Sunt deja batrana.Da, sunt batrana! Am nu numai parul alb, dar si trupul mi-e obosit .Simt frigul toamnei, ploaia care cade de trei zile, rece, dusmanoasa, in rafale hotarate sa te ingenuncheze...
Nu vreau sa-mi amintesc nimic din tineretea mea pentru ca poate as suferi pentru ca am pierdut-o si nu vreau, chiar nu vreau acest sentiment.
Sambata eram in cimitir, umpleam cu apa, la fantana o sticla sa ud florile(inca nu ploaua) si un copil de 12-13-14 ani, un obisnuit al cimitirului, ma privea cu mare atentie.
-Doamna, dumneavoastra aveti o cruce mare, alba, acolo in fata?-m-a intrebat
-Da, eu! i-am raspuns regretand iar alegerea locului de mormant, din fata, din primul rand.
Nu intelegeam intrebarea.Copilul ma privea serios si foarte atent.
-Doamna, ce v-ati schimbat! V-ati schimbat , doamna!
Era uluit si trist dintr-odata.
-Cum m-am schimbat? l-am intrebat intuind cumva ce vrea sa spuna...
-V-ati schimbat, doamna!
Si copilul era parca tot mai trist...
-Da, m-am schimbat-l-am linistit cu blandete.Am imbatranit, nu-i asa?
-Da, doamna, v-ati schimbat -mi-a spus trist copilul.Ati imbatranit!Dar de curand , doamna!
Si era in vocea lui tristetea celor care m-au cunoscut intr-un timp in care eu eram altfel!
Nu va ganditi ca m-a durut! Stiam, stiam ca se intampla ceva cu mine. Am cateva luni de cand nici eu nu-mi recunosc chipul in oglinzi, dar refuz sa privesc mai mult decat e absolut necesar. Privesc in schimb in inima mea, privesc insa la schimbare vremii, la lipsa soarelui, la vara care a trecut si toamna care abia venise, si a plecat sau s-a ascuns de frica ploii acestea reci, dusmanoase...si vremea care trece atat de rapid imi spune ca e firesc ca si eu sa ma schimb, sa fiu o alta femeie, atata doar ca ma supraveghez ca femeia din mine sa semene macar un pic cu femeile minorosite. Si asta ...alunga rujul, culoarea blanda, castanie a parului meu,fardul si fondul de ten...Si dezbracata de ele, sunt ceea ce trebuie sa fiu. O femeie vaduva, care azi, sub sfant acoperamantul Maicii Domnului, am facut pomenirea sotului meu, Gheorghe. Astazi ar fi implinit 56 de ani, dar s-a oprit elegant si inca tanar la 50 de ani.Si am tinut in brate pentru el, o coliva ca ultimul lui tort... si crucea lui era albastra ca vesmintele preotilor in acesta zi, cum albastrii, nefiresti erau trandafirii lui la ultima aniversare.Nu stiam atunci, ceea ce stiu acum:albastru este culoarea Maicii Domnului!
Odihneste-l cu dreptii, Doamne pe robul Tau, Gheorghe!
 |
| Si acesta este ultima aniversare a familie noastre intregi, 8 noiembrie 2007 |
Dumnezeu sa-l ierte si sa va vedeti in Rai! Va citesc des si ma rog sa va mangaie Maica Domnului!
RăspundețiȘtergereMultumesc, draga mea! Pastreaza-ma in rugaciunea ta si asta imi va aduce sigur un pic de putere sa pot sa lupt cu toamna, cu frigul, cu lacrima...Maica Domnului sa ne acopere pe toti de tot raul !
ȘtergereDumnezeu să-l odihnească!
RăspundețiȘtergereCât despre îmbărtrânirea trupului, e procesul firesc căruia nu ne putem opune, dar cu sufletul e altceva, acesta trebuie să rămână tânăr, pentru asta trebuie să ne luptăm.
Te îmbrățișez cu toată dragostea!
Si eu te imbratisez, Adelina. Sper intr-un timp in care sa putem vorbi muuuult!Curand, draga mea prietena , atat de aproape de mine mereu!
Ștergere"Am fost blestemata sa te iubesc. Te voi iubi, probabil, pana in ultima clipa a vietii mele. Asa am fost blestemata, asa mi-a fost ursita. Daca voi trai inca cincizeci sau o suta de ani (.............) si peste cincizeci sau o suta de ani voi muri inconjurata de copii si de copiii copiilor mei, in clipa mortii voi striga acelasi nume pe care-l strig de doisprezece ani incoace, voi striga: Stefan ! Si-ti voi mai spune, asa cum iti spun si-acum, de cate ori ma trezesti noptile, ca nu te-am iubit decat pe tine” (Mircea Eliade – Noaptea de Sanziene)
RăspundețiȘtergerePe oamenii care ne-au iubit si i-am iubit cu adevarat nu-i parasim niciodata. Chiar daca viata, soarta ne arunca pe unul intr-o bucata de cer si pe celalalt intr-o margine de pamant, intr-o buna zi, ne vom reintalni. Dar cred ca doar cei care au iubit pana la cer, pana la zbor, pana la inaltare...
Si pentru ca prea mi se ciuleste inima a tristete si nu pot canta "liric" impreuna cu biserica si cu dvs, - "cu Sfintii odihneste, Hristoase...", va las aici, ca un legamant de iubire, si "urarea" mea : Vesnica sa va fie iubirea si nesfarsita regasirea.... , si eterna fericirea... !
Ieri am trait o zi in care tot ce a contat a fost pomenirea lui Grig. Am mers la biserica, la o manastire la 37 de km de orasul meu,(m-am sculat la ora 4 sa fac coliva) am plecat la ora 6 fara 15 minute, pe ploaie si vant turbat aparand coliva sa nu o strice...am stat la slujba pana tarziu, am impartit pentru el, l-am plans cu preotii, cu calugarii, cu zeci de oameni adunati la coliva lui...am mers mai apoi la un centru unde sunt copii cu handicap sever...doar cativa erau ceva mai prezenti si mi-s-a rupt inima cand i-am vazut stransi la pomenirea lui si cantand "Vesnica pomenire" E multa boala si nefericire in lume, Ella! Ar fi putut in noaptea in care a murit, Dumnezeu sa schimbe ceva si Grig sa fi ramas asa, ca ei, acei copii, cu creierul mort...L-as mai fi iubit daca el ar fi fost doar o umbra a barbatului care mi-a rascolit inima? Cred, nu cred, sigur, DA! Dar Dumnezeu stie mai bine neputintele noastre si ca nu as mai fi trait ziua care a fost ieri...Sunt inca zdrobita de drumuri si oboseala, azi plec iar cu cineva drag la a patra sedinta de chimioterapie, mut rugaciunea in alt spatiu, dar Maica Domnului e peste tot cu mine .Pastrez inca sentimentul ca ieri, intreaga zi, Grig a fost langa mine. Si asta ma alina putin si imi da putere sa pornesc la drum.Pana cand Dumnezeu va randui si pentru noi regasirea de care atat de frumos vorbesti. Multumesc, Ella mea!
ȘtergereDumnezeu sa-l odihneasca in pace !
RăspundețiȘtergereD-ZEU sa-l odihneasca in imparatia SA si pe d-voastra sa va aiba in paza! sa va daruiasca sanatate
RăspundețiȘtergereAmin! Multumesc!Sa ne cunoastem si Dincolo, in Rai!
ȘtergereIMPARATEASA MEA prea buna si nadejdea mea NASCATOARE DE DUMNEZEU, primitoarea saracilor si ajutatoarea strainilor, bucuria scarbitilor si acoperitoarea necajitilor, vezi-mi nevoia vezi-mi necazul ajuta-mi ca unui neputincios hraneste-ma ca pe un strain.Necazul meu il sti dezleaga-l precum vrei ca nu am alt ajutor afara de Tine, nici alta folositoare garbnica, nici alta mangaietoare buna ci numai pe tine MAICA LUI DUMNEZEU ca sa ma pazesti si sa ma acoperi in veci vecilor .AMIN ! Iertati-ma si MAICUTA DOMNULUI sa-va aline durerea
RăspundețiȘtergereMultumesc. Maica Domnului sa va aibe in paza sa si pe dumneavoastra. Si multumesc pentru ca popositi aici.
Ștergere