Chemarea clopotuluisi a toacei la manastirea Closca sat Horia jud Constanta

Vecernie. Va povesteam cat sufar pentru lipsa vecerniei.
Acum cateva luni, lumea mea s-a tulburat si parintele meu duhovnic a plecat din orasul meu... Am trecut prin incercari mari, dar am avut tot timpul gandul ca Dumnezeu nu ma lasa . Problema desi parea ca e a duhovnicului a fost si a mea...Am trait luni intregi fara vecernie, pentru ca daca pentru liturghia de duminica si de sarbatori am ajuns acolo unde era parintele, la vecernie nu am putut ajunge. Nu l-am urmat pe parinte!
Nu pentru ca parintele nu slujea aici, nu am fost la vecernie, ci pentru ca in catedrala in care parintele a slujit noua ani , inca nu pot intra, iar manastirea mea de suflet este in renovari care au mutat slujbele afara si... nu mi-am gasit locul! Am simtit un gol, o pustiire care  aproape m-a ucis!Dar, stiu ca niciodata aceste lucruri nu au durat la infinit! Si de ce ar fi oprit Dumnezeu slujbele prin care Biserica Il slaveste si Il roaga?

Duminica am fost la manastire la Closca, judetul Constanta. Acolo e parintele! Mergem deja organizati!Nici macar nu e greu! Ne sculam mai de dimineta si plecam cu microbuz, cu autocar...E tare frumos drumul spre biserica intre prieteni si chiar mai mult decat prieteni, frati duhovniceste, frati intru Hristos! Se spune in Epistola intai  catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel, cap 1"fiecare dintre voi zice: Eu sunt al lui Pavel, iar eu sunt al lui Apollo, iar eu sunt al lui Chefa, iar eu sunt al lui Hristos!13. Oare s-a impartit Hristos? Nu cumva s-a rastignit Pavel pentru voi? Sau fost-ati botezati in numele lui Pavel?"Am inteles din  momentul in care am intrat in biserica  ca noi toti suntem ai lui Hristos ! Ca pe Hristos trebuie sa-l urmez, nu oamenii , dar ca trebuie sa fiu atenta la cee a ce se intampla in jurul meu, tocmai pentru a ramane in Hristos..

Am incercat ca ceea ce s-a intamplat in jurul meu sa ma tulbure cat mai putin, am tinut strans insa de duhovnic, intelegand ca sunt incercari si ca doar impreuna le putem trece. Si le-am trecut!

Si uite-ma acum  "locuitor" si traitor al bisericii din manastirea Closca, o manastire in judetul Constanta Duminica am fost acolo la sfanta liturghie si inainte sa plec spre casa, am aflat ca am posibilitatea sa ma intorc pentru vecernie!

Asa ca am revenit acasa, intr-o ora am mancat... la prieteni, si m-am intors la manastire. Sunt 68 de km, dar ce conteaza cand acolo incepea vecernia cu litie pentru marea sarbatoare Sfanta Parascheva!

Biserica manastirii este deosebit de frumoasa desi este noua, are frumusetea manastirilor peste care a trecut timpulul incarcat cu multe rugaciuni. Si poate chiar a trecut! Ce stiu eu despre intensitatea cu care traiesc calugarii si maicile rugaciunea?

Biserica este pictata in fresca, in culori calde, chipurile sfintilor fiind blande si expresive.Este foarte greu sa lucrezi in fresca! Operaţia de pregătire a fiecărei culori este complexă. Lucrările în frescă se execută pe tencuiala umedă. Oxizii metalici (culorile) dizolvaţi în apă pătrund în stratul ultim, elementele active ale varului transformându-i în săruri fixe. Nu se pot face corecturi sau îndreptări. În cazul în care s-au făcut greşeli, e preferabil să se dea jos tencuiala. Artistul trebuie să fie stăpân pe compoziţie, să-şi facă un plan de ansamblu hotărât şi trebuie să aibă o mână care nu şovăie. Este necesară acumularea unei experienţe în ateliere sau în cadrul echipelor de lucru sub coordonarea unor pictori cu vechime în domeniu fiind necesare cunoştinţe de desen, compoziţie şi iconografie foarte clare.

Lucrul în frescă este legat de o îndemânare excepţională, desăvârşită în compoziţie, cunoştinţe anatomice, desen caracteristic şi siguranţă de mână. Trebuie sa se lucreze iute ceea ce produce efecte fericite: căldură sufletească, strălucire şi farmecul libertăţii de inspiraţie. Furat de aceste perspective, artistul care lucreaza in fresca poate alunecă uşor în improvizaţie, neglijează amănuntele şi ascunde greşelile folosindu-se de virtuozităţi de desen şi armonii complexe de culoare. În chip evident,ca lucrul sa fie desavarsit , specialistii spun ca în frescă trebuie să lucreze numai cine a ajuns stăpân pe arta lui. Cennino Cennini, care cunoştea foarte bine lucrările lui Giotto şi ale marilor freschişti italieni, ne spune că un freschist se formează în 13 ani. Într-un an trebuie să înveţe desenul, dar asta inseamna că un termen atât de scurt indică pregătirea specială a cuiva care are la spate un număr de ani de studiu şi cunoştinţe serioase de anatomie, perspectivă şi desen. 6 ani sunt necesari, spune Cennini, pentru a învăţa şi stăpâni lucrările de ordin tehnic, material (pregătirea culorilor, mortarului şi tencuielilor), iar alţi 6 pentru a dobândi îndemânarea picturii murale".Deci, cei care au pictat biserica au fost pictori pregatiti si curajosi, iubitori de Dumnezeu! Si Dumnezeu i-a ajutat !

Avem la Closca o biserica primitoare,in care chipurile sfintilor sunt asa cum ni-le putem imagina: calde , zambitoare, datatoare de curaj in rugaciune.Biserica are un candelabru deosebit,ca la Muntele Athos, cu candele cu ulei si lumanari de ceara adevarate. Parintele a aprins lamanarile si candelele, a stins luminile electrice...a impins candelabru cu un bat special cu care au aprins si lumanarile, acolo sus, si acesta  se legana parca  bland peste noi...La strana vocea frumoasa a maicii a fost un balsam peste ranile noastre multe!Credeam ca vom fi singuri, cu parintele, noi, cei 9-10 insi, si maica la strana! Dar Dumnezeu sporeste  rugaciunea la Closca!Cativa dintre pelerini ramasesera de dimineata  in manastire.Au venit si satenii! Au venit si din Harsova, credinciosi asteptand vecernia pentru sfanta Parascheva! Strana bisericii a fost plina, iar noi, cei din biserica? Multi!Mai multi decat cei din orase!Nu spun cu bucurie asta! Ar trebui sa umplem bisericile pentru sfanta Parascheva! Fiecare din noi sa mai luam pe cineva sa ne insoteasca la biserica pentru vecernia in cinstea sfintei Parascheva!Dar multumesc si pentru atat cat am putut face!
A batut clopotul! A batut toaca! Lumea a fost chemata si chiar a venit.Au venit satenii curiosi si bucurosi de chemarea bisericii si s-au rugat alaturi de noi. Ne-am inchinat moastelor sfintilor Gheorghe si sfantul Ioachim din Itachi, pentru ca manastirea este bogata si  in moaste de sfinti!

Parintele si-a pus vesmantul verde si a facut litia.Stiti ce este litia?Rugaciunea insistenta facuta  de preoti (si diaconi-cand sunt) in pronaos, cererile la care se raspunde cu Doamne miluieste!Va amintiti? Cand se spune... cerându-se ajutorul lui Dumnezeu în caz de “cutremur, potop, foc, sabie, năvălirea altor neamuri…” etc.

Si apoi... binecuvantarea painilor în amintirea minunii înmulţirii pâinilor de către Mântuitorul Hristos!

A urmat o predica minunata in care parintele ne- a pus-o la inima pe sfanta Parascheva, monahia de 27 de ani care nu a fost nici stareta nici econoama, si la care se inchina toate capetele incoronate ale bisericii ortodoxe si cei mai mari oameni politici ai tarii.Ne-am simtit si noi asemenea pelerinilor care au stat ore multe sa se inchine sfintei Parascheva! Si noi ne-am inchinat! Si noi am sarutat icoana sfintei soptindu-i vorbe pe care ea, sfanta le stie,inainte de a i- le rosti...Stiu, efortul nostru e mic comparativ cu cel facut de pelerini, eu insumi am fost cativa ani pelerin la sfanta Parascheva si stiu cum e sa petreci si 28 de ore numarand stalpii pana la racla si stiu si bucuria si lacrima ca am ajuns si modul minunat cum sfanta te rasplateste oricat de pacatos esti...Dar sunt bucuroasa caDumnezeu ne-a ajutat, macar atat am facut! Am dat apoi ocol bisericii in timp ce in fata noastra mergea un tanar batand toaca. Vesel. Bucuros.Spunand Bucură-te Sfântă Parascheva, mult folositoare!

Maica ne-a ospatat apoi in timp ce Iuliana, tanara care se pregateste de intrare in monahism ne-a citit un cuvant de folos! 

Tarziu in noapte ne-am reintors in orasul nostru. Lumea deja dormea, pana si rugaciunea noastra pierduse din taria vecerniei, acolo insa la manastirea Closca, maica cu obstea ei si Parintele continuau rugaciune pentru lume dupa modelul sfintei Parascheva, pentru ca atat de mult au iubit lumea incat au ales zidurile inalte care ii despart fizic de noi si ii apropie de Dumnezeu cu cereri pentru noi.

Sfanta Parascheva sa-i rasplateasca dupa nevointa si iubire!