Destul de greu sa pui in valiza care oricum fusese plina la venire, multimi de suveniruri si sticle cu apa din Ioran, aghiazma de la Bunavestire si de la sfantul Sava cel Sfintit...
Dana si-a desfacut de cateva ori bagajul.
-Vai mie, ca ma fac? Nu incap!
Cu ochii mari privea multimea de manunchiuri de lumanari albe, batice,crucifixe, icoane,plus statuietele din lemn de maslin luate in primele zile si pe care le admirasem cu totii...
-Vai mie!
Graiul moldovenesc si ochii parca si mai mari o faceau chiar amuzanta!
-Lasa ca intra! -o incurajam desi parca nici eu nu credeam ca pot intra in bagajul ei mai mic decat al meu. Pana la urma toate au fost puse foarte ordonat!(O sa intelegeti in final, de ce va povestesc acestea)
Aurelia cu Nuti si doamna Dina stransesera totul cu mult inaintea noastra si gata de plecare am mers intai la rastaurant...am mancat,am baut cafeaua lor slaba...cu acceptul sefului de restaurant toata lumea si-a facut un sendwich(mai putin noi care ne-am grabit sa mergem sa cantarim bagajele pe un cantar in hol...am mai facut cateva poze, mai fara chef si... la drum!
Aurelia cu Nuti si doamna Dina stransesera totul cu mult inaintea noastra si gata de plecare am mers intai la rastaurant...am mancat,am baut cafeaua lor slaba...cu acceptul sefului de restaurant toata lumea si-a facut un sendwich(mai putin noi care ne-am grabit sa mergem sa cantarim bagajele pe un cantar in hol...am mai facut cateva poze, mai fara chef si... la drum!
Drum spre Betania, spre mormantul lui Lazar!
Orasul Betania este certificat istoric inca din perioada civilizatiei romane. In imediata apropiere a acestuia s-au descoperit urmele unui asezamant mult mai vechi, datat in Epoca Fierului. Acesta se crede a fi fost orasul biblic "Anania" din tinuturile lui Veniamin, motiv pentru care in Noul Testament a ramas cu numele de "Betania" - (Beth Ananiah = Betania).
 |
Mentionarea biblica a cetatii lui Veniamin, stramoasa a Betaniei, se face in cartea vechi-testamentara Cartea lui Neemia sau II Ezdra: "Fiii lui Veniamin s-au asezat, incepand de la Gheba: in Micmas, in Aia, in Betel si in satele lui, in Anatot, in Nob, in Anania". (II Ezdra 11, 31-32).
Mentionarea asezarii Betania in Noul Testament este facuta cu certitudine in mai multe locuri ale acesteia. Astfel, Betania este mentionata in trei din cele patru Evanghelii. O gasim mentionata in Evanghelia Sfantului Marcu, a Sfantului Luca si a Sfantului Ioan Teologul.
In Betania a intrat in casa lui Simon Leprosul, a intrat in casa Mariei si a Martei, a inviat pe Lazar din mormant, tot in apropierea Betaniei a flamanzit si a uscat smochinul cel neroditor, si tot din apropierea Betaniei s-a si Inaltat la cer.
Invierea lui Lazar din Betania - "Si era bolnav un oarecare Lazar din Betania, satul Mariei si al Martei, sora ei. Iar Maria era aceea care a uns cu mir pe Domnul si I-a sters picioarele cu parul capului ei, al carei frate Lazar era bolnav. Deci au trimis surorile la El, zicand: Doamne, iata, cel pe care il iubesti este bolnav. Iar Iisus, auzind, a zis: Aceasta boala nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu sa Se slaveasca. Si iubea Iisus pe Marta si pe sora ei si pe Lazar. (...) Deci, venind, Iisus l-a gasit pus de patru zile in mormant. Iar Betania era aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii. (...) Deci suspinand iarasi Iisus intru Sine, a mers la mormant.
Si era o pestera si o piatra era asezata pe ea. Iisus a zis: Ridicati piatra. Marta, sora celui raposat, I-a zis: Doamne, deja miroase, ca este a patra zi. Iisus i-a zis: Nu ti-am spus ca daca vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu? Au ridicat deci piatra, iar Iisus Si-a ridicat ochii in sus si a zis: Parinte, Iti multumesc ca M-ai ascultat. Eu stiam ca intotdeauna Ma asculti, dar pentru multimea care sta imprejur am zis, ca sa creada ca Tu M-ai trimis. Si zicand acestea, a strigat cu glas mare: Lazare, vino afara! Si a iesit mortul, fiind legat la picioare si la maini cu fasii de panza si fata lui era infasurata cu mahrama. Iisus le-a zis: Dezlegati-l si lasati-l sa mearga. Deci multi dintre iudeii care venisera la Maria si vazusera ce a facut Iisus au crezut in El." (Ioan 11, 1-45)
Casa lui Simon Leprosul din Betania - "Si fiind Hrisots in Betania, in casa lui Simon Leprosul, si sezand la masa, a venit o femeie avand un alabastru, cu mir de nard curat, de mare pret, si, spargand vasul, a varsat mirul pe capul lui Iisus". (Marcu 14, 3)
Smochinul cel neroditor de langa Betania - "Si a intrat Iisus in Ierusalim si in templu si, privind toate in jur si vremea fiind spre seara, a iesit spre Betania cu cei doisprezece ucenici. Si a doua zi, iesind ei din Betania, El a flamanzit. Si vazand de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, doar va gasi ceva in el; si, ajungand la smochin, n-a gasit nimic decat frunze. Caci nu era timpul smochinelor". (Marcu 11, 11-12)
Inaltarea Domnului de langa Betania - "Si i-a dus afara pana spre Betania si, ridicandu-Si mainile, i-a binecuvantat. Si pe cand ii binecuvanta, S-a despartit de ei si S-a inaltat la cer. Iar ei, inchinandu-se Lui, s-au intors in Ierusalim cu bucurie mare". (Luca 24, 50)
Momente de pastrat in suflet. Si desi sunt tainice prin traire, am cautat fotografia pe care cineva mi-a facut-o, avand-o pe draga mea Aurelia alaturi... sa impart si cu voi momentul nostru de emotie si lacrima
-Parinte, Iti multumesc ca M-ai ascultat. Eu stiam ca intotdeauna Ma asculti, dar pentru multimea care sta imprejur am zis, ca sa creada ca Tu M-ai trimis. Si zicand acestea, a strigat cu glas mare: Lazare, vino afara!(Ioan cap 11)
E greu sa te desparti de fiecare loc pe care stii ca El a calcat! Ai sta in locul acela restul de viata, cu mana intinsa spre un strop de apa si un codru de paine. Si ai fi fericit,mai fericit decat poti fi ,stergandu-ti medaliile .
Camila saraca asteptand oameni bucurosi sa urce pe ea. Sa nu credeti ca nu au fost! Au fost!
Muntele Maslinilor este unul dintre cele mai cunoscute locuri biblice din Tara Sfanta si, totodata, unul dintre cele mai vizitate locuri de pelerinaj ale lumii crestine. Evangheliile ne arata ca de Muntele Maslinilor este legata indeosebi ultima parte a activitatii pamantesti a Mantuitorului, incepand cu Intrarea Domnului in Ierusalim, pana la Inaltarea Sa la cer.
Muntele Maslinilor este situat la est de orasul Ierusalim, fiind despartit de acesta de Valea Chedron. Panorama de pe muntele Maslinilor asupra Ierusalimului este minunata: zarim deoadata zidurile Ierusalimului imbratisate de vaile Hinomului si Chedronului, Poarta de Aur si Muntele Moria, Muntele Templului, Muntele Sion, Orasul lui David.
Desi este numit in mod traditionale munte, in realitate este parte integranta a lantului deluros al Iudeei centrale care se indrepata catre Valea Iordanului la est si catre Mediterana la vest. Avand o inaltime maxima de 883 m, Muntele Maslinilor este practic cea mai sudica parte a acestui lant impartit in trei sectiuni. Segmentul nordic este cunoscut sub numele Muntele Scopus, cel median este probabil locului anticului Nob din Vechiul Testament (1 Sm. 21.1), in timp ce partea sudica, situata la est de zona Templului, numita in prezent Jebel et-Tur, constituie Muntele Maslinilor.
Muntele Maslinilor in Vechiul Testament
Muntele Maslinilor este mentionat numai o singura data in Vechiul Testament si numai intr-o carte relativ tarzie, post-exilica, "Apocalipsa” lui Zaharia (Zah. 14, 4): "Si in vremea aceea se vor sprijini picioarele Lui pe Muntele Maslinilor, care este in fata Ierusalimului, la rasarit; iar Muntele Maslinilor se va crapa in doua de la rasarit la apus si se va face o vale foarte mare si jumatate din munte se va da inapoi catre miazanoapte si cealalta jumatate catre miazazi."
Unii biblisti au afirmat ca Muntele Maslinilor ar putea fi acelasi loc pe unde a avut loc fuga lui David de Abesalom: "Si a plans toata tara cu glas mare si tot poporul a trecut paraul Chedron si a trecut si regele paraul Chedron si s-a dus tot poporul cu regele pe calea spre pustiu.” (2 Regi 15, 23)
Muntele Maslinilor in Noul Testament
Muntele Maslinilor este mentionat frecvent in Sfintele Evanghelii, cu numele "to oros ton elaion” (Muntele Maslinilor) sau "to oros to kaloumenon Elaion” (Muntele ce se cheama al Maslinilor).
Drumul de la Ierihon la Ieruslaim trecea peste acest deal. De-a lungul acestui drum a avut loc intrarea triumfala a Mantuitorului in Ierusalim (Luca 19-37). Tot Sfantul Evanghelist Luca relateaza faptul ca Mantuitorul, trecand de cealalta parte a Muntelui si vazand orasul, a lacrimat pentru acesta (Luca 19; 41-44).
Pe Muntele Maslinilor a rostit Mantuitorul cuvantarea eshatologica (Matei 24:3; Marcu 13,3). Ultimele nopti de dinaintea mortii Sale au fost petrecute de Mantuitorul pe Muntele Maslinilor: "Si ziua era in templu si invata, iar noaptea, iesind, o petrecea pe muntele ce se cheama al Maslinilor.” (Luca 21:37)
Betania, Betfaghi, Gradina Ghetsimani si paraul Chedron (Ioan 18-1), toate acestea sunt locuri situate de o parte si de cealalta a Muntelui Maslinilor, amintite de Evanghelii in legatura cu Mantuitorul chiar si dupa momentul Intrarii Sale in Ierusalim.
Tot de pe Muntele Maslinilor a avut loc Inaltarea la Cer a Domnului dupa cum aflam din Faptele Apostolilor: "Atunci ei s-au intors la Ierusalim de la muntele ce se cheama al Maslinilor, care este aproape de Ierusalim, cale de o sambata." (Fapte 1:12)
Muntele Maslinilor a fost impodobit inca de timpuriu cu numeroase locasuri de cult menite sa marcheze toate aceste evenimente din viata Mantuitorului relatate in Sfintele Evanghelii. Din primele secole ale Bisericii si pana in zilele noastre Muntele Maslinilor constituie unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj ale crestinatatii.
Marturii cu privire la acestea merg pana in primele secole crestine. Pelerina Egeria, la putin timp dupa anul 400, mentioneaza ca a luat parte la serviciile liturgice de pe Eleona, o biserica ridicata de catre Imparateasa Elena, pentru a marca locul unde Mantuitorul a cuvantat; aceasta mentioneaza si locul unde Mantuitorul S-a Inaltat la cer; Egeria aminteste de asemenea despre Ghetsimani si Betania.
Parcurgand Muntele Maslinilor dinspre Betfaghi, de pe malul estic, inspre Ierusalim, urmam caii traditionale urmate de Iisus la Intrarea in Orasul Sfant.
Pe langa Capela Inaltarii Domnului, asezamant situat pe locul de unde se crede ca Domnul S-a Inaltat la cer, un alt locas de cult inchinat aceluiasi eveniment biblic este Biserica Inaltarea Domnului, ce apartine Bisericii Ortodoxe Ruse.
Biserica ruseasca Inaltarea Domnului se gaseste in satul A-Tur de pe Muntele Maslinilor, servind drept biserica principala a unui asezamant monahal. Biserica este construita in stil neo-bizantin si este insotita de un turn clopotnita impunator, inalt de 64 m. Astfel, manastirea ruseasca a Inaltarii Domnului este usor de recunoscut de catre pelerini, datorita acestui turn ce poate fi vazut de la mari departari.
Acest asezamant monahal a luat fiinta in a doua jumatate a secolului al XIX-lea prin efortul celor doi ctitori: Arhimandritul Antonin Kapustin si Egumenul Partenie. Parintele Antonin a fost cel care a cumparat teren pe varful Muntelui Maslinilor iar, in 1870, a construit biserica Inaltarii Domnului impreuna cu un turnul clopotnita. Simultan, au fost construite alte dependinte, au fost plantate gradini etc.
Cel care a intemeiat o obste monahala in acest loc a fost insa Parintele Partenie. Avand aceasta dorinta in inima, acesta a inceput sa slujeasca aici de doua ori pe saptamana. In scurt timp, Dumnezeu i-a randuit oameni care s-au aratat dornici sa urmeze viata monahala in acest asezamant. Astfel, incepnad cu anul 1906 Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a recunoscut in mod oficial manastirea. Un an mai tarziu, asezamantul numara 100 de vietuitoare. Noi cladiri au fost construite. Maicile au deschis tot acum doua ateliere, unul de pictat icoane si celalalt de broderie, care se pastreaza pana astazi.
In mod tragic, in 1909, parintele Partenie a fost ucis pe cand se afla in chilia sa. Nu au fost descoperite nici criminalul si nici motivul crimei.
In timpul Primului Razboi Mondial comunitatea monahala avea sa treaca prin grele incercari. Soldatii turci au fost cazati in cadrul asezamantului, preotii misionari impreuna cu zece maici, fiind trimisi in Egipt. Pentru maicile ramase aici programul liturgic a incetat. O alta problema intampinata a fost lipsa hranei.
Patriarhul Damian a incercat sa le sprijine pe maicile ramase in manastire, trimitandu-le regulat portii de hrana. De asemenea, acesta a stabilit ca maicile sa participe la slujbe la Galileea Mica. Maicile au primit sprijin si din partea consulului Italiei si, ulterior, a delegatului American.
Autoritatile turce au cerut insa ca in trei zile toate maicile ramase sa paraseasca asezamantul intrucat intentionau sa o transforme in spital militar. Datorita intervenitiei Patriarhului Damian, exilul maicilor a durat numai 17 zile. Intorcandu-se, maicile au gasit insa dezordine totala: crucile au fost indepartate, icoanele au fost necisntite, iar iconostasul a fost distrus.
Pe 20 noiembrie 1918, englezii au intrat in Ierusalim si cativa dintre soldati au stat in asezamant. Ei au ajutat maicile, in acele vremuri dificile, cu paine, ceai si zahar. Englezii, de asemenea, le-au ajutat financiar, oferindu-le acestora posibilitatea de a lucra la constructia drumului Ierihonului.
La inceputul anului 1919 s-au intors din Egipt si ceilalti membrii ai comunitatii. In luna iunie a aceluiasi an, biserica a fost redeschisa. Viata din manastirea a revenit, incetul cu incetul la normalitate.
Doamne, ce pace este aici!Aici m-am simtit acasa, poate unde iubesc atat de mult Ucraina...Aici am gasit si mi-am cumparat icoana sfintei Elena Behteeva, ocrotitoarea mea!
In 1924, Mitropolitul Antonie a mijlocit inaintea Patriarhului de Ierusalim iar comunitatea ruseasca de pe Muntele Maslinilor a fost recunoscuta oficial ca asezamant monahal.
Frescele manastirii au fost pictate chiar de vietuitoarele din cadrul obstii. Manastirea pastreaza numeroase icoane deosebit de frumoase, precum si moaste ale sfintilor. Icoana Maicii Domnului "Grabnic Ascultatoare” este cunoscuta ca fiind facatoare de minuni.
Capela Inaltarea Domnului - mentionarea biblica a locului
"Si i-a dus afara (pe Apostoli) pana spre Betania si, ridicandu-Si mainile, i-a binecuvantat. Si pe cand ii binecuvanta, S-a despartit de ei si S-a inaltat la cer. Iar ei, inchinandu-se Lui, s-au intors in Ierusalim cu bucurie mare." (Luca 24, 50-52)
"Si acestea zicand, pe cand ei priveau, S-a inaltat si un nor L-a luat de la ochii lor. Si privind ei, pe cand El mergea la cer, iata doi barbati au stat langa ei, imbracati in haine albe; Care au si zis: Barbati galileieni, de ce stati privind la cer? Acest Iisus care S-a inaltat de la voi la cer, astfel va si veni, precum L-ati vazut mergand la cer. Atunci ei s-au intors la Ierusalim de la muntele ce se cheama al Maslinilor, care este aproape de Ierusalim, cale de o sambata." (Faptele Apostolilor 1, 9-12).
Inainte de increstinarea imparatului Constantin cel Mare, in anul 312, crestinii sarbatoreau praznicul Inaltarii Domnului intr-o pestera aflata pe Muntele Maslinilor - probabil si din motive de siguranta.
Pana in momentul in care pelerina Egeria a vizitat Ierusalimul, in anul 384, locul Inaltarii Domnului era deja stabilit ca fiind cel pe care se afla astazi capela, putin mai sus decat initiala pestera.
Prima biserica ce a fost construita aici, in jurul anului 390, apartine tinerei Poimenia, o crestina evlavioasa de origine romana. Aceasta prima biserica a fost distrusa in urma atacurilor persane din anul 614, urmand a fi restaurata complet de catre Modest.
In anul 680, pelerinul Arculf descria bisericuta de pe acest loc drept "o cladire rotunda deschisa spre cer, cu trei usi-portal pe latura sudica a acesteia. Seara se aprindeau cele opt lampi care se aflau in ferestrele de pe latura dinspre Ierusalim."
In interiorul bisericutei se afla o piatra incadrata pe care se vede imprimata o urma de talpa - conform traditiei, aceasta apartine lui Hristos.
Capela Inaltarea Domnului si "cripta cu trei istorii"
In apropierea Capelei Inaltarii se afla o cripta mica ce este revendicata de toate cele trei mari religii monoteiste din zona - toate trei au o alta istorie despre proprietarul initial al criptei. Evreii cred ca aceasta pastreaza ramasitele profetesei Huldah, care a trait cu sapte secole inainte de Hristos. Aceasta se crede a fi una dintre cele sapte profetese mentionate in Sfanta Scriptura (2 Regi 22, 14-20).
Crestinii cred ca aceasta cripta a apartinut unei sfinte din secolul al V-lea - Sfanta Pelaghia. Musulmanii sustin ca mormantul este locul de ingropare al femeii sfinte Rabi'a al-Adawiya - personaj important al secolului al VIII-lea. De la numele acesteia si-a luat numele si moscheea din apropiere.
Am vizitat apoi Biserica Tatal nostru
Ansamblul eclesial Tatal Nostru, numit si "Pater Noster", este ridicat pe ruinele unei vechi basilici bizantine, construita de Sfantul imparat Constantin cel Mare. Basilica bizantina, numita "Eleona", adica "a Maslinilor", dateaza deci inca din secolul al IV-lea, ea fiind zidita chiar deasupra pesterii marturisite de traditia mai-sus amintita.
Actuala biserica, avand statut de manastire, se afla in purtarea de grija a surorilor carmelite, apartinatoare de Biserica Romano-Catolica. In curtea manastirii, pe toti peretii laterali ai curtii, cat si in interiorul bisericii celei mari, se afla placi de ceramica alba inscriptionate cu rugaciunea "Tatal nostru", in mai bine de 70 de limbi.
Marturia pastrata in Evanghelia dupa Sfantul Apostol Luca este una dintre cele mai puternice, in favoarea autenticitatii locului. Astfel, citim: "Si pe cand Se ruga Iisus intr-un loc, cand a incetat, unul dintre ucenicii Lui I-a zis: Doamne, invata-ne sa ne rugam, cum a invatat si Ioan pe ucenicii lui. Si le-a zis: Cand va rugati, ziceti: Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau. Vie imparatia Ta. Faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da-ne-o noua in fiecare zi. Si ne iarta noua pacatele noastre, caci si noi insine iertam tuturor celor ce ne gresesc noua. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau" (Luca 11, 1-4).
Nefiind amintit numele locului cu pricina, traditia crestina a ales acest loc drept loc autentic si in baza unui alt cuvant al aceluiasi Apostol. Astfel, vorbind despre programul de peste zi al Mantuitorului Iisus Hristos, el spune: "Si ziua era in templu si invata, iar noaptea, iesind, o petrecea pe muntele ce se cheama al Maslinilor." (Luca 21, 37). Cele doua fragmente evanghelice de la Sfantul Luca au fost puse in comun, identificandu-se astfel Muntele Maslinilor drept alt loc al rostirii rugaciunii "Tatal nostru", de catre Mantuitorul.
Numita cu numele de "Basilica Eleona", adica "a Maslinilor", aceasta este una dintre cele patru mari basilici crestine, zidite de Sfantul Constantin cel Mare, in Tara Sfanta. Impresionanta structura a fost zidita pe trei nivele, intre livezile de maslini; intre cele trei nivele (biserica, atrium-ul, curtea) au fost construite scari mari, de piatra.
Biserica a fost construita pe cel mai inalt loc dintre cele trei, avand o lungime de 30 de metri si o latime de aproape 19 metri. Aceasta era de fapt o hala rectangulara sustinuta in interior de doua randuri de coloane. In capatul estic, mareata biserica se termina cu o deosebita absida.
Iar apoi si noi ne-am luat dupa ea... poze frumoase si frumoase amintiri!
si arabeasc...Aici un loc cost 100 000 de dolari!
