2 iulie 2014.Joi dupa pranz
Am strabatut orasul spre centrul religios.
Dar noi, nu cladirea acesta trebuia sa vizitam acum, ci ..Moscheea Albastra
Moscheea Albastră din Istanbul sau Moscheea Imperială a sultanului Ahmed este cea mai mare moschee din Istanbul și moscheea națională a Turciei, fiind unul dintre simbolurile acestei țări.
Moscheea Albastră din Istanbul a fost construită între anii 1609 și 1616, în timpul domniei sultanului Ahmed I,care avea numai19 ani, de către arhitectul Mehmet Ağa, format la școala arhitectului Mimar Sinan, cel mai renumit arhitect al Turciei.
Ahmed I a decis construirea clădirii din dorința de a ridica în Istanbul o moschee care să îi poarte numele, dar și care să concureze sau chiar să depășească în măreție cea mai importantă moschee din oraș la acea vreme, Hagia Sophia
Astfel de clădiri (moschei, palate sau alte clădiri publice) erau construite din bani obținuți ca pradă de război, pentru a comemora anumite victorii importante. Însă, deoarece nu avusese astfel de victorii seminificative, Ahmed a fost primul sultan nevoit să procure suma necesară din fondurile statului, stârnind astfel furia inițiațiilor în teologie și drepturi divine. De asemenea, nu numai proveniența banilor a adus controverse, ci, conform istoricului Mustafa Ali, însuși numărul lor. Suma era considerată mult prea mare de către populația turcă a acelor vremuri, în condițiile în care zonele sărace ale orașului erau deseori neglijate.
Sultanul Ahmet a fost atat de nerabdator de a-si vedea creatia completa, incat a asistat personal la derularea lucrarii.Sultanul moare la doar un an dupa finalizarea moscheei, la varsta de 27 de ani. El este inmormantat in afara moscheei, impreuna cu sotia si cei trei baieti ai lui. Complexul initial al moscheei cuprindea o madrasa, un spital, un han, o scoala primara, o piata, un imaret si mormantul fondatorului. Majoritatea acestor cladiri au fost demolate in secolul XIX.
Una dintre caracteristicile notabile ale moscheei care se poate vedea de la foarte mare distanta. sunt cele sase minarete, dispunere unica pentru o moschee, datorita faptului ca, in general, constructiile religioase musulmane nu au decat patru. Potrivit unor legende locale, sultanul a comandat minarete de aur, in limba turca "altin", cuvantul aur fiind confundat cu "alti", corespondentul numarului 6 in limba turca. Indiferent de originea acestei caracteristici, constructia celor sase minarete a provocat, la vremea respectiva, un scandal destul de mare. Cea mai sfanta moschee din lume (Haram) se afla la Mecca si avea tot sase minarete. Intr-un final, sultanul a trimis arhitectii la Mecca si a adaugat un al saptelea minaret. Un alt detaliu izbitor al exteriorului Moscheei Albastre este frumoasa cascada de domuri care par ca se revarsa de sus, din domul principal. Arcadele de sub fiecare din aceste domuri adauga, de asemeni, un ritm vizual propriu. Nimic din exterior nu este albastru. Numele vine de la gresia albastra din interior.
Vedere din curtea interioara
Am intrat prin poarta din spate, intr-o multime pestrita. Oare cine erau pelerinii? Personalul de paza ne privea cu o seriozitate ostila.Cele imbracate in pantaloni si avand mainile dezgolite au primit saluri sa se acopere si noi toti pungi in care sa punem incaltamintea.Am pasit cu teama! Privirile lor erau parca taiose si fereasca Dumnezeu cumva sa faci fotografii!
Un miros groaznic de picioare transpirate iti intorcea stomacul pe dos.Dar mirosul era al pelerinilor, pentru ca ei, musulmanii se spala inainte sa intre.
Moscheea Albastra!Poate va intrebati daca mi-a placut. Raspuns sincer?Desigur, sincer!
E multa truda aici, multa cheltuiala de materiale, de munca , de viata, de bani. Dar... peste toate e atitudinea de rugaciune catre Nimeni!
Ii priveam stand jos, pe covorul rosu cu floricele albastre.Nu stiu cum e Alah al lor si desi am Coranul in casa, nici nu vreau sa stiu. Pentru ca eu L-am gasit pe Dumnezeu si pentru ca restul de viata nu-mi poate fi de ajuns pentru a invata Biblia, singurul adevar.De ce as citi si as cauta sa aflu in amanunt ce cred ei? Orice cred, ei sunt in inselare! Un Dumnezeu care nu e Treimic nu este Dumnezeu Adevarat si atunci e fals , e ratacire, e inselare.
E multa truda aici, multa cheltuiala de materiale, de munca , de viata, de bani. Dar... peste toate e atitudinea de rugaciune catre Nimeni!
Ii priveam stand jos, pe covorul rosu cu floricele albastre.Nu stiu cum e Alah al lor si desi am Coranul in casa, nici nu vreau sa stiu. Pentru ca eu L-am gasit pe Dumnezeu si pentru ca restul de viata nu-mi poate fi de ajuns pentru a invata Biblia, singurul adevar.De ce as citi si as cauta sa aflu in amanunt ce cred ei? Orice cred, ei sunt in inselare! Un Dumnezeu care nu e Treimic nu este Dumnezeu Adevarat si atunci e fals , e ratacire, e inselare.
Nu, nu m-am simtit bine in Moscheea Albastra. Poate sunt frumoase mozaicurile lor. Sigur sunt ! Maini omenesti le-au facut, maini create de Dumnezeu- Adevarat. Dar Moscheea e goala!Nu sunt ingerii. Nu e Maica Domnului. Nu e Iisus Hristos. Nu e pacea. La usa si nu numai acolo, am simtit amenintarea. Privirile lor goale de iubire! Nepasarea. Lipsa iubirii.
Stiu, nici in biserica mea nu-i liniste. S-au lepadat de mine multi,frati si surori de potir,inclusiv preoti, mai ales atunci cand s-a parut ca si mai marii lumii au facut-o. Dar... dar cand intru intr-o biserica oarecare... nu numai in Antim, nu numai in Catedrala Patriahala din Bucuresti, intr-o biserica de tara cu podeaua roasa de carii, femeia de la lumanari imi spune cum sa scriu pomelnicul si unde sa-l las... Si e, in aerul cu miros de tamaie, sfintenie ! Si inca mai este iubire in lumea noastra, chiar daca ne lupta si pe noi uratii, inca mai plangem cand ridicam colivele si plangem avand speranta in Inviere!Inca ne miruiesc cu iubire preotii si inca ne pomenesc in rugaciunile lor.
Aseara tarziu, moarta de oboseala i-am spus duhovnicului meu:
-Sunt prea obosita sa ma rog!Nu-mi fac canonul. Rugati-va, sfintia voastra pentru mine in seara acesta!
-Bineinteles!-mi- a raspuns
Si o mare rusine m-a cuprins si am zis:
-Ma iertati ca am spus asta!Am sa-mi fac singura canonul !
Dar...cineva ma ridicase pe umeri si stiu ca rugaciunea acestuia e pentru intrega lume, chiar si pentru pagani si lucru asta face diferenta intre noi si ei.
Am petrecut momente in care am simtit amenintarea ca sunt crestina!Am umblat zilele acestea in negru, purtand pe cap un sal negru care acopera bluzitele cu alb si in maini siragul de metanie.Incostient am facut-o. Firesc cum fireasca era rugaciunea mea. Si ei ma priveau taios ca si pe maica care era in grup.
-Sa nu va mirati daca veti fi scuipata-i-au spus maicii...
Am mers la hotel... Peste drum de hotel o moschee cu doua minarete!Nu stiu cand au inceput sa tipe! La megafoane puternice se auzea la ore diverse un tipat groaznic catre lume!Si pasarile il repetau obsedant! Zgomot cumplit! Orasul tot parea ca tipa! Desi etajul sase, nici macar cu geamurile inchise nu ne puteam odihni.
Tipul acesta de comert practicat de ei, la libera si neafisata negociere, pe mine m-a obosit enorm. Nu pot sa inteleg cum e posibil aceiasi marfa sa o vanda cu jumatate de pret mai mic intr-o secunda? Unde e seriozitatea si pretul corect?
Poarta salutului.Cele două turnuri, care străjuiesc Poarta Salutului, au fost construite sub domnia sultanului Soliman (Süleyman) Magnificul (1520-1566).
Amplasată strategic la intrarea în Camera de Audienţe, pentru ca zgomotul produs de căderea apei să împiedice ascultarea conversaţiilor din interior, fântâna reprezenta, totodată, simbolul sultanului, considerat „izvorul generozităţii, dreptăţii şi marea binefacerilor“.
Sub balconul celui de-al treilea Pavilion, cu vedere spre Pavilionul Bagdad şi Pavilionul Iftar, se dechide un bazin, având în centru o fântână arteziană.
Camera circumciziilor (Sünnet Odasi), destinată ceremonialului circumciziunii, la care erau supuşi tinerii prinţi, este decorată la interior şi la exterior cu plăci de faianţă, care au împodobit odinioară faţadele clădirilor ridicate în timpul domniei lui Soliman (Süleyman) Magnificul.
Pavilionul Iftar sau Umbrarul Iftar atrage ca un magnet turiştii dornici să-şi imortalize vizita la Palatul Topkapi, atât datorită aspectului său exotic, amintind de unele construcţii tradiţionale de pe continentul Asiatic, cât şi datorită priveliştii de excepţie oferite spre Cornul de Aur şi Marea Marmara.
În Camera sultanului(Has Oda), datând din secolul al XV-lea,sunt adapostite în prezent Relicvele Sfinte.Sunt expuse: mantia Profetului Mohamed, fire de păr din barba Profetului Mohamed, urma piciorului şi sabia Profetului Mahomed,si... motivul principal pentru care eu am vizitat muzeul:toiagul lui Moise, sabia lui David, turbanul lui Iosif si al lui Avraam...si mana sfantului Ioan Botezatorul si fragmente din capul Sfantului !
Pamantul intreg merita strabatut sa poti privi fie si prin geam, sub paza, aceste lucruri sfinte!
Si tot aici, in acest muzeu , in pavilonul de arme, am gasit sabia Sfantului Stefan cel Mare!
Nu va imaginati bucuria noastra si cum mangaiam geamul si ne inchinam sabiei care ne-a ajutat sa ramanem ai lui Hristos!
In rest... pentru mine, va rog sa ma iertati, totul aici a fost o oboseala de care as fi fugit... privelisti care nu mi-au folosit cu nimic!
Dar eu sunt o exceptie, acea exceptie care nu se uita la televizor si nu prea stie cine a fost Suleiman Magnificul!
frumos, desi trist intr-adevar... multumim pentru impresii. Doamne ajuta! Ionela
RăspundețiȘtergereAbia astept, Ionela, sa va povestesc cum a fost la sfanta Sofia... acolo tristete...
RăspundețiȘtergere