iertat si parintele Hristofor m-a impartasit din sfantul potir!Am inca in gura gustul desavarsit al Trupului si Sangelui...
Si am zburat pe scari! Si am zburat spre ceruri! Si-am coborat pe pajistea deja inverzita a curtii...Am fost la trapeza si acolo...Maria era atat de bolnava, inca doar ca nu s-a prabusit pe gresie. Facea turtele cu halva ...A trebuit sa plece in chilie!Si am ramas eu cu Elena sa facem turte.
-Aveti ingaduinta pentru mine, va rog! Nu uitati ca mie mi-se face de catre altii, cafeaua sau ceaiul zilnic!-mi-a scapat acesta rugaminte!
Parintele Ioachim era deja incruntat! Bucataria arata deja...ca dupa razboi...teancuri de vase la spalat, canute...un lighean mare de coca... alaturi parintele Alexie facea un tort intr-un vas imens pentru parintele Gherman a carui zi era atunci si se incuraja:
-Face, doamna Doina, turtite!Ce o sa se bucure parintii cand vor manca turtite! Doamna Doina face turtite!
Le-am facut! Mai mici, mai jumulite, mai sparte, mai...dar le-am facut!Parintii, asa cum zicea parintele Alexie, au mancat cu bucurie si multime de oameni dupa canon...
In toate zilele in care s-a cantat Canonul cel Mare au venit la manastire, doamna Ioana impreuna cu fiica dansei si sotul ei... Apoi, chiar joi, au venit Maria si Lili, prietenele mele de pe fb... si cititoare ale blogului. Ele mi-au aratat iarasi ca asa cum zice Gabriel Garcia Marquez" un prieten adevărat este cel care te prinde de mână şi îţi atinge inima".Inima mea a fost atinsa de inimile lor si totdeauna le voi multumi pentru asta!
M-au incantat femeile simple din biserica...Intr-un moment am surprins o discutie.O tanara o intreba pe o mamaie:
-Ce faci, tusa?De ce esti suparata?
-Cum de ce? Suntem de Canon!
Pentru ele, Canonul Cel Mare este un moment de pocainta amara si asta chiar imi da sperante!
M-au incantat femeile simple din biserica...Intr-un moment am surprins o discutie.O tanara o intreba pe o mamaie:
-Ce faci, tusa?De ce esti suparata?
-Cum de ce? Suntem de Canon!
Pentru ele, Canonul Cel Mare este un moment de pocainta amara si asta chiar imi da sperante!
Intareste, Doamne, pe piatra poruncilor Tale, inima mea cea clintita; ca Insuti esti sfant si Domn.
Izvor de viata Te-am castigat pe Tine, surpatorul mortii, si strig Tie din inima mea mai inainte de sfarsit: Gresit-am! Milosti-veste-Te si ma mantuieste.
Pacatosilor din vremea lui Noe am urmat, Mantuitorule, mostenind osandirea acelora, intru cufundarea potopului.
Gresit-am, Doamne, gresit-am Tie! Milostiveste-Te spre mine. Ca nu este cineva intre oameni, din cei ce au gresit, pe care sa nu-l fi intrecut eu cu gresealele.
Lui Ham aceluia, batjocoritorul de tata, urmand, suflete, n-ai acoperit rusinea aproapelui, cu fata inapoi intorcandu-te.
Binecuvantarea lui Sem nu ai mostenit, ticalosule suflete, si mostenire desfatata n-ai luat, ca Iafet in pamantul iertarii.
Din pamantul Haran, adica din pacat, iesi, suflete al meu, si vino la pamantul care izvoraste de-a pururea nestricaciune vie, pe care Avraam a mostenit-o.
De Avraam ai auzit, suflete al meu, care si-a lasat oarecand pamatul parintilor si s-a facut strain. Urmeaza si tu alegerii aceluia.
La stejarul din Mamvri ospatand patriarhul pe ingeri, a luat la batranete vanatul fagaduintei.
Intelegand pe Isaac, ticalosule suflete al meu, ca a fost jertfit tainic jertfa noua, ca ardere de tot Domnului, urmeaza vointei lui.
Auzit-ai, suflete al meu, de Ismael, ca a fost izgonit ca un fecior din slujnica; trezeste-te, vezi, ca nu cumva pacatuind, sa suferi ceva asemenea.
Agarei, egiptencei celei de demult, te-ai asemanat, suflete, facandu-te rob de buna-voia ta, si nascand semetia, ca pe un nou Ismael.
Scara lui Iacov o stii, suflete al meu, care s-a aratat de la pamant spre cele ceresti; pentru ce n-ai avut treapta tare, credinta cea dreapta?
Preotului lui Dumnezeu, si imparatului celui instrainat intre oameni de viata lumii, urmeaza, adica asemanarii lui Hristos.
Sa nu te faci stalp de sare, suflete, intorcandu-te inapoi; sa te infricoseze pilda Sodomei; sus in Sigor mantuieste-te!
De arderea pacatului fugi, suflete al meu, ca si Lot. Fugi de Sodoma si de Gomora; fugi de flacara a toata pofta cea nebuneasca.
Miluieste-ma, Doamne, miluieste-ma strig Tie, cand vei veni cu ingerii Tai, sa rasplatesti tuturor dupa vrednicia faptelor.
Rugaciunea celor ce Te lauda pe Tine, Stapane, nu o lepada; ci Te milostiveste, Iubitorule de oameni, si daruieste iertare celor ce se roaga Tie cu credinta.
Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cuprins sunt de tulburarea valurilor si de furtuna pacatelor. Dar tu, maica, mantuieste-ma acum si ma scoate la limanul dumnezeiestii pocainte.
Stih: Cuvioasa Maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi.
Rugaciune cu osardie aducand si acum, cuvioasa, catre prea milostiva Nascatoare de Dumnezeu, cu rugaciunile tale deschide-mi dumnezeiestile intrari.
Stih: Cuvioase Parinte Andrei, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu rugaciunile tale daruieste-mi si mie iertare datoriilor, o Andreie, arhiereule al Cretei; ca tu esti invatator preales al pocaintei.
Slava... a Treimii:
Treime neamestecata, nezidita, Fire fara inceput, Care esti laudata in Treimea Fetelor, mantuieste-ne pe noi, care ne inchinam stapanirii Tale cu credinta.
Si acum... a Nascatoarei:
Pe Fiul cel fara de ani din Tatal, sub ani L-ai nascut, nestiind de barbat, Nascatoare de Dumnezeu. Minune straina! Ca alaptand, ai ramas fecioara.
Gripa Mariei s-a deslantuit si ea a ramas in pat pana am plecat...Iar noi la bucatarie in locul ei impreuna cu parintele Ioachim si cu parintele Alexie...
-Sambata avem parastas! Trebuie sa facem sarmale!-zicea curajos parintele Alexie! Noi le facem! -si se ingrijora apoi...
- Maria nu se da nici maine jos din pat?
-Nu, parinte! E foarte, foarte bolnava!
-Facem sarmale! Noi facem sarmale! incerca sa-si faca curaj parintele...
Si dintr-odata salvator:
-O chem pe mama sa faca sarmale! Ii chem pe mama si pe tata- si-a regasit zambetul parintele Alexie odata cu ideea foarte buna!
Si dintr-odata salvator:
-O chem pe mama sa faca sarmale! Ii chem pe mama si pe tata- si-a regasit zambetul parintele Alexie odata cu ideea foarte buna!
Si au venit parintii! O mama de preot! O mama de inger!Nu poate fi decat asemenea fiului ei!
Am facut sute...mii de sarmale impreuna... si zeci de litri de sucuri! O multime de parinti erau bolnavi si parintele Alexie alerga tot timpul la chiliile lor ca sa le duca ceaiuri, suc de sfecla si portocale, supe calde...
Am sustinut-o pe Maria atat cat am putut... Deja ma privea parca mai ...obisnuita cu mine
-Ce lucrezi tu in lume? -m-a intrebat
Si eu ma gandeam ce sa-i spun...
-Sunt vanzatoare la un chiosc de paine!
Si ea ma privea desteapta, convinsa ca mint! Ce puteam sa-i spun si ce importanta avea? Pentru ce venisem eu acolo? Care era scopul pelerinajului meu? Acesta:inmultirea rugaciunii mele: Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma!
In curte ,parintele Laurentiu mi-a luat geanta si a dus-o la masina...
Cu totii erau mirati si intrebau:
-Chiar plecati?
- De ce plecati?
- Cand va intoarceti?
- Veniti iar la CANON?
-Veniti de Prohod?
-Veniti la Inviere?
Acesta este poarta. Dar nu am iesit simplu... In parcare ne-a binecuvantat parintele Agatanghel si mi-a facut un dar de taina ...Si cu ochii inlacrimati de bucurie am zis:
-Aici este un duh al iubirii!
Si parintele radea senin , iar ochii calzi topeau in inima mea parca durerile unor ani grei si ale multor incercari pe care ...lacrimile arata ca nu le-am trecut decat cu durere...
Si totusi in lume exista iubire! Si atata timp cat iubirea nu se termina, exista speranta de mantuire, chiar si pentru mine, pentru ca... desi m-am intors acasa la mine, numele meu nu ramane doar pe pomelnicul lasat acolo , ci si in rugaciunea celor care au ramas dincolo de poarta!
... In cateva ore am ajuns acasa! Nu am atins pana la usa, toartele gentilor de voiaj! Nu le-am atins! Altcineva , de fiecare data le-a luat! Si ultimul a zis:
-Doamna, va rog sa ma lasati sa va duc pana la usa!
Si acasa...in linistea casei...in bagaj era... pachetul pe care obstea manastirii Bujoreni impreuna cu ajutatorii ei , mi l-a pregatit! Si inca mai am din zacusca! Stiti cat e de buna? Este facuta de draga si vrednica noastra, Maria si mamele preotilor...Mergeti la Bujoreni si cereti! Spuneti ca eu am zis ca e buna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu