Varsta

 Ca multi alti oameni de-a lungul vietii, am auzit cuvinte pe care nu le-am uitat.Unele pentru ca erau cuvinte frumoase si alinau sufletul meu. Altele pentru ca raneau uneori adanc sufletul care poate atunci  cauta un motiv de bucurie si primea in locul bucuriei un nor gri, negricios si norul ma urma ani si ani ...Imi pare rau ca-mi amintesc cuvintele rele auzite.Imi pare rau ca uit in ce buzunar al gentii  pun cheia de la casa si caut disperata minute in sir pana o gasesc, dar nu uit  cuvintele spuse direct, fara nicio retinere, de oameni in care credeam ca am sprijinitori ai sufletului meu.

Mergeam acum cativa ani la o manastire si consideram manastirea aceia, ca multe alte locuri din lume, casa mea...Acasa!Intr-o dupa amiaza de iarna am mers impreuna cu doi tineri de varsta baiatului meu, la o slujba de maslu la acea manastire.Folosisem prilejul acela pentru discutii duhovnicesti intr-un drum destul de lung...atat de frumos a fost, incat nu am uitat orele acelea.  Si cand sa plecam de acolo, cei doi tineri  au venit si mi-au spus siderati"A zis parintele:Pe baba asta urata sa nu mi-o mai aduceti niciodata!".Era atata stupoare in vorbele lor incat mi-au spus fara retinere, ca si cand era vorba de altcineva,nu de mine! Cautam un cuvant prin care sa le explic de ce primisera interdictia aceia.Nu l-am avut! Nu am gasit explicatia, dar am incuvintat ca nu voi mai merge cu ei. Si tinerii, in cateva zile dupa acel moment,m-au invitat sa merg cu ei la Iasi la Sfanta Parascheva! Evident ca nu am mers, dar tare mult m-a bucurat invitatia lor, incat nu am uitata nici lucrul acesta.

Ce insemna totusi cuvantul acela?

Ce era gresit in comportarea mea, in atitudinea pe care o am in biserica ?Mult m-am intrebat si am cautat o explicatie.Pana am inteles ca eram batrana si chiar si unele biserici pot sa te marginalizeze pentru acest lucru.Nu obisnuiesc sa ma plimb in biserica:merg la sfantul altar, dau darul randuit din timp si pomelnicul scris de acasa pe hartia mea si stau intr-un loc nu prea in fata!Nu cant si nu vorbesc in biserica si nici nu ridic tinerii de pe scaune sa stau eu.Cu capul plecat imi vad de neputincioasa mea rugaciune fara sa privesc staruitor lumea. Atunci ce deranjeaza ?

M-am privit in oglinzi si am cautat explicatii...Nu le-am gasit!Poate trebuie sa intelegem sa nu ne mai amestecam unii cu altii! Nu stiu, nu inteleg...inca nu inteleg... 

Ieri o persoana apropiata, care este mai "tanara" ca mine cu 9 ani, mi-a zis,fara intentia de a ma rani"Dumneavoastra chiar aratati bine, aveti o lumina si o seninatate pe chip.Va dat Dumnezeu sa fiti longeviva, sa traiti mult!"

Considera ca mi-a facut un "compliment"! Am trait deja mult, mai mult cu 9 ani ca ea!Noua ani care trec ca fulgerul...ieri era ianuarie si azi e deja jumatatea anului...

Si iar m-am gandit la monahul acela care dorea sa nu ma mai vada in manastirea pe care o pastorea, gandind ca sunt batrana!Si dintr-odata m-am simtit batrana!Ma dor picioarele. Ma misc greu, dar sontac-sontac inca colind lumea! Si lumea aceasta mare in care merg iubeste"batranetea" mea! Ma catar cum pot pe trepte inalte ca sa vad pana departe, ca Moise, Pamantul Fagaduintei.Imi amintesc Etiopia in care parintele Valerian m-a dus uneori de mana, alteori carandu-mi trolerul si nimeni nu m-a facut sa ma simt marginalizata si atuncata la gunoi... copii,tineri si foarte tineri, adulti si persoane de varsta mea m-au tratat  cu respect si cu dragoste ...dupa modelul parintelui Valerian. Desigur o explicatie lumeasca ar fi si ca parintele Valerian este mai mare decat mine, dar duhovniceste in inima si mintea  sfintiei sale nu exista bariere de varsta, cu toti suntem "copii lui Dumnezeu".

Da, de ieri ma simt batrana!Dar nu-s trista si nici nu lupt cu varsta acesta. Poate pentru ca  precum fulgerul aproape 20 de ani au trecut de la moartea lui Grig.Am crescut copiii mei mai mult singura decat cu Grig. Am participat singura la festivitatile lor de absolvirea a scolilor, la nunti, la nasterea nepotilor, la botezul lor si la aniversari.Anul acesta am participat la botezul lui Traian stranepotul meu, baiatul lui Radu, sigurul meu nepot de sora. M-am inmormantat socrii, nasii, pe mama, pe sora mea, pe cumnatul meu...Da, am trait mult pentru ca mult mi s-a dat si mult mi s-a luat!Dar oare chiar am trait mult?Imbatranesc, ma trec ca fumul...Ma ridic greu de pe scaun si nici nu mai aud bine...Nu, varsta nu e numai un numar ! Varsta e acea adunare de  ani in care ai trait, ai plans, ai ras, ai fost fericit si de cele mai multe ori cumplit de nefericit...Am adunat atat experienta! Dar de multe ori nu-mi  foloseste decat mie! Stiu cand sa ma culc, stiu cat trebuie sa mananc, stiu cand trebuie sa tac si ca trebuie sa tac mai mult decat sa vorbesc...

 

Totusi ...simt ca nu am trait degeaba! Simt ca viata mea a fost data de Dumnezeu mie cu un rost si ma rog, ca in acest timp pe care numai El stie cat il mai am, sa-mi ajute ca imbatranind frumos, sa inchei viata cu rostul pentru care  viata mi-a fost  daruita, si la judecata, Domnul sa nu-mi spuna ca se  se caieste  ca a facut un om pe pamant!