Pelerinaj la Constantinopol - Catedrala Sfanta Sofia partea a III a

Catedrala Sfanta Sofia .

Nimic nu te poate pregati pentru intalnirea cu ea.

Este locașul cel mai impresionant și venerabil al crestinismului ortodox si al crestinismului în general. Edificiul a fost deschizător de drumuri în arhitectura și ornamentația creștină arhaică, iar prin dimensiunile și decorația de excepție a avut menirea să transmită timpului său și posterității puterea Imperiului Roman de Răsărit și a împăratului său preacredincios.

 Biserica a devenit un prim simbol al măreției creștinismului în acea parte de lume unde el s-a născut, un tezaur neprețuit pentru strălucitorul Constantinopol.Prima biserică cu acest nume a fost construită de împăratul Constantin cel Mare în anul 325 e.N, pe locul înalt unde existase anterior un templu dedicat zeiței Artemis.

Au urmat lucrări de mărire a bisericii sub urmașul ctitorului, Constantius, în anul 365 e.N, timp în care s-a dat atenția cuvenită locașului ca reședință episcopală a Constantinopol-ului. În anul 404 e.N, biserica a fost incendiată pe timpul unei revolte legate de exilul Sfântului Ioan Chrisostom. În anul 415 e.N, împăratul Teodosiu al II-lea a reconstruit biserica într-o nouă variantă arhitecturală. Acest al doilea edificiu a fost devastat și incendiat în cursul revoltei numite Nika, din anul 532 e.N, revoltă ce era pe cale să răstoarne tronul împăratului Iustinian I (cel Mare).

După înăbușirea revoltei, împăratul a trecut la materializarea visului său de a ridica o biserică fără egal în lumea sa. A încredințat sarcina celor mai renumiți aritecți ai timpului, Anthemius din Tralles și Isidoros din Milet. S-a apreciat că sub comanda acelora au lucrat au lucrat încă 100 de maiștri și 10.000 de lucrători. S-au ales cele mai valoroase materiale din imperiul aflat la o mare bogăție și întindere și s-au adus elemente valoroase de arhitectură din monumente antice, de la Efes, Cyzic, Baalbek, sau Heliopolis din Egipt.

După numai cinci ani, un record pentru acele timpuri, în ziua de 26 decembrie 537 e.N, Justinian a putut exclama: Glorie Dumnezeului care m-a ajutat să-mi săvârșesc o astfel de lucrare ! Solomon, te-am învins! După numai două decenii, cutremurele puternice din 15 august 553 e.N, 14 ianuarie 557 și 7 mai 557, partea de răsărit a admirabilei cupole s-a prăbușit. Restaurarea i-a fost încredințată nepotului lui Isidoros din Milet, iar la 24 decenbrie 563, Justinian apăsat de vârsta de 84 de ani, a inaugurat din nou biserica iubită.

În anul 859 biserica a suferit un puternic incediu distrugător, iar sub domnia împăratului Vasile I-ul, un alt cutremur a prăvălit partea de apus a edificiului, la 9 februarie 869. Reparația s-a executat rapid, în anul următor, 870, deoarece imperiul era într-o perioadă de înflorire.

Un cutremur deosebit de violent, din 25 octombrie 986, a provocat bisericii asemenea stricăciuni încât s-a pus problema închiderii ei definitive. Restaurarea a durat până în anul 994, revenind arhitectului Tridates.

În fatidicul an 1204, Sfânta Sofia a fost jefuită sălbatic de nobilii creștini apuseni participanți la Cruciada a patra. Jaful a durat trei zile, timp în care locașul a fost golit de icoane prețioase încadrate de aur, argint și pietre prețioase, de candelabre din argint și aur, de cruci încrustate și ele cu pietre prețioase și de alte relicve rare.

Între anii 1204-1261, ocupanții apuseni ai Constantinopol-ului au transformat Sfânta Sofia în catedrală catolică, dar după izgonirea lor, împăratul bizantin Mihail al VIII-lea Paleologul a restaurant biserica și i-a redat atributul de catedrală patriarhală ortodoxă. Foarte curând, în anul 1317, împăratul Andronic al II-lea Paleologul a dispus întărirea bisericii cu contraforturile de la nord-est și sud-vest.

Cutremurul din 1348 a provocat o nouă prăbușire a părții de răsărit a cupolei, iar restaurarea s-a putut realiza numai prin colectă publică, deoarece imperiul intrase deja în declinul abrupt al destrămării. Toate relatările din sec. al XV-lea, cu câteva decenii înaintea prăbușirii Imperiului Bizantin, vorbesc de o stare de întreținere jalnică a bisericii, în concordanță cu decăderea generală.

În primele decenii de ocupație otomană locașul nu a pierdut nimic din uimitoarea lui decorație creștină de mozaic și frescă, dar la începutul sec al XVI-lea acelea au fost acoperite cu un strat mizer de tencuială albă, fără a fi distruse. Turcii au adăugat bisericii patru minarete în cele patru colțuri. Primul l-a ridicat Mahomed al II-lea Cuceritorul, cel de al doilea l-a înălțat fiul său, Baiazid al II-lea, iar ultimele două au revenit lui Selim al II-lea, în sec. al XVI-lea, prin arhitectul turc cel mai valoros, Sinan. În anul 1573, tot acela a condus consolidarea edificiului cu noi contraforturi. Sinan a mai construit în interior Loja sultanului, iar în exterior mausoleul lui Selim al II-lea 1577. Cu timpul, în jurul Sfintei Sofia turcii au adăugat o serie de construcții mărunte cu destinații diverse: o fântână de purificare, un orologiu, o medresă (școală coranică) și mausolee.

Spațiul imens din nava centrală stupefiază și nu poate fi cuprins dintr-o singură privire. Centrul cupolei se înalță la 55,60 metri (echivalentul unui bloc modern cu 15 etaje), având un diametru la bază de 31,36 metri (echivalentul unui bloc modern cu 9 etaje, așezat de-a latul). Cupola parcă plutește pe cele 40 de ferestre care o înconjoară la bază. Ea pare a pluti, a se înălța, purtată de lumina ferestrelor ce-i înconjoară baza.

 Spațiile de la parter erau rezervate bărbaților, iar cele de la galeriile etajului erau destinate femeilor.

 Spațiul central al bisericii, cel mai luminat, era destinat clericilor și este mărginit pe două nivele de șiruri grațioase de coloane.

 La dreapta și la stânga navei centrale, la parter, se aliniază câte un rând de coloane din granit, aduse de la Efes. Nișele circulare de la colțurile spațiului central posedă opt coloane de porfir provenite de la Baalbek. Cea mai mare parte a coloanelor se termină cu capiteluri bizantine composite, ornate cu frunze de acant. Monogramele cuplului imperial, Justinian și Theodora sunt gravate pe fața și spatele capitelurilor. În total, biserica posedă 107 coloane, din care 40 la parter și 67 la etaj, la galerii. Cele mai înalte coloane de la parter măsoară 20 de metri înălțime, au un diametru de aproape 1,5 metri și o greutate de circa 7 tone. Galeriile de la etaj s-au construit deasupra navelor laterale și deasupra nartexurilor, având un plan de potcoavă cu unghiuri drepte, potcoavă deschisă spre altar. Accesul de la parter spre etaj se făcea pe la capetele nartexului interior, urmând niște serpentine largi, pavate cu cu piatră bolovănoasă, serpentine asemănătoare unei scări încolăcite, dar fără trepte. Acele căi se numeau kihlias. Cea din sud a dispărut cu ocazia lucrărilor pentru un minaret.

Galeria centrală, poziționată în fața altarului, adică partea vestică a potcoavei galeriilor, era destinată numai împărătesei și suitei sale. Partea nordică a galeriei, a potcoavei, era destinată ca ginaeceum sau matroneum, fiind destinată numai femeilor care asistau la slujbe. Cea mai atractivă este galeria sudică la care se ajunge după ce se trece printr-o deschidere a unui perete subțire de marmură. Acel perete a fost adăugat mai târziu pentru a delimita Sala conciliilor, iar deschiderea a primit numele de „Poarta Paradisului și a Infernului”.

Întregul perimetru al spațiului central, până la galerii, și nartexul interior, până la bolțile cu mosaic, sunt placate cu marmură într-o paletă coloristică discretă inimitabil de diversă. Unii autori vorbesc de peste 60 de nuanțe de marmură, cu incredibile jocuri de nervuri. Marmura albă a provenit din insula Proconessos din Marea Marmara, cea cu nuanțe verzi din insula Eubeea și din Munții Tayget, de lângă Sparta, cea cu nuanțe roz de la Synada, din Asia Mică, cea cu nuanțe de galben și roșu închis din Africa.

Placile de marmură sunt prinse în panouri, cu desenele nervurilor așezate simetric. În navele laterale există panouri de marmură gravată, asemănătoare cu cele de deasupra Porții imperiale. Gravurile reprezintă delfini stilizați și Tridentul zeuluiPoseidon, simboluri emblematice ale Imperiului Roman de Răsărit. În diverse puncte ale bisericii s-au păstrat mozaicuri splendide cu vârstă milenară. 

Nava laterală dinspre sud a păstrat minunat toată decorația mozaicală originală, din sec. al VI-lea e.N, cu motive vegetal-florare și geometrice pe fond auriu.

La capătul de sud al nartexului interior, printr-o poartă amplă, se ajunge într-un vestibul spațios și de acolo în exterior. Se numește vestibulul războinicilor. În sec. al X-lea acest vestibul era folosit drept cale de intrare curentă în biserică. Din el se putea pătrunde într-o încăpere privată a împăratului numită Horologion, încăpere în care împăratul își schimba ținuta pentru slujbe. În acea încăpere se găsea o clepsidră de la care a derivat numele încăperii. 

Exista si unele lucruri considerate "curiozitati"

Una dintre curiozități o reprezintă coloana de marmură cu secțiune pătrată, plasată în extremitatea de sud-est, în spațiul central. Pe ea există o amprentă de palmă care a intrat în legendele creștine și turcești deopotrivă. Blocul de marmură cu amprenta palmei a fost adăugat mai târziu la baza coloanei, fiind adus de la biserica Theodokos (localitatea Ayvansaray, Asia Mică). Amprenta este atribuită Sfintei Fecioare, care, fiind prigonită de evrei, s-a refugiat în Asia Mică, împreună cu Sfântul Ioan Evanghelistul, în jurul anului 60 e.N. Legenda leagă urma acelei palme pe piatră de trecerea Sfintei Fecioare prin ținutul acelei biserici.

O altă curiozitate este reprezentată de o altă coloană cu secțiune pătrată, plasată în nava de sud, în apropiere de o poartă dinspre nartexul interior. În partea inferioară a acelei coloane există o gaură cu diametrul puțin mai mare decât degetul gros al mâinii. Este cunoscută drept Coloana care transpiră și este considerată miraculoasă pentru vindecarea bolilor de ochi. Cel interesat de vindecare trebuie să introducă degetul mare în gaură și să facă o rotire a palmei în jurul găurii, pentru a culege transpirația pietrei.

 Citisem toate aceste lucruri despre Sfanta Sofia. Dar nimic nu m-a pregatit pentru intalnirea cu acesta mare catedrala.

Am intrat in ea nestiind ca voi gasi acolo o rana!

Atata frumusete in lacrimi!

Este cumplit sa vezi chipul lui Iisus Hristos acoperit de oameni 

cu straturi de ciment,

 doar  pentru ca  ei, nu-l recunosc ca fiind Fiul Lui Dumnezeu!

 Am simtit ca sunt la radacina crucii pe care Iisus a fost rastignit si spectator inlacrimat al rastignirii. Daca as fi putut, as fi urcat pe ziduri sa sterg, oh, Doamne, daca as fi avut mahrama Veronicai, sa sterg, sa mangai , sa cer iertare!

Am privit si am plans! M-am separat de grupul meu si am urcat pe scari...m-am pierdut in multime  si am plans. Am ingenunchiat si m-am rugat pentru ei:

-Doamne, nu le socoti lor pacatul acestea!(Faptele Apostolilor cap7/60)

O doamna draguta din Constanta s-a apropiat de mine si m-a mangaiat pe maini si eu plangeam...

-"L-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus ''(Evanghelia dupa Ioan)

La parter, deasupra Porții imperiale se găsește un tablou valoros reprezentând pe Iisus Hristos așezat pe un tron opulent, făcând cu mâna dreaptă semnul botezului și ținând în mâna stângă o carte deschisă ce poartă scris: pace vouă, eu sunt lumina lumii. În partea stâga jos se prosternează împăratul Leon al VI-lea Filozoful cerând îndurare pentru greșala celor patru căsătorii ale sale. De o parte și de alta, în medalioane este reprezentată Fecioara și Arhanghelul Gabriel.

Privind in sus, din acest loc,in absida, se poate vedea un minunat mozaic ce o infatiseaza pe Fecioara Maria cu Pruncul. In partea dreapta se vede inca Arhanghelul Gavriil, partial avariat. Gavriil, aflat in partea dreapta, trebuia sa corespunda Arhanghelului Mihail, aflat in partea stanga, insa acesta din urma este aproape in intregime pierdut.

Cupola centrala este o adevarata minune arhitectonica, atat prin marimea ei (diametrul de 31 de metri), cat si prin inaltimea la care e ridicata (54 de metri), datorita careia pare suspendata in vazduh. Uriasul dom este luminat de cele 40 ferestre aflate la baza ei.

Domul este sustinut de patru sectiuni triunghiulare de piatra care rezolva problema sprijinirii bazei sale rotunde pe o forma patrata. Fiecare dintre aceste triunghiuri care sprijina domul sunt impodobite cu cate un serafim. Greutatea domului se trasmite prin mijlocirea acestor triunghiuri celor patru coloane uriase situate in colturile absidelor. Datorita acestei tehnici arhitecturale, domul pare ca pluteste deasupra a patru arce uriase.

Nava laterală dinspre sud a păstrat minunat toată decorația mozaicală originală, din sec. al VI-lea e.N, cu motive vegetal-florare și geometrice pe fond auriu.

Mozaicurile bizantine, de o frumusete impresionanta, sunt scoase la lumina treptat, pana acum vazand lumina doar cele din registrele superioare, la care se poate ajunge doar urcand imensele scari din biserica. Acest lucru se datoreaza repulsiei islamice fata de crestinism.

 Deasupra porții dinspre nartexul interior, privind din interiorul vestibulului, se află un mozaic reprezentativ. Este vorba de imaginea Sfintei Fecioare cu Pruncul așezată pe un tron de argint, încrustat cu pietre prețioase. La dreapta, Constantin cel Mare îi oferă macheta orașului, iar la stânga Iustinian I-ul îi oferă macheta bisericii Sfânta Sofia.

Cea mai frumoasa , mai cutremuratoare icoana: Deisis.Nu am stiut ce inseamna mozaic bizantin pana nu am vazut aici si la Chora. Ceea ce facem noi acum e ca un gablont urat langa o bijuterie adevarata!

Galeriile de la etaj dețin cele mai spectaculoase mozaicuri cu figure umane din arta bizantină, dar și acoperiri cu mozaic pe bolte și arcuri. Se amintesc mozaicurile: Iisus încadrat de împăratul Constantin al IX-lea Monomachos și împărăteasa Zoe, un tablou al Fecioarei cu Pruncul în brațe, încadrată de Ioan al II-lea Comnen și împărăteasa Irina, un tablou al prințului nefericit Alexios, fiul celor doi,

Am plans si m-am rugat pentru ei...desi imi sunau in minte cuvintele regelui David...

1. La raul Babilonului, acolo am sezut si am plans, cand ne-am adus aminte de Sion.
2. In salcii, in mijlocul lor, am atarnat harpele noastre.
3. Ca acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut noua cantare, zicand: “Cantati-ne noua din cantarile Sionului!”
4. Cum sa cantam cantarea Domnului in pamant strain?
5. De te voi uita, Ierusalime, uitata sa fie dreapta mea!
6. Sa se lipeasca limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune inainte Ierusalimul, ca inceput al bucuriei mele.
7. Adu-ti aminte, Doamne, de fiii lui Edom, in ziua daramarii Ierusalimului, cand ziceau: “Stricati-l, stricati-l pana la temeliile lui!”
8. Fiica Babilonului, ticaloasa! Fericit este cel ce-ti va rasplati tie fapta ta pe care ai facut-o noua.
9. Fericit este cel ce va apuca si va lovi pruncii tai de piatra.(Psalmul 136)

In prigoana si-n amaraciune m-am simtit...precum poporul israel...fara tara...

Am stat mai mult aici , la Deisis. Si paznicul care era pus exact acolo  s-a apropiat furios de mine si m-a smucit de mana, nu cumva sa ingenunchez! 

Este un muzeu! Astazi, pentru multi, inclusiv pentru el, Sfanta Sofia este un muzeu!Un muzeu ca si Luvru! Si daca la Luvru as vrea sa ingenunchez la...Gioconda,nimeni nu mi-ar zice nimic!

Dar la Sfanta Sopfia e interzis sa ingenunchezi la Iisus Hristos!

Dupa cateva minunte, regretand gestul mi-a spus ca sunt camere de luat vederi si ii pot face probleme. Ca nu are nimic cu mine!Sigur, am inteles! Nu cu mine are ceva, ci cu Iisus Hristos, El este cel inca prigonit!

Nu stiu daca ma voi mai intoarce candva.Imi doresc, desigur imi doresc. Dar mai mult decat asta imi doresc un timp in care Sfanta Sofia sa fie un loc in care sa se slujeasca Sfanta Liturghie!

Cand am iesit in curte ploua...ne-am refugiat sub o copertina la un magazin... unii din grup au cumparat suveniruri, altii au baut cafea...si cand ploaia s-a oprit am plecat spre biserica Cisterna

Biserica Cisterna...Bazilica Cisterna ("Palatul Scufundat" sau "Cisterna Scufundata"), este cea mai mare dintre cele cateva sute de cisterne antice care se afla sub orasul Istanbul (fostul Constantinopol), in Turcia. Cisterna, situata la 150 metri sud-vest de Hagia Sophia pe peninsula istorica Sarayburnu, a fost construita in secolul VI, in timpul domniei imparatului bizantin Iustinian I. Acest rezervor subteran imens, care acopera o suprafata de 9800 de metri patrati, are o lungime de 140 metri si o latime de 70 metri. Boltile, facute din caramida, sunt sustinute de 336 de coloane din marmura cu o inaltime de 9 metri si o dispunere pe 12 randuri. Fiecare rand consta din 28 de coloane asezate la o distanta de 4.90 metri.

Era atat de cald si  atat de obosita eram! Prea batrana sunt uneori pentru astfel de trairi, pentru ca nu drumul ma distruge ci... gandul, inima...

-Sa mergem si la Obelisc-ne-a provocat doamna Jeni

-Eu numai merg! am zis

-Nu?

Doamna Jeni ma privea nevenindu-i sa creada. Si  ca ea a fost! Mi-am tras  picioarele si m-am dus.

Obeliscul egiptean adus din valea Nilului de împăratul Theodosius al II-lea (379-395 e.N), ultimul care a stăpânit pentru scurt timp întregul Imperiu Roman, după ce stăpânise mult timp numai partea lui răsăriteană.. Obeliscul ce străjuie azi în Hipodrom, a trebuit să aștepte zeci de ani pentru a trece marea la Constantinopol, în anul 390 e.N, an în care și-a luat locul pe Spina. Este o lucrare splendid lucrată, un monolit din granit roz de Syena. Partea de jos îi lipsește, astfel că acum are numai înălțimea de 19,6 metri, sau 25,6 metri împreună cu piedestalul, sau soclul cel nou. Se sprijină pe patru cuburi de bronz cu latura de 0,45 metri, interpuse între el și soclul de marmură. Obeliscul este inscripționat pe cele patru fețe cu hieroglife care celebrează victoriile faraonului pe malurile Eufratului, către anul 1450 e.A.