Sfanta Liturghie la Schitul Closca, sambata dimineata- 26 iulie 2014

Nimic nu se compara cu somnul intr-o manastire.

Aseara tarziu, aproape de miezul noptii, sora Ana imi arata biserica  prin fereastra chiliei.

-Dorm cu geamul deschis si cu perdeaua trasa ca sa vad biserica-mi-a spus ea.Si uneori vad crucea mare stralucind in culorile curcubeului. Si asta ma linisteste .

Totul e simplu la Closca , dar e acea simplitatea dupa care merita sa pleci sa strabati lumea, cautand-o.

Nu stiu cand am adormit tinand intre degete metania maicii, cu 200 de boabe! Peste noapte am visat ca aveam in mana metania maicii si inca doua metanii mari, iar undeva intr-un dulap am gasit metania mea pe care am pierdut-o acum cateva zile.Si eram atat de fericita!

Fericirea vine de multe ori din lucruri marunte.

Zaboveam inca intinsa pe patul tare al chiliei, dorind ca minutele sa fie lungi si timpul sa ramana asa, ca in dimineata senina care se zamislea in secundele acelea.Maica Ana se pregatea insa pentru a ajunge prima la biserica, pentru ca era paraclisier.Si era in siguranta miscarilor ei, in modul in care isi punea pe cap scufia,atat liniste si pace incat nimic nu ar fi putut sa o egaleze. 

Am urmat-o  si eu in cateva minute...

Biserica in zorii zilei de 26 iulie 2014

 Biserica asteptand slujbele zilei... miezonoptica, utrenia, ceasurile 1 si 3

 Am iesit la un moment dat si pe ulita de langa biserica se auzea zgomot mare...trecea o turma cu caprite si oi...Undeva departe se vedea o eoliana si m-am gandit cat de frumos se impletesc uneori cele doua lumi... modernitatea si traiul milenar...

1.Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor. 9.Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare. 10.Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. 11.Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. 12.Şi acesta va fi semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle. 13.Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: 14.Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire! 15.Iar după ce îngerii au plecat de la ei, la cer, păstorii vorbeau unii către alţii: Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut.(Evanghelia dupa Luca cap 2)

 In jurul orei 9 a inceput Sfanta Liturghie si asemenea pastorilor ne-am adunat sa-L vedem si sa-L auzim pe Mesia.

Iesirea cu sfanta Evanghelie si aratarea Mantuitorului 

Însuşi Hristos se descoperă lumii prin învăţătura Sa dumnezeiască. Momentul marchează preazenţa reală a lui Hristos în Sfânta Liturghie, El chemându-ne în Împărăţia Sa, prin 

împlinirea învăţăturii Sale. 

Iar Preotul cere ca “împreună cu intrarea noastră să fie şi intrarea sfinţilor îngeri care slujesc împreună cu 

noi, şi împreună slăvesc bunătatea Ta”

Uşile altarului, care se deschid în acest moment simbolizează aceiaşi dimensiune a Împărăţiei, căci în momentul acesta Însăşi Împărăţia lui Dumnezeu stă înaintea noastră deschisă 

Intrând prin uşile împărăteşti preotul zice: “Înţelepciune drepţi”, adică “staţi cu cugetul 

drept, curat, nestrâmbat şi înălţat, căci Acesta este Hristos, Înţelepciunea lui Dumnezeu” (Pr.Staniloae. Spiritualitate si comuniune pag 181)

Ap. Romani 12, 1-3

Fraţilor, vă îndemn, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine-plăcută lui Dumnezeu, ca o slujire a voastră cuvântătoare. Şi să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit. Căci, prin harul ce mi s-a dat, spun fiecăruia din voi să nu cugete despre sine mai mult decât trebuie să cugete, ci să cugete fiecare spre a fi înţelept, precum i-a împărţit măsura credinţei.

  

Citirea evangheliei de către preot, are loc,după ce credincioşii au fost îndemnaţi ca să o asculte “cu înţelepciune, drepţi”. Cabasila, zice “Să fim în stare de veghe… cu înfiorare şi cu toată cucernicia să trăim în această convorbire cu Dumnezeu” ( Nicolae Cabasila, Tâlcuirea Dumnezeieştii Liturghii).

Evanghelia de la Matei (X, 37-42; XI, 1) is-a Domnul: cel ce-şi iubeşte pe tatăl său ori pe mama sa mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine; cel ce-şi iubeşte pe fiul său ori pe fiica sa mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea sa şi nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine. Cel ce şi-a câştigat viaţa, O va pierde; iar cel ce şi-a pierdut viaţa pentru Mine, acela O va câştiga. Cel ce vă primeşte pe voi, pe Mine Mă primeşte; şi cel ce Mă primeşte pe Mine Îl primeşte pe Cel ce M'a trimis pe Mine. Cel ce primeşte profet în nume de profet, răsplată de profet va primi; şi cel ce primeşte pe un drept în nume de drept, răsplata dreptului va primi. Şi cel ce în nume de ucenic va da de băut numai un pahar cu apă rece unuia din aceştia mici, adevăr vă grăiesc: Nu-şi va pierde răsplata“. După ce a isprăvit Iisus de dat aceste porunci celor doisprezece ucenici ai Săi, a plecat de acolo pentru ca să înveţe şi să propovăduiască prin cetăţile lor.

 Totdeauna astept cuvantul evanghelic gandind ca Dumnezeu imi va vorbi prin el. Si asa s-a intamplat si dimineata acesta.Cei care ma cunosc deja  citindu-mi blogul, stiu ca am povestit ca in perioada din urma am avut o mare incercare. Asa s-a intamplat si anul trecut ... Si amandoua incercarile au venit prin copii mei.

Ii iubesc nespus de mult! Totdeauna i-am iubit, dinainte de nastere mi-am pus viata la picioarele lor.Iar dupa moartea lui Grig am gandit ca si mai mult trebuie sa-i  iubesc si desi parea imposibil si mai mult i-am iubit!

Dar am invata un lucru, pe care incerc sa-l transmit"cel ce-şi iubeşte pe fiul său ori pe fiica sa mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine"

"Sa nu ai alti dumnezei afara de mine. Sa nu te inchini inaintea lor si sa nu le slujesti, caci Eu, Domnul, Dumnezeul tau, sunt un Dumnezeu gelos/zelos.” (Exodul 20, 3-5)

Si este in "gelozia"lui Dumnezeu cea mai frumoasa declaratie de iubire!

Toate i-le datoram Lui. Celula din care am pornit este a Lui. Cel care mi-a pazit  viata secunda de secunda este El, Cel care nu m-a parasit niciodata este El, Cel care m-a iertat totdeauna cand am gresit si singurul care  a facut-o cu iubire este El,Cel care aprinde stelele pe cer e El si tot El imi da ziua si aerul si apa si ploaia si vantul racoros al serii... Sunt acum singura in casa! Copiii mei isi traiesc viata lor firesc cum si eu mi-am trait-o pe a mea.Dar singurul care traieste viata mea cu mine e Dumnezeu. De ce as iubi pe altcineva mai mult decat pe El?

Imi amintesc o discutie foarte fierbinte cu un membru al familiei mele, acum trei ani si cum imi spunea:

-Cum de-L iubesti pe Dumnezeu care ti l-a luat pe Grig, singurul tau sprijin si omul care te-a iubit cel mai mult?

Nu pot sa intru in amanunte dureroase. Dar il iubesc pe Dumnezeu care , Slava Lui, sper  ca l-a luat pe Grig la El! Cumplit e gandul ca Grig nu e la Dumnezeu...si cred, oricat de grea , de cumplita e despartirea de el, ca intr-o zi, intr-un ceas socotit de Domnul...

Ne-om razima capetele-unul de altul
Si surizind vom adormi sub inaltul,
Vechiul salcim. - Astfel de noapte bogata,
Cine pe ea n-ar da viata lui toata?
Pentru ca eu cred ca in momentul mortii mele, Dumnezeu il va trimite sa moara iar cu mine, spre viata vesnica!
Si ma trezesc dimineata gandindu-ma nu la Grig si nici la copii mei.Intai ma gandesc la Dumnezeu, Lui ii dau primul meu gand. Icoana Lui o sarut si a    Maicii Domnului! Nu fotografia copiilor sau pe a lui Grig!
Si imi doresc ca asta sa fac! Si stiu cumva ca incercarea pe care am trecut-o a fost de la Dumnezeu, ca sa vada cat de declarativa si cat de adevarata sunt in iubire.Si desi am cazut in alte pacate, de iubit inainte de mama mea, de surorile mele, de fiul meu, de fiica mea , pe Dumnezeu care mi-a dat toate acestea , L-am iubit!

Mi-am ridicat iar crucea, crucea grea a vaduviei,pentru ca e cumplit sa fii parinte unic si sa traieste langa copii tai boala si chiar moarte, dar e nebunia intru Hristos, care face sa  pot duce , cu lacrimi, cu truda, sa cad si sa ma ridic, dar sa o duc totusi, pentru ca Cel care nu ma lasa pe acest drum al crucii , stiu singur, ca Dumnezeul nostru este!

Preotul, iese cu Discul şi cu Potirul pe solee şi se îndreaptă pe Sfântul Jertfelnic, pentru a le oferi direct lui Hristos.
Acum au loc o seamă de pomeniri, în care preotul cuprinde parcă întregul Cosmos, pe cei vii şi pe cei morţi deopotrivă. Pomenirile acestea amintesc despre rugăciunea tâlharului de pe cruce: “Pomeneşte-mă Doamne când vei veni întru Împărăţia Ta”. “Prin aceste pomeniri conştiinţa sobornicităţii Bisericii îşi capătă în fiecare membru al ei o nouă întărire. Cei de pe       p ământ sunt orientaţi spre veşnicie, căci vor să aibă cu ei pe toţi cei vi şi morţi” (Ibidem., p. 231).http://www.izvorultamaduirii.org/Books/Explicarea%20Sfintei%20Liturghii.pdf

 Discul şi Potirul sunt purtate de către preot în dreptul frunţii căci“Hristos umple mintea preotului cu cuvântul propovăduirii şi de fapta şi înţelesul jertfei” (Pr.Dumitru Stăniloae, Spiritualitate şi comuniune…, p. 229).

preotul îi binecuvintează pe credincioşi: “Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi

dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi”. Aceasta este 

binecuvântarea treimică, întâlnită atât de des la Sfântul Apostol Pavel. Se remarcă aşadar originea 

ei biblică şi apostolică. “Toată Liturghia e plină de Treime” – scria părintele Stăniloae (Pr.

Dumitru Stăniloae, Spiritualitate şi comuniune…, p. 257

 Sus sa avem inimile!

“Cu pace să ieşim” îi îndeamnă preotul pe credincioşi. Iar ei răspund “Întru numele

Domnului.” Îndemnul acesta reprezintă de fapt trimiterea Bisericii în lume, la propovăduire şi

misiune, la săvârşirea “liturghiei fratelui”. Avem datoria cu toţii “ca mărturisitori ai acestei lumini

(primite prin Cuminecare - n.n.) şi ai Duhului… să mergem înainte şi să începem misiunea fără 

de sfârşit a Bisericii” (Ibidem). Creştinul “hrănit şi adăpat de la izvor… este el însuşi ca un potir 

umplut de Prezenţa dumnezeiască şi dăruit tuturor oamenilor. Sfânta Liturghie are continuarea sa 

într-o liturghie “extramundos”, pe care fiecare credincios să o săvârşească în calitate de

<<preot>> al existenţei sale, iar mărturia sa existenţială se înalţă ca o dovadă că Liturghia a fost 

primită în mod real” (Paul Evdokimov, Rugăciunea în Biserica de Răsărit, p. 201).

Partea finală a Liturghiei mai cuprinde rugăciunea Amvonului, imnul “Fie numele 

Domnului binecuvântat de acum şi până în veac” şi Otpustul. Rugăciunea Amvonului

“recapitulează în rezumat principalele cereri ce s-au făcut mai înainte în toate rugăciunile 

Liturghiei” (Pr. P. Vintilescu, Liturghierul explicat, p. 351).

După binecuvântarea numelui lui Dumnezeu, preotul mai rosteşte în taină în Sfântul Altar 

o rugăciune: “Plinirea Legii şi a proorocilor Tu însuţi fiind, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce 

ai primit toată rânduiala părintească, umple de bucurie şi de veselie inimile noastre”(Liturghier,    

p. 159).

Apoi preotul binecuvintează poporul: “Binecuvântarea Domnului peste voi cu al său har   

şi cu a sa iubire de oameni, totdeauna… ” (Liturghier, p. 159).                     

Otpustul este ultimul act al Sfintei Liturghii în care se cere de la Hristos Dumnezeu, prin 

mijlocirile Sfintei Fecioare şi ale tuturor sfinţilor, mântuirea sufletelor noastre.

 Mi-am dorit de mult sa caut sa explic putin sfanta liturghie cu ajutorul informatiilor care se gasesc acum peste tot. Doar sa dorim sa le citim, ca  Dumnezeu ni-le pune in fata.Asa le-am si gasit si eu.Si imi amintesc anii de inceput in care asa ma sfatuia si pe mine fratele Arcadie si doamna Florentina sa caut si sa inteleg Sfanta si dumnezeiasca Liturghie.Si a fost bine ca m-au invatat! Pentru ca  acum,astept fiecare moment cu nerabdare si scurta mi-se pare acum slujba.

Si iar imi amintesc cand ma dureau picioarele si imi doream sa ajung mai tarziu ca sa dureze mai putin... Cu mari neputinte m-am luptat, dragii mei, cu mari neputinte! Si pentru graba de atunci,acum sfanta Liturghie trece atat de repede.

Asa a fost si astazi! Repede a trecut dimineata...Oitele de dimneata sigur au ajuns la un loc umbrit si umbra cauta sub trandafiri Bela, catelusul unei familii venite la Sfanta Liturghie, la Closca, in drum spre mare.

Impreuna cu ei si cu obstea manastirii, in acel loc binecuvantat de Dumnezeu, ne-am rugat astazi...impreuna am cantat" Noi care pe heruvimi inchipuim..." impreuna am  spus si Crezul si  “Pe Tine Te lăudăm… Ţie îţi mulţumim… şi ne rugăm Ţie.…si Tatal Nostru, stiind ca in marea Lui iubire, Dumnezeu ne asculta si implineste toate cele de folos sufletelor noastre...