PRIETENI DIN LUME II

“Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” Ioan 13:34-35
Toate evangheliile sunt pline de porunca iubirii.De la vorbele Mantuitorului pana la faptele Lui. Nimic nu suna fortat sau formal.Totul in Evanghelii este sincer si clar.Si numai in Evanghelii ci in intreg Noul Testament. L-am deschis la intamplare cautand un cuvant care sa indemne la iubire si l-am gasit in fiecare pagina. Dragostea si bunurile ei:

"1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.

2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.

4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.

5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.

6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.

7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.

8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;

9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.

10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.

11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.

12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.

13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea."(Epistola intaia catre Corinteni cap 13)

Unde am mai intalnit in intreaga literatura cuvinte mai frumoase?As fi vrut atat sa fi scris in toata viata mea! Atat sa ramana dupa mine! Indemnul acesta  desavarsit la iubire! Si nu este in vorba mea nici mandrie , doar nebunie, atat.Si o imensa dorinta de a-mi curati inima, de a o incalzi la iubirea pe care o primesc.

Blogul meu a ajuns un mod de comunicare extrordinar. Si o dovada a credintei si iubirii dintre noi.

Nu am multe comentarii. Nu stiu de ce. Dumnezeu poate considera ca as cadea in mandrie la laude, sau m-as tulbura pentru critici. Dar am contorul meu care masoara "audienta"si vad permanent numarul de cititori,tarile, continentele pe care se afla, postarile pe care le citesc.  Si apoi cu abilitatea mea de femeie, cu facebook-ul, am reusit sa tin legatura cu unii din cititorii mei.

Am acum prieteni din lume! 

Nu i-am vazut decat pe unii dintre ei,pe unii  in fotografii, pe altii real , iar ei, unii, ma stiu  din cateva poze. Dar nu e important chipul pe care il purtam! Ei imi cunosc sufletul si viata, eu ii cunosc pe ei. Sigur ii stiu ! Sunt suflete asemenea sufletului meu.Iubirea lui Iisus Hristos ne apropie si ne tine legati de paginile acestea.

Ieri vorbeam cu A. E tocmai din Timisoara.Fiul ei e monah undeva la celalalt colt de tara.Aseara imi povestea ca o prietena de a ei, stabilita la Paris, mama de preot , citeste amintirile mele tarzii.

M-am bucurat ca de o rudenie adevarata.

Noaptea tarziu, un preot ma intreba cum a simt, citise pe blog ca am niste probleme de sanatate si crestineste m-a sfatuit cum sa ma ingrijesc. Nu am luat nimic. Era prea tarziu si as fi ratat anafura si aghiazma.

Dar dimineata cand m-am trezit si am constatat ca ma simt perfect sanatoasa , primul gand a fost ca Dumnezeu pentru rugaciunile parintelui acesta si ale celor care au citit, mi-a redaruit sanatatea."Purtati-va sarcinile unii altora si asa veti implini legea lui Hristos"(Galateni cap 6/2)

Stiu, nu avem suficient pentru a umple mainile intinse spre noi.Nici eu nu o fac. Dar m-a invatat Maria, prietena mea de la Lisabona un lucru pe care vreau sa-l impartasesc cu voi:oridecate ori nu am pentru cei care cer, indiferent de felul dorintei lor, ca e vorba de bani, ca e vorba de un loc de munca sau o relatie undeva,daca nu pot, spun din inima"Doamne, Tu stii ca eu nu am ce sa-i dau! Adu-i Tu, daca ii este de folos pe altcineva care sa-l miluiasca "
Si revin la Iisus Hristos si iubirea pe care El a purtat-o tuturor oamenilor indiferent de varsta, sex, pacate, neam... La modelul de iubire pe care El ne-a lasat-o.Viata lui asa cum ne-o arata evangheliile a fost o viata de strigat dupa noi"Vino dupa mine"(MATEI, 9 /9) este chemarea  pe care ne-o adreseaza  tuturor pentru schimbarea tocmai in iubirea mantuitoare...
Nu cei sanatosi au nevoie de doctor ci cei bolnavi....Căci n-am venit să chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă (Matei 9, 12-13)
Iisus ne-a primit alaturi si ne primeste pe toti cei osteniti si impovarati aratandu-ne in pilda iubirii lui, ca a-l iubi pe altul inseamna a-l odihni.
Ati observat cat de bine ne simtim langa unii oameni, cum ne incalzim la lumina ochilor lor , ochi care nu vad nici eticheta de la  imbracamintea noastra si nici dimensiunea contului bancar.
Si ati vazut cum devenim arici langa altii cautand permanent o scuza sa ne indepartam.
E atat de usor sa fii bun! 
-Oricum vorbesti! spunea tatal meu Si atunci de ce sa nu spui un lucru dragut?
"Dragostea indelung rabda"Dragostea il rabda si pe cel cu blana de lup cum spunea Vasile in comentariul lui si pe cel plin de zambete, pentru ca a-l iubi pe celalalt  inseamna a-l iubi mai mult decat te iubesti pe tine, inseamna a-l indreptati in faptul ca poarta blana de lup, ca e moracanos, ca e nemultumit, ca e critic.In vremurile apostolice, ucenicii lui Iisus traiau impreuna  si, ne spune Evanghelistul Luca..."nimeni nu era lipsit, fiindca toti cati aveau tarini sau case le vinndeau si aduceau pretul celor vandute.Si-l puneau la picioarele apostolilor.Si se impartea fiecaruia dupa cum avea cineva trebuinta"(Fapte cap 4 /34,35).
Ce ii face pe prietenii mei sa-mi poarte de grije? Ce pot castiga ei de la mine? Nu ma cunosc si poate nu ma vor cunoaste niciodata. Dar e in inimile lor  scanteie din acea iubire cu care Iisus a plans la moartea prietenului lui Lazar  si ridicand ochii spre cer a zis multumindu-i Parintelui Ceresc "Lazare, vino afara!" (Evanghelia dupa Ioan cap 11)
Iubirea din prietenie este exact acest lucru, a ridica piatra pacatelor pravalite peste noi de noi insine si strigatul "Vino afara!"Pentru ca prietenia pe care o primesc ma obliga sa-mi schimb sufletul intr-un suflet in care sa incapeti toti .
Si cred ca fiind prieteni unii cu altii ne facem prieteni ai lui Iisus Hristos, implinind porunca despre care vorbeam la inceput :"Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” Ioan 13:34-35
Si daca vom reusi sa fim macar mici ucenici ai lui Hristos, chiar daca nu ne cunoastem aici, Dincolo, sufletele noastre se vor recunoaste cu siguranta .Si mare bucurie va fi cand ne vom recunoaste!

Prieteni din lume

Cristian e fratele mai mare al lui Andrei-Iacob. Ma stia din biserica, pentru ca asa inebunita dupa copii cum sunt, ii mai explicam cate ceva din slujba,il mai duceam la impartasit, ii mai faceam rost de cate un scaun cand il dureau piciorusele,probabil in inimioara lui avea ceva recunostiinta pentru asta, dar de la acest lucru, pana  la a-l boteza eu pe fratele lui era o distanta mare.Explicandu-i mama lui cat de important este nasul in viata unui om si ce legaturi extarordinare se nasc prin a boteaza pe cineva, a fost foarte, foarte suprins:

-Cum poate sa devina cineva ruda cu tine, asa dintr-odata dupa ce ani de zile nu te-ai cunoscut?-a intrebat

Nu stiu ce a raspuns mama, nu stiu nici macar ce as fi putut sa-i spun eu!

Asa randuieste Dumnezeu! Aduce langa noi oameni cu care nu avem nicio legatura de sange, nicio legatura de neam si ei sunt pentru noi odihna si ancora si aerul proaspat, inima...

Am intalnit in Sfanta Scriptura un model de prietenie cutremuratoare: David si Ionatan
I Regi cap 18 1, 2,3,4 "Si dupa ce a ispravit David de vorbit cu Saul, sufletul lui Ionatan s-a lipit de sufletul lui si l- iubit Ionatan ca pe sufletul lui

2. Iar Saul l-a luat în ziua aceea şi nu l-a lăsat să se mai întoarcă la casa tatălui lui.

3. Şi a încheiat Ionatan legătură cu David, pentru că îl iubea ca pe sufletul său.

4. Şi şi-a dezbrăcat Ionatan haina sa cea de deasupra, pe care o avea pe el, şi a dat-o lui David; de asemenea şi celelalte haine ale sale, sabia sa, arcul său şi brâul său."

Cap. 20:17, 41 "Si iarasi s-a jurat Ionatan lui David pe iubirea sa cea catre el, caci il iubea ca pe sufletul sau.
După ce s-a dus băiatul, David s-a ridicat din partea de miazăzi a stâncii şi s-a închinat de trei ori; apoi s-au sărutat ei unul pe altul şi au plâns amândoi, împreună, iar David a plâns mai tare."

Cap. 23:16 -18" Atunci Ionatan, fiul lui Saul, s-a sculat şi s-a dus la David în pădure. El i-a întărit încrederea în Dumnezeu, şi i-a zis: "Nu te teme de nimic, căci mâna tatălui meu Saul nu te va atinge. Tu vei domni peste Israel, şi eu voi fi al doilea după tine; tatăl meu Saul ştie şi el bine lucrul acesta."Au făcut iarăşi amândoi legământ înaintea Domnului, şi David a rămas în pădure, iar Ionatan s-a dus acasă."

David a fost un om pe care toti cei care l-au cunoscut l-au iubit. Pana si Saul, cand David canta ...demonii se indepartau de el... Bun, bland, frumos, sincer, curajos pana la jertfa de sine...Ajutat permanent de Dumnezeu.

20. Aflat-am pe David, robul Meu; cu untdelemnul cel sfânt al Meu l-am uns pe el; 21. Pentru că mâna Mea îl va ajuta şi braţul Meu îl va întări.
22. Nici un vrăjmaş nu va izbuti împotriva lui şi fiul fărădelegii nu-i va mai face rău.
23. Şi voi tăia pe vrăjmaşii săi de la faţa lui şi pe cei ce-l urăsc pe el îi voi înfrânge.
24. Şi adevărul Meu şi mila Mea cu el vor fi şi în numele Meu se va înălţa puterea lui.
25. Şi voi pune peste mare mâna lui şi peste râuri dreapta lui;
26. Acesta Mă va chema: Tatăl meu eşti Tu, Dumnezeul meu şi sprijinitorul mântuirii mele.
27. Şi îl voi face pe el întâi-născut, mai înalt decât împăraţii pământului;
28. În veac îi voi păstra mila Mea şi legământul Meu credincios îi va fi.
29. Şi voi pune în veacul veacului seminţia lui şi scaunul lui ca zilele cerului;
30. De vor părăsi fiii lui legea Mea şi după rânduielile Mele nu vor umbla,
31. De vor nesocoti dreptăţile Mele şi poruncile Mele nu vor păzi,
32. Cerceta-voi cu toiag fărădelegile lor şi cu bătăi păcatele lor.
33. Iar mila Mea nu o voi depărta de la el, nici nu voi face strâmbătate întru adevărul Meu,
34. Nici nu voi rupe legământul Meu şi cele ce ies din buzele Mele nu le voi schimba.

(PSALMUL 88)

Prietenia  lui David cu Ionatan este un model despre felul in care doi oameni pot fi atat de legati incat prietenia lor sa treaca peste interesele materiale, peste cele lumesti si ei sa-si urmeze unul altuia .Ionatan era fiu de rege, ar fi putut gandi ca mostenirea tatalui sau ii va reveni, dar modestia lui era mai mare decat ambitia tatalui sau.Si intelepciunea .Si inima cu adevarat de print!"Si voi fi al doilea dupa tine", asa cum dupa veacuri Ioan Botezatorul avea sa spuna" Vine în urma mea Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălţămintelor."Evanghelia dupa Marcu, cap 1)

Aristotel spune ca un prieten este un singur suflet in doua trupuri.Istoria umanitatii este plina de exemple de prietenii :Mihai Eminescu si Ion Creanca.Mihai Eminescu si Slavici.Mihai Eminescu si I.L. Caragiale. Marin Preda si Cezar Ivanescu...Traian Vuia si Constantin Brancusi...Zeci de exemple.

Si tot atatea in viata mea!

Pe Virgil l-am cunoscut prin prietenii mei Nicolae si Mioara. Este cumnatul lor si a devenit fratele meu.

Am trecut alaturi de Virgil prin incercari grele.Boala, suferinta si mai ales intrebarea:cum sa facem ca Dumnezeu sa nu fie suparat pe noi?

Am privit de alaturi drumul lung pe care Virgil l-a strabatut dintr-o respiratie , din afara bisericii la sfantul potir.Am fost spectator in biserica la ingenuncherea lui in sfanta spovedanie. Anul trecut ne-am impartasit impreuna, intr-o dimineata de sambata. Eu incepeam o noua activitate , el urma sa plece pentru o cumplita operatie, pentru extirparea unei tumori . Era prima impartasanie pe care Virgil o primea de la botez. Multi oameni credinciosi se rugau pentru el seara de seara, multi preoti ...  Sfantul Nectarie atat de drag noua si Sfantul Luca mijloceau catre Domnul pentru Virgil.

Inainte de operatie , la analize, doctorii au constatat ca tumoarea disparuse! Si Virgil nu s-a mai operat. A trecut de atunci  aproape un an.Un an in care , desi despartiti de 1 20 de kilometrii, ne auzim la telefon, Virgil este unul din cititorii blogului meu, petrecem impreuna Craciunul si Pastele, ne bucuram impreuna de felul in care Daria creste si ne uneste langa ea.  Fini, nasi, copii nascuti si inca nenascuti...

Virgil e prietenul meu, fratele meu! Oricand as spune ca si Ioan Botezatorul"nu sunt vrednica ..." pentru ca e in el atat modestie si bunatate incat si daca as mai trai inca pe atat, nu as putea sa fiu ca el!

Si e in el acea tacere a credinciosilor care s-au mantuit fara sa bata clopotele la biserica , dar fiind ei, implinitori ai poruncilor si oameni permanent cu gandul la Dumnezeu, la ce se cuvine si la ce nu! Are langa el, o sotie frumoasa si dulce si un fiu minunat. Are  cumnati-frati, dar in inima lui intru si eu si stiu ca inima lui Virgil e ca si inima mea, o inima cu o singura use, doar de intrare. Odata fiind acolo, ramai prizonier al iubirii . Si, acum , in prag de seara, luptand inca cu boala ma gandesc ca daca as muri peste noapte Virgil, ca si David ar plange dupa mine zicand"Frate Ionatane, intristat sunt dupa tine1'' Si asta e inca o dovada a superioritatii si bunatatii lui.

La multi ani, prietene drag! Si Dumnezeu sa-ti daruiasca tot ce iti este de folos pentru mantuirea ta si a tuturor celor dragi .

Pastele Blajinilor si darul Maicii Domnului

Ieri  a fost Pastele Blajinilor.Am crescut stiind sarbatoarea aceasta.
Mama o respecta cu sfintenie  si se ducea de cu noapte in cimitir, ducand coliva si pachete cu cozonac si oua rosii. Era obligatorie, ca si parastasele,dupa moartea tatalului meu.
Dupa moartea lui Grig am preluat acest obicei fara sa ma intreb daca chiar trebuie sa fac acest lucru.Imi amintesc in primul an am fost cu Parintele Gavriil, chiar inainte de inceperea sfintei liturghii...Orice rugaciune  facuta acolo,la mormantul lui, era un cadou extraordinar pe care ma gandeam ca il dau...
Anul acesta e primul an cand am hotarat pe final sa nu fac nimic deosebit, sa ascult spusele unor preoti ca este ceva netrecut in cartile sfintiilor lor si mai mult in traditia locala, si doar sa impart ceva...motivat si de faptul ca agenda mea pentru orele diminetii era deja plina si orice schimbare de program ar fi fost greu de facut.
Dar pastram in suflet mahnirea ca nu ma zbat mai mult, ca nu am pregatit coliva...
M-am trezit dimineata atat de obosita, incat dupa ce mi-am facut cruce pe piept, m-am bagat iar in pat, fie si pentru cinci minute.M-am zmuls greu, desi era inceputul saptamanii, zilele din urma au fost foarte obositoare, nicaieri nu gasesc odihna, decat in sfintele slujbe, dar apoi o iau de la capat cu zdrobirea trupului.Ma simt atat de rau! Lupt cu raceala. Lupt cu oboseala. Lupt cu trupul acesta slab si  tradator. Picioarele imi sunt umflate ca doi butuci. Chipul arata galben, sters. Ochii tulburi. Niciodata, niciodata nu mi-s-a parut ca sunt urata, atat de urata ca in saptamanile din urma. Dar e acum o uratenie...jalnica, alarmanta. Lumea a inceput sa intrebe:
-Ce aveti? Nu va simtiti bine?
Unii mai atenti, mai milostivi au inceput sa-mi aduca ierburi pentru  ceaiuri , miere cu muguri de brad si chiar mancare gatita!
Din pacate nimeni nu e aici sa-mi faca si ceaiul! Iar mie imi e greu, prea greu sa -l fac.
Dimineata am privit ceasul de doua ori. Era 7.30 cand am plecat spre serviciu,dar hotarata brusc, in strada, sa merg intai la Manastirea Sfintii Voievozi, sa ma inchin la icoana Maicii Domnului adusa acum cateva zile de la Durau, mahnita si vinovata ca spre deosebire de alte dati, acum nu am fost sa ma inchin Maicii Domnului,decat o singura data..Si apoi sa revin la serviciu.Cand eram foarte aproape de poarta manastirii, am privit telefonul si nu mi-a venit sa cred. Era 6.40 de minute!Nu puteam trai bucurie mai mare! Maica Domnului ma astepta si randuise ca ochii mei sa vada alta ora si astfel sa ma scol din pat si sa merg la manastire.

Era dimineata.Pace. Liniste deplina.Calugarii m-au primit cu bucurie, unul din preoti m-a binecuvantat zambind...Maica Domnului, tinand in sfintele ei brate ferecate in argint,Pruncul sfant, zambea cu seninatate, iubire si stiinta, tuturor neputintelor mele.
Mi-am lipt capul de geamul care inutil incerca sa ma desparta.Si m-am gandit la Grig, la sarbatoarea acesta a blajinilor.Si i-am cerut Maicii Domnului mila ei pentru el, stiind ca Maica Domnului asta iubeste mult, rugaciunea noastra catre ea.Si i-am cerut ca pruncul nenascut al fiului meu sa fie sub protectia ei...si Andrei -Iacob, atat de mic si dulce... Si i-am cerut...Si gandul meu se intorcea spre cimitirele pline de oameni plangandu-si adormitii lor...si la mormantul singur al sotului meu...
Am intrat apoi in biserica unde sfanta liturghie era abia la inceput.

 Am trait sfanta liturghie aici.
Prin geamurile mici se auzeau pasarelele ciripind ...oare asa sunt serafimii si heruvimii? 
Am plans iar la rugaciunea preotului"Pe toţi cei adormiţi din neamurile noastre, strămoşi, moşi, părinţi, fraţi, surori, fii şi fiice, soţi şi soţii şi pe toţi cei dintr-o rudenie cu noi, pe fiecare după numele său" si i-am adunat iar in pomelnicul inimii mele: stra-strabunicul meu Dumitru -preotul, Gheorghe, Gheorghe, Gheorghe, Gheorghe, Gheorghe, Ion, Ion, Ion, Ion, Zaharia, Rada, Aurica, Maria, Ileana, Daniela, dulcea si frumoasa noastra, Dani , Ionut, prietenul ei, mort la 18 ani,Mihnea, dragul nostru Mihnea, prietenul nostru...unul cate unul...Marian, Constantina, Ioana, Filofteia, Adriana... cimitirul intreg in pomelnicul meu si lacrimile lumii in inima mea...
Ce multi sunt ! Parca mai multi decat cei vii!
Dupa "Tatal nostru" telefonul meu a inceput sa sune discret dar hotarat in buzunarul meu! Am iesit afara sa vorbesc cu o doamna care insista mai mult si imensa mi-a fost bucuria cand ea mi-a spus:
-Doamna, sunt in cimitir cu parintele C si daca nu ati vorbit cu nimeni si vreti, putem merge la sotul dumneavoastra ca parintele sa se roage pentru sufletul lui, sa-l tamaiem...
Uneori, darurile lui Dumnezeu pentru noi sunt atat de mari, de evidente, incat e ca si cand ii simti prezenta alaturi si atunci spui ca si David " Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme?/ Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa?"
Am mers la Maica Domnului, chipul ei luminos, senin, m-a cheamat pentru o ultima imbratisare!
 M-am departat cu durere de Maica Domnului, durerea de a  sti exact ca nu sunt ceea ce ea si-a dorit sa fiu. Si parca si durerea este mai mare cu cat mai mult constientizez imensitata darurilor primite.
Am parcurs restul de zi in munca, ametind uneori...in rastimpuri citind despre Pastele Blajinilor.Oare cine sunt blajinii?
Pr. Pavel Borşevschi spune" Blajin este tot omul care a crezut în Dumnezeu, toţi răposaţii. Aşa sunt numiţi cei care au fost mutaţi din viaţa aceasta întru Domnul, adică s-au spovedit de păcate înainte de moarte, s-au împărtăşit, au săvârşit Taina Sfântului Maslu, şi-au luat merindele vieţii veşnice. Sufletele lor – copii, bărbaţi, femei, bătrâni – au toate o vârstă, 30 de ani, când a fost botezat Hristos. Mitologia nu ţine de Evanghelie. Noi credem doar în ceea ce ne-a învăţat Hristos. Diavolul se străduieşte cu orice preţ să profaneze adevărul lui Dusuşi cuvântul „blajin“ se traduce din slavonă ca fericit. Blajinii sunt în viaţă fericită, ei se bucură că sunt la Dumnezeu, deoarece creştinul nu se teme de moarte. Dacă moartea mă uneşte cu Hristos, zice Apostolul Pavel, eu o aştept ca pe o sărbătoare. Dacă bobul de grâu pus în pământ nu moare, el rămâne singur, dar dacă putrezeşte, el dă viaţă nouă. Aşa e şi cu învierea morţilor. Moartea este singura cale de a merge la Dumnezeu, este puntea de la o viaţă la alta. De aici vine fericirea.Este o sărbătoare care continuă ziua biruinţei asupra morţii, Paştele. Creştinii merg la morminte cu credinţă şi vitejie, ca şi femeile mironosiţe. Este un curaj adevărat să mărturisim că moartea este biruită şi iadul distrus. Ne ducem cu un singur şi veşnic adevăr: Hristos este Dumnezeu şi Dumnezeu, care l-a plăsmuit pe om din nimic, vine să-l refacă. Cimitirele sunt sacre. Acolo sunt moaştele părinţilor noştri. Ei nu pot fi oameni păcătoşi pentru că ne-au născut pe noi, iar noi avem o simplă datorie: să fim aşa cum ne vor ei. De aceea mersul la cimitir este amintirea lucrurilor mari pe care ei le-au făcut pentru noi."

Sigur, dragul meu nu a facut multe din lucrurile obligatorii pentru un crestin, dar inima lui a avut atata iubire pentru noi, mainile lui au hranit orfani, mintea lui a lucrat si pentru cei mai putin mintosi...modul lui de a nu jigni pe nimeni era desavarsit...niste prieteni i-au scris pe banda care i-a insotit coroana"A fost o onoare sa fim prietenii tai", vorbe care marcheaza modul lui de a trai...

Ma incurajeaz spunandu-mi ca si el este un blajin , iar faptul ca precum femeile minorosite,oameni credinciosi merg la mormantul lui aprinzandu-i candela, tamaindu-l, ducandu-i preoti pentru ectenie, sunt semne ca e un suflet fericit!Nadajduiesc ca moartea lui atat de brusca l-a unit cu Hristos si ca traieste biruinta Invierii.

Nadajduiesc!

Spre seara am mers intr-un supermarket si in timp ce cautam ceva sa impart, am zarit-o printre rafturi pe o femeie vaduva, draga mie, mama a trei fetite mici, absolut superbe:

-Ce faci?

-Caut sa le iau fetitelor ceva pentru micul dejun!

-Vino cu mine! i-am zis cu bucurie

Ingerasii ei erau cei mai potriviti cu sensibilitatea deosebita a lui Grig . 

Am condus-o apoi acasa, din poarta una dintre  fetite mi-a zambit cu bucurie dar si putin rusinata, si eu purtand in inima zambetul ei am mers la mormantul lui Grig. Era seara.

Cu gesturile femeilor din neamul meu am aprins tamaia si candela, l-am tamaiat plangandu-l  incetisor sa nu-i tulbur somnul si tamaindu-l pe el , am tamaiat intreg neamul meu de stramosi si mosi.In amintire imi suna , ca si acum  cand scriu, glasul slujitorului bisericii spunand apostolul  din fiecare sambata:

13. Fraţilor, despre cei ce au adormit, nu voim să fiţi în neştiinţă, ca să nu vă întristaţi, ca ceilalţi, care nu au nădejde, 

14. Pentru că de credem că Iisus a murit şi a înviat, tot aşa (credem) că Dumnezeu, pe cei adormiţi întru Iisus, îi va aduce împreună cu El. 

15. Căci aceasta vă spunem, după cuvântul Domnului, că noi cei vii, care vom fi rămas până la venirea Domnului, nu vom lua înainte celor adormiţi, 

16. Pentru că Însuşi Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi cei morţi întru Hristos vor învia întâi, 

17. După aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi, împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh, şi aşa pururea vom fi cu Domnul. (I Tesaloniceni 4, 13-17)

Si in continuarea Apostolului Pavel cineva , din insasi inima mea, spunea:

Hristos a inviat din morti! 

Cu moartea pe moarte calcand 

Si celor din mormanturi 

Viata daruindu-le. 

Are deja nume:el este Andrei-Iacob

Dupa ce am botezat-o pe Daria, discutam deseori cu o doamna mai tanara si deosebit de draguta despre cat de minunat este un copil nou nascut, ce inflorire extraordinara aduce tuturor celor din preajma lui, iar doamna imi marturisea ca duhovnicul o sfatuia in repetate randuri sa mai dea nastere cel putin inca unui copil.Imi amintesc ca i-am zis:

-Haideti, doamna, ca noi suntem gata sa-l botezam si pe el! 

Copilul acela s-a nascut anul acesta, in ultima saptamana din Postul Mare .Pe 30 aprilie.In ziua in care il praznuim pe Sfantul apostol Iacob, fratele Sfantului apostol Ioan, fii lui Zevedeu.De luni de zile, familia mi-a propus sa fiu nasa copilului care urma sa se nasca.In mod firesc am acceptat, chiar cu mare bucurie! 

Am luat binecuvantare de la duhovnicul nostru comun pentru nume si dupa ceva discutii in care parintele ne-a cerut ca pruncul sa poarte numele unui sfant mare pe care sa-l cinsteasca si sa aibe astfel doua zile de nastere in cursul anului si m-a atentionat ca a cere ca pruncul sa poarte numele fiului meu e o dovada de egoism(apoi am explicat ca alegerea numelui de Andrei e numai a parintilor, fara sa aibe legatura cu numele baiatului meu) , tatal a declarat civil copilul cu numele de Andrei-Iacob.Ieri copilul a fost externat din spital si astazi parintii si fratele mai mare  l-au adus la biserica pentru a i-se pune numele!  

Nu am facut acest lucru nici la copii mei si desi am cinci fini botezati de mine, singura careia i-s-au facut acestea e Daria si acum cel mic, abia nascut!

Vreau de aceea sa scriu despre acest lucru. Deci!

Sfantul Simeon al Tesalonicului mentioneaza: „In ziua a opta se aduce pruncul lui Dumnezeu inaintea usilor bisericii, caci nu este inca sfintit prin botez, si preotul il insemneaza pe acesta (prima insemnare se facea in ziua nasterii), la frunte, la gura si la piept si-i da lui nume prin rugaciune sfanta, nume pe care nu-l aveau cei nascuti, cu care se si boteaza, caci aceasta s-a facut si Domnului, in ziua a opta a fost taiat imprejur si a primit numele Iisus… Caci, in ziua a opta, pruncul primeste si numele, ca si Mantuitorul, Care a fost numit cu numele Mantuitor, Iisus. Este pecetluit cu rugaciune sfanta, ca sa fie adus Domnului si insemnat cu semnul crucii la frunte, pentru minte, la gura, pentru cuvant si suflare si la inima pentru puterea vietuirii, scris in cartea vietii, prin punerea numelui, apoi se inapoiaza mamei”(Dialoguri, cap. 59-60).

Deci, astazi, pruncul nostru drag, a fost adus la biserica, primit de catre intreaga comunitate cu bucurie, amintindu-ne zilele cand ii cautam scaun mamei sale si o asezam pe el la slujbe...

 Si Parintele l-a primit cu mare bucurie pe copil ...si s-a rugat pentru el zicând: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia….

Apoi troparul zilei  însemnând pe prunc la frunte, la gură, la piept şi, binecuvântându‑l,a zis rugăciunea aceasta:

Domnului să ne rugăm.

Doamne, Dumnezeul nostru, Ţie ne rugăm şi pe Tine Te chemăm, să se însemneze lumina feţei Tale peste robul Tău acesta Andrei Iacob şi să se însemneze Crucea Unuia‑Născut Fiului Tău în inima şi în cugetul lui, ca să fugă de deşertăciunea lumii şi de toată vicleana uneltire a vrăjmaşului şi să urmeze poruncile Tale. Şi dă, Doamne, ca numele Tău cel sfânt să rămână nelepădat de dânsul, când se va uni, la vremea cuvenită, cu Biserica Ta cea sfântă, desăvârşindu‑se prin înfricoşătoarele Taine ale Hristosului Tău; ca, după poruncile Tale vieţuind şi păzind pecetea nestricată, să dobândească fericirea celor aleşi în împărăţia Ta. Cu harul şi cu iubirea de oameni a Unuia‑Născut Fiului Tău, cu Care eşti binecuvântat, cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Apoi luând pruncul în mâini, a stat  înaintea icoanei Maicii Domnului şi  a facut chipul crucii cu copilul , zicând acest

Tropar, glasul 1:

Bucură‑te, ceea ce eşti plină de dar, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, căci din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei din întuneric. Veseleşte‑te şi tu, bătrânule drepte, cel ce ai primit în braţe pe Mântuitorul sufletelor noastre, Care ne‑a dăruit nouă şi învierea.

Condac, glasul 1:

Cel ce ai sfinţit pântecele Fecioarei cu naşterea Ta şi ai binecuvântat mâinile lui Simeon, precum se cuvenea, întâmpinând şi acum, mântuieşte‑ne pe noi, Hristoase Dumnezeule; împacă lumea în războaie şi întăreşte poporul nostru, pe care l‑ai iubit, Unule, Iubitorule de oameni.

Desigur, nu pot sa reproduc tot ce s-a spus si s-a cantat! Dar momentele au fost de o mare emotie!
Copilul  a fost 

insemnat cu semnul crucii la frunte, pentru minte, la gura, pentru cuvant si suflare si la inima pentru puterea vietuirii, scris in cartea vietii.

Desigur , am plans si pot sa spun gandul meu din momentul rugaciunilor, ca acest copil atat de dulce sa fie si  al meu si Dincolo .Si mai ales sa ne mantuim...

Sa se implineasca intocmai rugaciunile Parintelui care l-a ajutat sa se nasca.Sa-i cinsteasca pe parintii lui  si sa-i multumeasca mereu lui Dumnezeu pentru minunata lui familie, pentru fratele care e hotarat sa-l invete toate acele lucruri pe care el deja le stie si sa-l apere!

Andrei -Iacob, are toate sansele sa fie un copil fericit si sigur va fi.Iar noi, ii multumim lui Dumnezeu pentru minunea nasterii lui si eu ma consider nevrednica sa-l botez.Ii voi sta insa alaturi fiului meu la botez, dupa randuiala, nasul trebuie sa fie tot un baiat. Si voi inmulti rugaciunea pentru el.Spre slava lui Dumnezeu, caruia i-se cuvine lauda.

Pelerinaj la Manastirea Ghighiu

Am fost la Manastirea Ghighiu.
Este al trei-lea  pelerinaj la Manastirea Ghighiu.Si am pastrat o amintire extraordinar de frumoasa Maicii Domnului Sirianca de aici.Frumusetea simpla si dulce a Maicii m-a insotit de multe ori in momente de incercari. Astazi aveam s-o revad! 
Ca in vremurile de inceput ale prieteniei noastre, am mers la Manastirea Ghighiu cu Mioara si Nicolae, acum purtand-o cu noi si pe mica Daria.Pelerinajul nostru avea sa fie si incercarea rabdarii fetitei si a modului cum suporta un drum mai lung.
La dus, deoarece era ora prazului, Daria a dormit in bratele mamei sale si s-a trezit ca totdeauna senina, zambitoare, bucuroasa ca ne revede, chiar cand eram foarte aproape de manastire.
In curtea mare, plina inca de pelerini, Daria a admirat florile puse de maicute, s-a plimbat pe alei...a facut poze.. Cu felul ei atat de special, a reusit sa se faca vazuta si de maica Marina care ne-a povestit ca este de aproape 70 de ani in manastire.
-Si mama sfintie voastre s-a bucurat cand ati plecat la manastire? a intrebat-o Mioara
-S-a bucurat! Sigur, s-a bucurat! Dar intai a plans!

Biserica in care se afla icoana sfanta a Maicii Domnului  este construita cu contributia mare a doi  arhimadriti:Eftimie (care a inceput constructia in 1858) si continuata de care arhimandritul Antonie.

Pe peretele din  dreapta bisericii aveam sa gasesc icoanele mari ale celor doi mari calugari, Antonie si Eftimie, dovada ca si sfintii, cu rugaciunile lor au ajutata la aceasta zidire.
Biserica mare a Sfintei Mânăstiri Ghighiu  este construita in stilul neoclasic.Ea impresioneaza prin frumusetea si perfectiunea ei,proportiile sunt echilibrate, turla e zvelta, interiorul sobru... .Cele doua  abside laterale, corespunzând strănilor  îi dau o uşoară formă de cruce. Naosul este separat de pronaos doar printr-un arc proeminent. Biserica este luminată prin cinci ferestre de mărime mijloci prin vitraliile lor lumina intrand lin, ca o bucurie..

Catapeteasma, sculptată în lemn de tei şi poleită cu aur, după obiceiul vremii, datează din acelaşi timp cu biserica; uşile împărăteşti, strănile arhiereşti, amvonul şi iconostasul sunt lucrări făcute cu multă iscusinţă artistică având frumoase motive florale, frunze de stejar, inspirate din natură şi din ornamentica populară. Pictura catapetesmei aparţine în întregime marelui pictor Gheorghe Tattarescu şi este prin ea însăşi o podoabă.

Creaţia lui e bazată pe claritate şi armonie, lumina are strălucire chiar şi la umbră, e plină de echilibru şi frumuseţe, oglindind realitatea.

Tattarescu, care a fost şi un excepţional portretist, se impune prin simţul măsurii, prin claritatea compoziţiilor sale, prin măiestria şi fineţea desenului, precum şi prin coloritul sobru şi expresia de demnitate a personajelor. Stilul e înrudit cu stilul Renaşterii.

Pe site-ul manastirii ni-se spune:

"Jumătatea veacului al XIX-lea poartă, de fapt, pecetea acestui stil. Valoarea picturii este remarcabilă prin decenţă, prin expresivitatea portretelor şi frumuseţea draperiilor. Peisajul bogat şi variat, coloritul sobru şi totodată puternic, permanent pune în relief imaginile sacre. Pictura celor două mari icoane împărăteşti, a Domnului Iisus Hristos şi a Maicii Domnului, scot în evidenţă valoarea portretistică a operei tattarăsciene. Acelaşi lucru se poate spune şi despre celelalte icoane ale catapetesmei, icoana hramului, icoana Sfântului Ioan Botezătorul şi icoanele Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil. Pe rândul întâi al catapetesmei este pictat „Izvorul cel de viaţă dătător.” Pe acelaşi rând, uşa dreaptă, este pictat Sfântul Arhanghel Mihail. În continuare este pictat Domnul Iisus cu Evanghelia în mână, urmat de altă icoană a Maicii Domnului cu Pruncul în braţe. Pe uşa stângă din rândul întâi al catapetesmei sunt pictaţi Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, iar în continuare este pictat Sfântul Ioan Botezătorul cu capul pe tipsie.

 Pe rândul al doilea, în partea dreaptă a catapetesmei, este pictată icoana cu Adormirea Maicii Domnului şi Schimbarea la Faţă a Domnului. Lângă ea este pictată icoana cu Pogorârea Sfântului Duh şi Înălţarea Domnului, urmată de icoana Învierii Domnului şi Intrarea în Ierusalim. Tot pe rândul al doilea al catapetesmei, la mijloc, este pictată icoana cu Cina cea de taină, iar în continuare, spre partea stângă a rândului doi al catapetesmei, este pictat Botezul Domnului şi Întâmpinarea urmată de icoana Naşterii Domnului şi Buna Vestire. Lângă aceasta este pictată icoana cu Intrarea în Biserică şi Naşterea Maicii Domnului. Pe rândul al treilea şi al patrulea al catapetesmei, în partea dreaptă, sunt pictaţi Sfinţii Apostoli Simion şi Filip, şi deasupra, într-un cerc, Proorocul Moise. În continuare, pe aceleaşi rânduri, sunt pictaţi Sfinţii Apostoli Luca şi Andrei, iar deasupra, în cerc, Proorocul David. Lângă aceştia sunt pictaţi Sfinţii Apostoli Ioan si Petru, iar deasupra, în cerc, Proorocul David. Pe rândul al treilea al catapetesmei, în mijloc, este pictată Sfânta Treime, după care, spre stânga, sunt pictaţi Sfinţii Apostoli Pavel şi Marcu, iar deasupra, în cerc, Preotul Aaron. Lângă aceştia sunt pictaţi Sfinţii Apostoli Toma şi Matei, iar deasupra, în cerc, Împăratul Solomon. În continuare sunt pictaţi Sfinţii Apostoli Iacov şi Vartolomeu, iar deasupra, în cerc, este pictat proorocul Ieremia. Pe rândul al patrulea al catapetesmei, în mijloc, este pictată Maica Domnului, iar deasupra acestei icoane se află pictată icoana cu răstignirea Domnului nostru Iisus Hristos, având de o parte şi de alta pictaţi pe Maica Domnului îndoliată şi pe Sfântul Ioan Evanghelistul. Uşile împărăteşti ale catapetesmei au pictată icoana cu Buna Vestire. Toate icoanele de la catapeteasmă sunt opere ale lui Tattarescu care, în întregime, reprezintă cel mai preţios tezaur al Mânăstirii Ghighiu. În absida strănii drepte a naosului se află în dreapta ferestrei, jos, icoana Dreptului Judecător, având de o parte pe Maica Domnului mijlocitoare şi de cealaltă parte pe Sfântul Prooroc Înaintemergător şi Botezător Ioan. În dreapta ferestrei, sus, Iisus umblând pe mare, scenă din Evanghelia de la Matei (14, 25-33). În absida strănii drepte a naosului, în stânga ferestrei, jos, sunt pictaţi Sfinţii Mucenici Gheorghe, purtătorul de biruinţă şi Eustaţie, iar sus o scenă din Evanghelie, Domnul Iisus Hristos vorbind mulţimilor. La înălţimea măreţiei scenelor din naos şi pronaos se poate aşeza Naşterea Mântuitorului, care redă acest moment într-un chip impetuos şi cu totul viu. Această scenă este situată în absida dreaptă, iar în partea stângă este înfăţişat proorocul Moise lovind stânca pentru a da apă poporului în pustiu. Înfăţişarea peisajului biblic este aşa de mişcătoare încât ai impresia unei realităţi. În absida strănii stângi, în dreapta ferestrei, jos, sunt pictaţi Mucenicii Dimitrie Izvorâtorul de Mir şi Artemie, iar sus, deasupra icoanei acestor doi mucenici, este pictat Mântuitorul în scena din Evanghelia de la Matei (25, 1-3) a celor 12 fecioare. În absida strănii stângi, în stânga ferestrei, jos, sunt pictaţi Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena şi între ei Sfânta Cruce, iar deasupra acestei icoane e pictat Îngerul vestind mironosiţelor Învierea Domnului. În absida strănii stângi, sus, pe toată suprafaţa, este pictată Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. În cupola turlei octogonale din naos este pictat Domnul Iisus Hristos Pantocrator, iar în spaţiul dintre cele opt ferestre ale turlei sunt pictaţi Sfinţii Apostoli. În partea de jos a turlei, sub cele opt ferestre, circulară, este pictată Liturghia cerească: Scena împărtăşirii îngerilor. Sub această scenă sunt pictate portretele a opt prooroci. Pe arcul de deasupra catapetesmei care desparte naosul de altar, e pictat Domnul Iisus Hristos în văzduh. Peretele lateral din dreapta, care separă naosul de altar are pictată sus scena cu patriarhul Avraam pregătind jertfa fiului său Isaac, iar jos, în mărime naturală, Dreptul Ioachim. Peretele lateral din stânga, care separă naosul de altar, are pictat sus Scara Patriarhului Iacob şi jos Dreapta Ana cu Sfânta Fecioară în braţe. În Sfântul Altar, deasupra, se află pictura Maicii Domnului cu Pruncul în braţe, iar jos sunt pictaţi de o parte şi de alta a ferestrei Sfinţii Trei Ierarhi Vasile, Grigore şi Ioan, Sfântul Ierarh Nicolae şi Sfântul Arhidiacon Ştefan. Pronaosul are în partea dreaptă a ferestrei, jos, pictaţi pe Cuvioşii Părinţi Antonie şi Eftimie, iar deasupra scena din Evanghelia de la Luca (10, 25-37) a Samarineanului milostiv. Tot în partea dreaptă a pronaosului, în stânga ferestrei, sunt pictaţi Cuvioşii Arsenie cel Mare (jos, în mărime naturală) şi Pafnutie (sus, în medalion). Deasupra ferestrei, sus, în dreapta pronaosului, este pictat Domnul nostru Iisus Hristos în mijlocul mulţimii. În partea stângă a pronaosului, în dreapta ferestrei, jos, în mărime naturală, este pictat Cuviosul Pahomie cel Mare şi sus, în medalion, Cuviosul Ilarion cel Mare. În stânga ferestrei din aceeaşi parte a pronaosului sunt pictaţi Cuvioşii Sava şi Teodosie (jos, în mărime naturală) iar sus este pictată scena Fiului risipitor din Evanghelia de la Luca (15, 10-25). Deasupra ferestrei, sus, în stânga pronaosului, este pictată scena din Vechiul Testament şi anume Moise lovind cu toiagul în stâncă, în pustie. Pe bolta pronaosului este pictată Sfânta Treime, având în cele patru colţuri pictaţi pe Cuvioşii Gherman, Patriarhul Constantinopolului, Iosif dulce cântăreţul, Roman melodul şi Ioan Damaschin. Pe peretele din dreapta uşii de intrare în pronaos, se află pictate chipurile Prea Sfinţitului Mitropolit al Ungro-Vlahiei, primat al Romaniei, Nifon, precum şi al Arhimandritului Eftimie, stareţul Sfintei Mânăstiri la 1858, iar pe peretele din stânga este pictat chipul Prea Fericitului Părinte Patriarh Justinian în 1958, de către pictorul Vasile Rudeanu. Tot aici se adaugă şi scena în care Maria Egipteanca primeşte Sfânta Împărtăşanie, scenă în care realitatea este redată în chip natural. Sus, în cafas, se află pictată Adormirea Maicii Domnului. În pridvor, la intrarea în pronaos, deasupra uşii, este pictat „Cel vechi de zile” înconjurat de 24 de bătrâni. De o parte şi de alta, sus, sunt pictate două scene din Apocalipsa lui Ioan, iar jos, în dreapta uşii, Sfântul Apostol Petru şi în stânga uşii Sfântul Apostol Pavel. Deasupra ferestrelor laterale din pridvor, în dreapta, sus, în medalion, este pictat Proorocul Ieremia, iar în stânga Proorocul Ilie."
Iar usile, usile bisericii, din lemn masiv au extraordinar de frumos sculptate cei doi mari apostoli :Petru si Pavel.

Dar dincolo de frumusetea bisericii, ceea ce atrage mii de pelerini e Maica Domnului Sirianca 

In fiecare an am gasit-o impodobita  de maicii cu orhidee alb si mov.

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, renumita ca icoana facatoare de minuni, este o culme a artei sacre siriene, venita din partile crestinilor sirieni, in secolul al XVI-lea. Icoana a ajuns in Romania in anul 1958, ea fiind adusa de catre episcopul Vasilios Samaha si oferita Patriarhului Justinian Marina, in urma unui vis in care Maica Domnului i-a cerut sa ii duca icoana in acest loc. Icoana a fost adusa din Siria si depusa in Catedrala Patriarhala din Bucuresti.

Se spune ca Maica Domnului i-a cerut Preafericitului Patriarh, in vis, sa ii duca icoana siriaca la Manastirea Ghighiu. Parintii au hotarat ca icoana sa fie dusa la Manastirea Ghighiu, unde a inceput sa faca minuni.

Sfanta icoana a fost adusa la Manastirea Ghighiu in data de 25 februarie 1958, de o delegatie condusa de catre vrednicul de pomenire Parinte Patriarh Teoctist, pe atunci episcop vicar patriarhal.

Asezand icoana in biserica mare, brusc, oaspetele sirian, episcopul Samaha, a izbucnit in plans. Cu lacrimile siroind pe obraz, a cazut in fata icoanei si a inceput sa-si ceara iertare Maicii Domnului ca a luat-o de la locul ei, ca necredinta oamenilor a alungat-o din Siria.

Icoana este zugravita pe lemn de santal. Icoana isi pastreaza numele de "Siriaca" datorita provenientei sale, ea fiind renumita mai ales pentru ajutor in nastere de prunci si tamaduirea unor boli.
Am parcurs in liniste drumul spre sfintele icoane, bucurandu-ne de intalnirea cu Sfantul Spiridon, Sfantul Nicolae, Sfantul Pantelimon,Sfanta Parascheva, Maica Domnului zugravita in alte chipuri, dar mereu Maica Domnului...Lumea saruta in liniste  icoanele si se ruga, fiecare cerand, inca cerand...
Daria a privit din bratele mamei ei spre o batrana si a intrebat tare:
-Ce face, mamaia?
-Am venit sa ma inchin si sa ma rog la Maica Domnului-i-a raspuns mamaia
-Si eu! i-a raspuns si Daria privind-o fix in ochi!
Si ea se rugase invatata de mama ei:
-Maica Domnului, ajuta-ma sa cresc mare, sanatoasa si sa fiu o buna crestina !

Ne-am inchinat la moastele sfintilor manastirii:sfantul Dimitrie Basarabov, sfantul Haralambie...Am plecat purtand parca in inima tristetea Maicii Domnului Sirianca si intrebarea :Ce sa fac sa schimb in zambet chipul Maicii si sa sterg urma de pe tampla Sa? Voi avea oare timp sa fac asta? Si oare timp imi trebuie sau inima curata?

Marturii despre Iisus Hristos

SCRISOAREA RAPORT A LUI PUBLIUS SENTULUS
proconsul, functionar roman in regiunea Tigrului si Sidonului,
catre imparatul Roman TIBERIU

“Majestatii Voastre si stimatului Senat al Romei;
Din partea Senatorului Sentulus Publius proconsul, salutare!

Am aflat ca doriti sa stiti cele ce acum vi le comunic prin aceasta scrisoare: traieste aici un om care se bucura de mare faima, anume Iisus Hristos.

Poporul il numeste “Profet al Adevarului”, iar ucenicii zic ca este Fiul lui Dumnezeu, cel ce a facut cerul si pamantul si toate cele ce au fost si vor mai exista in univers!
?i-ntr-adevar, imparate, in fiecare zi se aud minuni din partea acestui Iisus Hristos.

Printr-un singur cuvant, el da viata mortilor si sanatate bolnavilor. Este de statura mijlocie si de o frumusete fara seaman, uimitoare, si seamana cu mama lui care este cea mai frumoasa femeie din lume.

Parul sau este ca aluna coapta si ii coboara pana la umeri: se imparte in doua prin mijlocul capului, dupa obiceiul locuitorilor din orasul Nazaret.
Fruntea lui este lata, exprimand inocenta si liniste. Nicio pata, sau zbarcitura, nu se vede pe fata lui putin rumena. Nasul drept, buzele subtiri, expresia nobila, nu prezinta niciun argument pentru vreo critica logica, iar barba sa bogata, si de aceeasi culoare cu parul, este lunga si se desparte in doua prin mijloc.

Ochii sai sunt albastri-vineti, blanzi si senini. Privirea lui este insa asa mareata, incat insufla respect tuturor celor care il privesc si care se vad siliti sa-l iubeasca si sa se teama de el.
Lumina revarsata de fata lui, este ca lumina soarelui, asa incat este cu neputinta a o privi cineva mai indelung. Inspira teama acea lucire.

Cand insa povatuieste si sfatuieste, face aceasta plangand si atrage iubirea si respectul ascultatorilor.
Se asigura ca niciodata nu a ras, dar ochii lui vesnic lacrimeaza.
Bratele si mainile lui sunt foarte frumoase. Este foarte placut cand vorbeste, dar foarte rar iese in lume.

Cat despre invatatura, el atrage atentia intregului Ierusalim.
Cunoaste perfect toate stiintele, fara a fi studiat vreuna.
Calatoreste descult, sau incaltat in sandale romane si cu capul descoperit.
Se vorbeste pe aici ca asemenea om nu s-a mai vazut pana acum prin partile acestea.
Multi iudei il cosidera chiar ca Dumnezeu; altii il denunta ca lucreaza contra legilor Majestatii Voastre. Ma revolt foarte contra acestor iudei pizmasi.

Omul acesta nu a cauzat nicio nemultumire niciunui om, niciodata.

Scrisa la Ierusalim, Grupul X, luna a IX-a,
Al Majestatii Voastre,
prea smerit si supus servitor:
PUBLIUS SENTULUS
Proconsul

NOTA: Scrisoarea fost descoperita in Anglia, intr-o biblioteca particulara, in jurul anului 1865. A fost publicata initial intr-un cotidian englez, apoi intr-o revista bulgara cu titlul „Nova svetlina izraveslovie”, de unde a ajuns sa fie tradusa, in scurt timp, si in limba romana. Marturii despre Hristos (scrisoare publicata cu binecuvantarea PS Parinte Galaction, Episcopul Alexandriei si Teleormanului) – culegere text Istrate Iordan
sursa:http://www.lacasuriortodoxe.ro/cuvant/2648-1-marturii-despre-hristos-scrisoarea-raport-a-lui-publius-sentulus-catre-imparatul-roman-tiberiu.html

Părintele Justin va fi supus unei intervenții chirurgicale. Să-i fim alături și să priveghem pentru duhovnicul nostru

Părintele Justin va fi supus unei intervenții chirurgicale.

Să-i fim alături și să priveghem pentru duhovnicul nostru

*

Mâine dimineaţă, Joi, 9 Mai 2013, între orele 8-11, Părintele Arhimandrit Justin Pârvu va trece printr-o intervenţie chirurgicală şi îi roagă pe toţi cei ce i-au trecut pragul să îl pomenească la rugăciune, îndemnându-ne să fim uniţi în rugăciunile noastre către Dumnezeu, cerând mijlocirile Prea-sfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Arhangheli, ale Sfinţilor închisorilor, ale Sfântului Haralambie şi ale Sfinţilor tămăduitori, doctorii-fără-de-arginţi ai Bisericii Ortodoxe. Părintele Justin le mulţumeşte tuturor credincioşilor pentru dragostea ce i-au arătat în ultimele săptămâni, şi mai ales pentru împărăteasa faptelor bune, rugăciunea cea cu inimă smerită şi zdrobită. Rugămintea sfinţiei sale se adresează în special celor ce vor putea mâine dimineaţă să meargă la Sfânta Liturghie sau vor putea să petreacă în rugăciune cele trei ceasuri.