Schitul Closca Priveghere in cinstea Sfantului Leontie de la Radauti

Era un timp cand nu stiam ce inseamna priveghere!

Parintele ne povestea la catehezele de la catedrala despre privegherile de la Muntele Athos si noi eram fascinati! Acum... cam odata pe luna parasim lumea si mergem intr-o biserica simpla , la schitul Closca , la priveghere...

Stiam de o luna ca urmeaza sfantul Leontie !

Chiar daca  parintele nu ar fi purtat acest nume, probabil ar fi facut priveghere in cinstea sfantului, pentru ca sfantul Leontie e unul din marii sfinti romani.

 Aseara la ora 20.30 am plecat,impreuna cu altii, ducand coronita de flori albe facuta de doamna Florenta! Si sufletul zdrobit de alte noi incercari ! Sa le pun la icoana sfantului cerand ajutor, sa mijloceasca el catre Dumnezeu...

 Deja incepuse vecernia cand am ajuns. Satul era aproape adormit numai acolo, in jurul schitului era lumina ...

 De fiecare data parintele are cate o surpriza. Aseara surpriza a fost psalmul acesta:

Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşa de îngrădire, împrejurul buzelor mele.

Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele.

Cu oamenii cei ce fac fărădelege şi nu mă voi însoţi cu aleşii lor.

Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untul de lemn al păcătoşilor să nu ungă capul meu.

Că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor; prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor.

Auzi-se-vor graiurile mele că s-au îndulcit. Ca o brazda de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad.

Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.

Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege.

Cădea-vor în mreaja lor păcătosii, ferit sunt eu până ce voi trece.

Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.

Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.

Când lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele.

În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursa mie.

Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască.

Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce căuta sufletul meu.

Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: " Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii" .

Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte.

Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.

Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laud numele Tău.

Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie.

Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne! Doamne, auzi glasul meu!

Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugăciunii mele.

Psalmul 140 ...pe care ni l-a cantat!De fapt... Parintele l-a cantat si eu l-am plans!

,,Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii.” (Matei 12, 36)

Vom da seama la trecerea vamilor pentru cuvintele spuse despre altii!Pentru fiecare cuvant desert,pentru fiecare vorba urata spusa cu privire la altul!Ce bine ar fi daca ne-am aduce aminte de asta! Intr-o societate tot mai lipsita de valori, o societate in care promovarea se face cel mai adesea nu datorita valorii,a competentei, cat a modului in care il inlaturi pe cel de langa tine defaimandu-l, vorbindu-l de rau...oare   cum vor raspunde in fata lui Dumnezeu pentru cuvintele de viclesug?

Ingenunchiasem .Viata toata a cazut peste mine! Trecutul, atat cat mai stiu din el, prezentul acesta atat de putin trait corect...si sentimentul ca strigatul in pustia Dobrogei este al meu: 

" Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii" .

Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte.

Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laud numele Tău."

 Litie!

 Sfantul Leontie ne privea bland din icoana .Heruvimi il pazeau...

 Impreuna cu parintele a mai slujit un parintele calugar...

 Este o cinste sa stai langa icoana sfantului tinand in maini ripidele cu heruvimi! 

Sfântul Leontie s-a născut în secolul al XIV-lea, în oraşul Rădăuţi, din părinţi binecredincioşi, care i-au dat o educaţie creştină. El iubea de mic slujbele şi rânduielile bisericeşti, precum şi rugăciunea. În anii 1359-1365, când Bogdan I, primul domnitor al Moldovei întemeiază la Rădăuţi Mănăstirea Bogdana, cu hramul „Sfântul Nicolae”, Leontie intră în viaţa călugărească în această mănăstire. Aici a fost tuns în monahism, primind numele de Lavrentie. Mai târziu primeşte binecuvântarea de a se retrage în sihăstrie în codrii Rădăuţilor, pe valea Putnei, unde se nevoiau mulţi călugări îmbunătăţiţi, care l-au povăţuit pe Lavrentie spre înaintarea în viaţa duhovnicească.

După o vreme, în jurul chiliei cuviosului încep să se strângă din ce în ce mai mulţi ucenici care îi cer lui Lavrentie să îi călăuzească în viaţa duhovnicească, ca egumen al obştii în creştere. Cuviosul Lavrentie întemeiază atunci un schit – „Schitul Laura” (Lavra) sau, care avea să fie cunoscut şi drept „Schitul lui Lavrentie”, prima sihăstrie cunoscută din nordul Moldovei. Construieşte o mică biserică din lemn într-o poiană, în jurul căreia avea să se închege noul schit. Potrivit tradiţiei, la acest schit avea să se retragă mai târziu şi Sfântul Daniil Sihastrul, sub povăţuirea egumenului Lavrentie.

Domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) întemeiază în anul 1402 Episcopia Rădăuţilor, astfel că biserica mănăstirii Bogdana devine catedrală episcopală. Faima cuviosului Lavrentie se răspândise pe-atunci în Moldova, astfel că domnitorul, împreună cu clerul şi cu mitropolitul Sucevei îl aleg să urce pe tronul nou-înfiinţatei episcopii. Cuviosul Lavrentie, deşi nu îşi dorea aceasta, primeşte hotărârea şi îl lasă în locul său ca egumen al schitului Laura pe cuviosul Daniil Sihastrul, ucenicul său.

Ca episcop al Rădăuţilor, Lavrentie a rămas un om al rugăciunii şi dragostei de aproapele, făcând milostenie şi împărţind sfaturi şi cuvinte de mângâiere tuturor. Când, ajuns la bătrâneţe, n-a mai putut face faţă îndatoririlor episcopale, s-a retras din scaun şi s-a retras la schitul pe care îl întemeiase, nevoindu-se mai departe în pustnicie. Pentru râvna sa duhovnicească, Cuviosul Lavrentie a ajuns la măsura desăvârşirii, fiind binecuvântat şi cu darul înainte-vederii şi al vindecărilor.

Cunoscându-şi mai dinainte vremea sfârşitului său, cuviosul Lavrentie a cerut să fie tuns în marele şi îngerescul chip al schimniciei, primind numele de schimonahul Leontie. Chemându-i la el apoi pe toţi fraţii şi ucenicii, şi-a luat rămas-bun de la obşte, apoi şi-a dat cu pace sufletul în mâinile Domnului. A fost înmormântat de ucenicii săi în biserica de lemn a schitului, ctitoria sa.

Moaştele

La mormântul cuviosului Leontielui veneau mulţi oameni să se închine, iar acolo se săvârşeau şi multe vindecări de boli.

Auzind despre aceste vindecări, credincioşii şi clerul episcopiei de la Rădăuţi au cerut mitropolitului Moldovei binecuvântare ca să strămute sfintele moaşte ale Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuţi în catedrala episcopală. Mitropolitul a încuviinţat, astfel că sfintele moaşte aduse în catedrala din Rădăuţi şi aşezate în partea dreaptă a naosului. Şi aici veneau zilnic mulţi credincioşi şi primeau vindecare de boli şi ajutor în necazuri.

Vestea despre Sfântul Ierarh Leontie se răspândise dincolo de hotarele Moldovei. Astfel, într-o carte din anul 1622 numită Palinodia, scrisă de un teolog ucrainean, ieromonahul Zaharia Kopîstenski, se aminteşte că moaştele Sfântului se găseau încă în biserica episcopală din Rădăuţi.

În anul 1639, oraşul Rădăuţi a fost jefuit de o ceată de tâlhari veniţi de dincolo de hotarele de nord ale Moldovei, aceştia furând, între altele, şi racla cu moaştele Sfântului Ierarh Leontie. Moaştele sfântului n-au mai fost găsite multă vreme. O parte din moaştele Sfântului au fost redescoperite ca urmare a unor cercetări arheologice de la sfârşitul secolului trecut.

Apoi, când în anul 1783, Moldova de nord a fost ocupată de trupele austriece, mănăstirea Bogdana a fost desfiinţată, călugării risipiţi, iar biserica transformată în biserică de parohie, astfel că, în timp, cultul sfântului Leontie s-a pierdut. Ulterior, şi biserica schitului Laura a devenit biserica parohială a satului Laura.

Proslăvirea ca sfânt

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât în anul 1992 să reînvie cultul Sfântului Leontie de la Rădăuţi. În acelaşi an s-a făcut proslăvirea sa ca sfânt, fiind rânduită ca dată de prăznuire a acestuia ziua de 1 iulie. Moaştele Sfântului Ierarh Leontie, împreună cu cele ale Sfântului Teodosie de la Brazi, au fost puse într-o raclă şi reaşezate în biserica mănăstirii Bogdana din Rădăuţi.

Si cand a inceput utrenia, parintele a imbracat un vesmant rosu.

Utrenia este slujba prin care se aduce lui Dumnezeu multumire pentru odihna petrecuta in timpul noptii si I se cere ajutorul pentru ziua care incepe.Utrenia este, dupa cum spunea Sfantul Simeon al Tesalonicului, o : “jertfa de multumire Celui ce aduce lumina si Celui ce a risipit intunericul inselaciunii si ne-a dat lumina dreptei credinte”. Rugaciunea de dimineata ne duce cu gandul la patimile indurate de Mantuitorul de la miezul noptii pana la ziua, adica aducerea Lui de la Ana la Caiafa, de scuiparile, lovirile si batjocurile suportate de El. Utrenia ne aduce aminte insa si de cele doua mari evenimente: Nasterea si Invierea Domnului.

 

 Evanghelia utreniei ! Evanghelia dupa Matei cap 5 /14-19

14. Voi sunteti lumina lumii; nu poate o cetate aflata pe varf de munte sa se ascunda.
15. Nici nu aprind faclie si o pun sub obroc, ci in sfesnic, si lumineaza tuturor celor din casa.
16. Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, asa incat sa vada faptele voastre cele bune si sa slaveasca pe Tatal vostru Cel din ceruri.
17. Sa nu socotiti ca am venit sa stric Legea sau proorocii; n-am venit sa stric, ci sa implinesc.
18. Caci adevarat zic voua: Inainte de a trece cerul si pamantul, o iota sau o cirta din Lege nu va trece, pana ce se vor face toate.
19. Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, si va invata asa pe oameni, foarte mic se va chema in imparatia cerurilor; iar cel ce va face si va invata, acesta mare se va chema in imparatia cerurilor.

Cand  Evanghelia este citita dintre usile imparatesti (ca la Liturghie)  preotul il reprezinta pe Mantuitorul Insusi, vorbind in fata multimilor, inainte de patima si Invierea Sa.

Slava Tie, Doamne, slava Tie! 

 si a venit momentul ca cineva sa bata toaca! Biserica era plina! O multime de oameni au venit! Foarte multi au ramas toata noaptea, dar si foarte multi au venit, au stat o ora sau doua sau trei , l-au imbratisat pe Parinte si l-au felicitat si au plecat!Noaptea a trecut repede, poate cel mai repede decand merg la privegheri! 

Sora a batut toaca pentru ca oamenii sa auda ca ne pregateam de sfanta liturghie...deja incepea sa se vada lumina...

Si a batut clopotul!"Laud pe Dumnezeu cel adevarat, chem multimea, adun clerul. Ii plang pe morti, alung fulgerele, infrumusetez sarbatorile."

 Si a inceput dumnezeiasca Liturghie

Evanghelia dupa Luca cap 6

20. Si El, ridicandu-Si ochii spre ucenicii Sai, zicea: Fericiti voi cei saraci, ca a voastra este imparatia lui Dumnezeu.

21. Fericiti voi care flamanziti acum, ca va veti satura. Fericiti cei ce plangeti acum, ca veti rade.

22. Fericiti veti fi cand oamenii va vor uri pe voi si va vor izgoni dintre ei, si va vor batjocori si vor lepada numele voastre ca rau din pricina Fiului Omului.

23. Bucurati-va in ziua aceea si va veseliti, ca, iata, plata voastra multa este in cer;

Pe cei ce au adus aceste daruri şi pe cei pentru care s-au adus, vii şi morţi să-i pomenască Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.

Pe toţi cei adormiţi din neamurile noastre, strămoşi, moşi, părinţi, fraţi, surori şi pe toţi cei dintr-o rudenie cu noi, pe fiecare după numele său, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa.

Şi pe voi pe toţi, dreptmăritorilor creştini, să vă pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

 Parintele a citit apoi la prinoasele aduse in cinstea sfantului.

Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale Sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli, ale Sfântului Gheorghe si Sfintei Parascheva ocrotitorii acestui schit, ale celui între sfinţi Părintelui nostru Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, ale Sfântului ierarh Leontie,ale sfintilor Cosma si Damian doctori fara de arginti a căror pomenire o săvârşim, ale Sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana şi pentru ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor.

Se terminase slujba. Parintele dupa iarasi noua ore de slujire s-a retras in altar, dar noi inca nu plecam... La strana maica egumena Mina ma chema emotionata sa se sfatuiasca sa spuna ceva... sa-i cantam Multi ani traiasca...

Am refuzat stiind ca parintelui nu-i place ! Si apoi atatea emotii aveam si eu incat sigur, politicianul din mine ar fi incasat- o!

Dar parintele ne-a simtit si a revenit pe solee si ne-a vorbit iar despre iubirea pe care i-o datoram lui Iisus Hristos, Dumnezeul nostru Treimic ... cu blandete ne-a invatat iar sa ne rugam si ne-a povatuit sa-l iubim pe Hristos si pe El sa-L chemam in ajutor...si sa-i cinstim pe sfinti...

A reintrat in altar si l-am auzit cu totii spunand :

-Stati, nu plecati! Sa va cinstesc, sa va dau bomboane si vin!

Baietii din altar au aparut ducand in maini cutii cu bomboane Rafaelo si vin in paharele... Si noi le-am primit cu bucurie stiind ca tot cu bucurie ni-le daruieste si ca sub masca duritatii se ascunde un suflet cald care plange, inca plange pentru toti fiii lui duhovnicesti care nu au reusit sa ajunga. Si tot pentru ei, accepta ca blitul uracios al aparatului meu sa-l loveasca o noapte intrega, ca macar asa... slujba , fie si cu intarziere, sa ajunga la toti!

Iar pe mine sa ma iertati ca asa tarziu reusesc sa pun aceste randuri!

Iisus Hristos pentru rugaciunile sfantului Leontie de la Radauti sa-l miluiasca si sa-l ajute in acesta lucrare de mantuire a noastra!

Si vreau in final sa transcriu randurile pe care le-am trimis astazi parintelui, facandu-ma avocatul voastru, dragii mei

Avem cativa ani de cand impreuna il praznuim pe sfantul Leontie de la Radauti si impreuna ii multumim lui Dumnezeu pentru sfintii Sai. Va multumesc in numele celor care azi dimineata nu au putut spune nimic la Closca( si culmea e ca s-a descarcat si bateria aparatului foto exact la acel moment), dar care au ramas o noapte intreaga la rugaciune acolo, in pustia Dobrogei sfinte! Va multumim , Parinte, dar si mai mult ii multumim lui Dumnezeu pentru darurile Sale. Si Il rugam sa-si tina mana Sa asupra sfintiei voastre, sa va daruiasca sanatate si spor in bunaslujire a celor sfinte, in minunata lucrare pe care o faceti cu noi cu toti.Sa ne iertati , Parinte pentru toate acele lucruri care puteau evitate, pentru ispitele pe care copilareste le facem , pentru ca va suparam... pentru ca de multe ori, prea multe ori cadem, dar vreau sa va spun ca tot frateste ne ridicam unii pe altii, pentru cele stiute si nestiute... Dar stim exact si complet ca va iubim mult,poate  la fel de mult cum si sfintia voastra ati spus ca ne iubiti in predica din duminica sfintilor romani!La multi si binecuvantati ani! Sanatate si bucurie sfanta !