COLIVA

Fiica mea, care stie cat il iubesc pe IPS Bartolomeu Anania, imi spunea intr-o zi ca a citit ca aceasta avea momente in care simtea nevoia sa se retraga in singuratate,sa petreaca un timp singur si isi lua astfel de intervale in care era singur! Imi spunea aceasta pe deoparte ca sa ma incurajeze in momentele mele de retragere,  ca sa vad ca nu e nimic rau in asta, dar si ca sa ma incurajeze ca sa o fac mai des.

Astazi am trait, in dupaamiaza un astfel de timp, fara timp, cum spune parintele meu.Lumea sarbatoarea ceva ce pentru mine se terminase:ziua sfantului Ioan Botezatorul!

Este extraordinar cum se poate termina o sarbatoare imediat dupa ce se termina slujba bisericii!

Am avut in ultimile doua saptamani gandul dus mult spre tatal meu, adormit intru Domnul, pe 21 ianuarie, acum 19 ani.Se numea Ion.

 In copilarie sarbatorile  Bobotezei si a Sfantului Ioan erau extraordinar de importante in familia mea.Tata canta troparul Bobotezei...."In Iordan botezandu-te Tu, Doamne /Inchinarea treimii s-a aratat/"...Tata ne povestea despre botezul Domnului si despre Ioan Botezatorul...Mama facea prajituri, cozonaci minunati cu nuca si rahat...piftie...fripturi... aseza masa frumos cum invatase de la mama ei, Dumitra, nu ar fi acceptat in niciun caz sevetele de masa din hartie, i-se pareau de prost gust si prea muncitoresti,servetele erau in sifon, culoarea fetei de masa sau a tacamurilor, usor apretate si impecabil calcate...asteptam bucurosi musafirii care se desfatau la adevarate banchete...Si tata era sarbatoritul!! Noi, copii ne uitam curiosi la ei, pentru ca bineinteles nu aveam loc la masa adultilor...Ce vremuri frumoase in lumescul lor.Nu se mergea la slujba la biserica! Dar tata canta troparul, il stia din anii lui de scoala si eu il ascultam fericita.Ca si cand stiam ca va fi o zi in care acest sfant zugravit cu aripi de inger va fi unul din cei mai dragi sfinti ai mei.

Nasul meu si al lui Grig, de cununie, se numea Ion...Stra-strabunica mea, presbitera , se numea Ioana.Asa ca m-am hotarat sa fac coliva pentru ei toti si sa o duc la biserica. Va imaginati? Sunt cinci ani de la moartea lui Grig si nu am facut eu nicio coliva.Primii ani mi-le-au facut, maicutele de la manastire, apoi cand maicile au plecat si manastirea s-a transformat in manastire de calugari, catva timp mi-le-a facut mama unui preot si apoi prieteni mei, Nicolae si Mioara. Nu era greu sa le cer iar sa faca o coliva.Ei, cu drag ar fi facut-o.Dar intr-o dimineata m-a trezit dintr-un vis in care tineam in maini o coliva pe care stiam ca o facusem eu.Si am luat hotararea! Fac coliva!Mi-am cumparat un vas nou de ena in care s-o pun, am ales cu vanzatoarele: graul, zaharul pudra, esenta, nucile, lamaia...o prietena mi-a dictat reteta la telefon:

-Puneti o cana jumatate de greu si ...cinci de apa.

Si am inceput odiseea! Aseara totul era fiert, amestecat, potrivit de gust, esente, doar s-o ornez dimineata, la prima ora.

-Cat poate sa-mi ia? Ma intrebam curajoasa.

-10 min -imi raspundeam.

Mi-a luat o ora pana am stricat prima cruce! Era prea inegal incarcata si deja mazgalisem zaharul!

Am sunat dupa sfat! Ceasul era deja tarziu, trebuia sa ajung si la biserica dar si la serviciu...Dar am luat-o de la capat, cu rugaciune la Sfantul Ioan...la tata....Apoi mi-am amintit ca tata a fost un om total neindemanatic si se parea ca in dimineata asta si eu ii semanam, asa ca m-am razgandit si am strigat-o pe stra-strabunica in ajutor:

-Te rog, bunico, ajuta-ma, tu, sigur ai facut in viata ta multe colive.Ajuta-ma tu, sa o fac!

Si am reusit.In 10 minute pe mijloc era o cruce maro din cacao si bombonele rosii si albastre pe margine.Cam asa!

Fotografia nu e a  colivei mele, intamplator am gasit una asemanatoare...

Am sunat dupa un sofer sa vina sa ma duca...m-am imbracat in graba...bucataria mea arata ca dupa razboi, pe jos cazuse inclusiv cacao si zahar...dar am lasat totul cum era, am luat coliva ca pe un trofeu, ceea ce si era si am plecat la biserica.Am ales manastirea pentru ca e aproape de biroul meu si cand am intrat acolo, ca intr-o familie cu frati si surori buni, nu vitregi, lumea imi zambea bucuroasa, o doamna m-a strigat de langa o masa, am intins coliva, lumanarile...si intr-o clipita  a aparut pe masa...cea mai frumoasa si dorita coliva din biserica!

M-am impartit intre serviciu si biserica,Dumnezeu nu ma lasa niciodata, am reusit sa fiu in biserica la mare parte din liturghie, am ingenunchiat la Pre Tine te laudaum...am cantat Tatal nostru...am ascultat predica si am fost langa coliva celor dragi mie la pomenirea lor.Insasi staretul manastirii, parintele arhimandrit a slujit, cu iubire, cu extraordinara atentie si respect pentru cei care sunt pomeniti, dar si pentru cei care ii pomenesc.Biserica era plina.Zeci de colive! Sute de oameni!Prietenele mele, doamnele cu care merg in pelerinaje,prietenele mele de manastire au intins mainile la coliva mea si am plans cu totii la vesnica lor pomenire, dar un plans amestecat cu bucuria ca am mai facut ceva pentru ei! Primeste-i, Doamne, in Imparatia Ta si daruieste-le iertare de greseli!

Am impartit coliva in paharele si lumea primea cu bucurie, asa cum si eu imparteam cu bucurie:
-Pentru sufletul bunicii mele, Ioana! Pentru sufletul tatalui meu Ion!Pentru Ion!Pentru Ion!PentruIon.Pentru sotul meu, Gheorghe!Pentru Rada! Pentru Zaharia! Pentru Aurica!

Si vasul se golea...plecand spre inimile celor care vor gusta, inmultind rugaciunea mea...

Cand am plecat, in curtea manastirii, parintele arhimandrit ma astepta sa ma imbratiseze parinteste si sa-mi arate iar bucuria pe care si sfintia sa o traia.Ningea usor, ca un dans de ingeri, peste durerea noastra pentru lipsa lor lumeasca, si peste bucuria noastra ca poate ei sunt Acolo, la Domnul:

-Nu ne lasa, Dumnezeu mi-a spus, Parintele arhimandrit !

Si-n vocea sfintie sale era siguranta celui care stie mai mult decat poate sa spuna!

Si am purtat in linistea dupa amiezei mele bucuria aceasta a primei lor colive facute cu mainile mele pentru ei.

Dumnezeu sa-i ierte! 

BOTEZUL DOMNULUI- CU NOI ESTE DUMNEZEU!

Ce praznic frumos!A inceput...ieri, aseara, cu anuntul programului de azi.De fapt a inceput de cateva zile de cand in catedrala, in mainile noastre sunt foile cu catavasiile Botezului Domnului si noi,macar citim cuvintele minunate. Mirosea in aer a Botezul Domnului! Ce praznic luminos!

"In Iordan botezandu-Te Tu Doamne, inchinarea treimii s-a aratat;

 ca glasul Parintelui a marturisit 

Tie,

 Fiu iubit, pre Tine numindu-Te, si Duhul, in chip 

de porumb, a adeverit intarirea Cuvantului. Cel ce 

Te-ai aratat, Hristoase Dumnezeule, si lumea ai luminat, marire Tie."

Recunosc, am o mare nebunie! Iubesc acest tropar!L-as canta(daca as putea canta!)tot anul! 

Iubesc Catavasiile Nasterii Domnului..."

Hristos se naste slaviti-L/Hristos din ceruri intampinati-L!"

Iubesc Canonul Invierii:

Ziua Invierii, sa ne luminam, popoare,
Pastile Domnului, Pastile!
Ca din moarte la viata si de pe pamant la cer,
Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi,
Cei ce-I cantam cantare de biruinta.

Si extraordinar de frumoasa e cantarea "Cu noi este Dumnezeu "

Cu noi este Dumnezeu!
Intelegeti, neamuri si va plecati
Caci cu noi este Dumnezeu!
Auziti pana la marginile pamantului
Caci cu noi este Dumnezeu!
Cei puternici, plecati-va!
Caci cu noi este Dumnezeu!
Caci iarasi de veti putea,
Si iarasi veti fi biruiti
Caci cu noi este Dumnezeu!
Si orice sfat veti sfatui
Risipi-l va Domnul
Caci cu noi este Dumnezeu! Si cuvantul pre care il veti grai
Nu va ramane intru voi,
Caci cu noi este Dumnezeu!
De frica voastra nu ne vom teme,
Nici ne vom tulbura,
Caci cu noi este Dumnezeu! Pre Domnul Dumnezeu nostru,
Pre Acela vom sfinti
Si El va fi noua frica,
Caci cu noi este Dumnezeu!
Si de voi fi nadajduindu-ma spre Dansul
Va fi mie spre sfintire
Caci cu noi este Dumnezeu!
Si voi fi nadajduindu-ma spre Dansul
Si ma voi mantui printr-insul
Caci cu noi este Dumnezeu!
Iata, Eu si pruncii
Pe care Mi i-a dat Dumnezeu
Caci cu noi este Dumnezeu! Poporul cel ce umbla intru intuneric
A vazut Lumina mare
Caci cu noi este Dumnezeu!
Cei ce locuiti in latura si-n umba mortii
Lumina va straluci peste voi,
Caci cu noi este Dumnezeu!
Ca Prunc S-a nascut noua Fiul
Si S-a dat noua
Caci cu noi este Dumnezeu!
A Carui stapanire S-a facut
Peste umarul Lui
Caci cu noi este Dumnezeu!
Si pacii Lui nu este hotar,
Caci cu noi este Dumnezeu!
Si se cheama numele Lui
Inger de mare sfat
Caci cu noi este Dumnezeu!

In seara aceasta in biserica, la strana s-a cantat" Cu noi este Dumnezeu!" Cantarea a izbucnit din inimile noastre! Botezul  Domnului! Si m-am intrebam pe moment, de ce se canta aceasta cantare? De ce este intrega sarbatoare ca si cand viata intreaga a Mantuitorului trece prin fata noastra si avem si bucuria botezului Lui, a intalnirii cu Ioan Botezatorul, cel care saltase in pantecele mamei sale la intalnirea cu El, dar avem si Invierea cu cantarea minunata...Cu noi este Dumnezeu? Am simtit bucuria dar si lacrima pentru patimile Lui pentru pacatele noastre, dar pentru mantuirea neamului omenesc, am trait bucuria prezentei Lui in lume ca macrocosmos dar si ca microcosmosul meu personal, femeia in negru aplecata la apa Iordanului retraind peste veacuri acel moment si gandind ca e posibil sa fie ultima data! Cine mi-a promis rasaritul? Tu, Doamne? Nu inca! Nu inca!

Am venit acasa rascolita de slujbe...in mine nu e niciun pic de oboseala! Acum, as pleca inapoi spre catedrala daca cineva ar canta iar...In Iordan botezandu-Te, Tu Doamne...

Dar nu mai canta nimeni.Pe pereti...sfintii asteapta  ziua de maine, cand se va canta iar si se va sfinti aghiazma mare! Am cautat pe net, sursa mea de informare si am gasit o predica deosebit de frumoasa a Sfantului Teofan Zavoratul din care redau, ca  si raspuns  la intrebarea mea retorica: De ce cantam "Cu noi este Dumnezeu".

“Praznuind Dumnezeiasca Aratare, sa ne mutam cu gandul la locul intamplarii si sa luam aminte cu intelegere la cele ce au loc acolo! (…) Il vedeti la mal pe Sfantul Ioan, in strai din par de camila, incins peste coapse cu curea din piele. Il inconjoara multime fara numar de popor din Ierusalim, din Iudeea si din tot tinutul Iordanului. Botezul Manturului numai ce s-a sfarsit, si ochii tuturor sunt atintiti la Fiul Omului, Care Se ridica din apa. 

Ei nu mai   vad nimic alt

ceva. Voi faceti insa ager prin credinta ochiul mintii voastre si in urma lui Ioan, trecand de acestea pe care le vad toti, opriti-va privirea plina de luare-aminte asupra celor pe care nu le vede toata lumea: cerul deschis, porumbelul care se pogora si glasul ce s-a auzit: Acesta este Fiul Meu Cel iubit, intru Care bine am voit! (Mt. 3, 17). Sa va opriti privirile si sa nu va desprindeti luarea-aminte de aceasta priveliste minunata! O! Cine va da cuvantului nostru putere ca sa cantam dupa vrednicie slava lui Dumnezeu Care S-a aratat la Iordan in Trei Ipostasuri!

Impreuna cu raiul pierdut, si cerurile au fost inchise de dreptatea lui Dumnezeu - dar dupa cum nici macar un stavilar trainic nu poate opri un mare potop de apa, si taria dreptatii s-a topit in cele din urma de la focul iubirii lui Dumnezeu, si iata ca s-au deschis cerurile. Asa ne deschidem si noi, fratilor, toate puterile firii noastre, sa-L primim cu nesat pe Dumnezeu, Care S-a descoperit noua, si sa ne desfatam de Dansul. Sa ne hranim cu El toate simturile, toate gandurile si poftele.

Suntem cufundati in bezna, dar iata aici lumina imbelsugata. Suntem loviti de o trista dezbinare atat fata de cer, cat si fata de noi insine, dar iata aici impacare atotinvioratoare. Suntem istoviti de neputinta, dar iata aici izvor nesecat al puterilor de tot felul!

Asadar, precum dupa indelunga intunecime a noptii toata faptura inseteaza de lumina si nazuieste cu dorire sa primeasca cele dintai raze ale soarelui ce rasare, asa si noi, atintind la Dumnezeiasca Aratare ochiul luminat de credinta al mintii, sa primim cu pofta razele aducatoare de veselie ale dumnezeiestii randuieli a mantuirii noastre, pe care le trimite cuvantul cel milostiv al lui Dumnezeu-Tatal, si sa ne indulcim de ele. Precum faptura zgribulita de frigul iernii intampina cu lacomie primavara, ce rupe legaturile gerului, si primeste din nou o inviorare plina de armonie, asa si noi sa primim cu inima inviorata de nadejdea mantuirii impacarea care rasare in Domnul Cel botezat, si sa ne indulcim de ea!

Precum in vremea arsitei verii pamantul insetat soarbe cu toate gurile sale ploaia care se pogoara la el din cer, asa si noi sa primim cu toata dorirea sufletului puterile de tot felul, care sunt gata sa se reverse asupra noastra de la Duhul, Ce Se pogoara in chip de porumbel, si sa ne indulcim de aceasta!

Dar de ce sa ne poftim pe noi insine la aceasta? Caci doar n-am fost adusi deja cu toti in toata iconomia mantuirii, si ca atare n-ar trebui sa fie toti si luminati, si impacati, si inviorati? Ce bine ar fi fost insa sa fìe asa! Candva, pomenind de Ioan BotezatoruI, Domnul le-a zis iudeilor cu dojana:„El era faclie, care arde si lumineaza, iar voua vi s-a facut de cautarea altor placeri in ceasul cand a luminat el”.

Iata ca an de an in Sfanta Sa Biserica Domnul trimite si asupra noastra lumina Dumnezeiestii Sale Aratari de la Iordan, din vremea lui Ioan. Oare nu El ne spune prin aceasta: „Iata, unde este lumina care arde si lumineaza!”? Aveti grija, deci, sa nu vi se faca pofta de altceva decat de a va bucura in ceasul cand lumineaza El. Luati seama, dar, fratilor, caci cu primejdie umblati! Oare chemarile amagitoare ale vrajmasilor mantuirii noastre nu ne inseala uneori auzul?

Intelepciunea cea desarta si mincinoasa imbie: „Vaniti la mine, la mine este lumina” — insa la ea nu este lumina, ci numai o naluca a luminii, si cei care o asculta numesc lumina intuneric si intunericul – lumina.

Lumea cheama: „veniti la mine, eu va voi da pace!” — insa la ea nu este pace, ci o naluca a pacii si cei care se lasa momiti de ea, descoperind-o tarziu, o osandesc mustrator, zicand:„Pace! Pace! Si unde este pacea?”

Stapanitorul acestei lumi fagaduieste largime, si viata, si putere, si indestulare – insa la el nu e nici putere, nici libertate, nici indestulare, ci numai o naluca a acestora, si cei amagiti de el au doar nume ca sunt vii, liberi si indestulati, insa de fapt sunt robi caldicei, chinuiti de lipsuri.

Grabiti-va, fratilor, sa capatati deprinderea de a deosebi toate acestea in lumina Dumnezeiestii Aratari, si nu va lasati atrasi de ceea ce doar se numeste lumina, si pace, si putere, insa de fapt nu este, ci mai vartos nazuiti spre Cel care este calea, adevarul si viata, dreptatea si sfintirea si izbavirea!

Aproape ca am ajuns, iata, la judecarea si osandirea de sine. Asta si vrea Domnul.Bisericii i-a poruncit sa praznuiasca luminat Dumnezeiasca Sa Aratare, iar pe fiecare dintre noi binevoieste sa il aduca in bucuria praznuirii numai dupa ce l-a trecut prin judecata constiintei. Cine a gustat din darurile datorita carora praznuieste Biserica, acela se bucura, iar cine nu a gustat, sa guste mai inainte, si se va bucura. Amin!”

Fie ca aceste frumoase cantari sa rasune mereu in inimile noastre, spalandu-ne de patimi si amintindu-ne, ca Cel care S-a botezat in Iordan este mereu cu noi, trebuie doar sa-L chemam!

"Auziti pana la marginile pamantului

Caci cu noi este Dumnezeu!"

Inmormantarea

In scurt timp, de fapt o sa termin de scris si voi pleca, voi merge la inmormantarea unui domn, Gheorghe.Nu stiu ce a fost in aceasta viata.Cred ca frigotehnist, asta insemnand un electrician specializat pe aparate electrice care ingheata?Ceva in sensul acesta.Avea 71 de ani.Pensionar.Si-a petrecut ultimii ani de viata mesterind diverse instalatii care luminau icoanele Maicii Domnului si fiind prezent in biserica la sfintele slujbe!

Era casatorit cu aceeasi femeie pe care a luat-o de sotie in tineretea lor, are o fiica casatorita si ea , cu un domn, profesor de matematica la un liceu de renume, la noi in oras. Sotia domnului, a lucrat  la Protoierie, inconjurati permanent de preoti!

Vietii in care Dumnezeu a fost vizibil si pentru altii nu numai pentru ei.

Nu spun ca a fost un sfant! Nu este treaba mea sa judeca asta si nici nu o fac.Poate a fost! Oricum pacatele mele sunt mai mari decat ale lui.

Dar, undeva intr-o biserica, in mijloc, dupa randuiala noastra a romanilor botezati, ortodocsi, in straie de nunta, domnul Gheorghe asteapta slujba de inmormantare.Famila intristata, a pregatit cosul cu 44 de pachete, coroanele, prosoapele cu lumanari pentru preoti, batistele cu colac...la ora aceasta la cimitir groparii sapa groapa in locul de veci cumparat cu multi ani inainte ...aseara povesteau ca vor duce si acolo mancare si un pic, o sticluta, doar o sticluta cu tuica sa se incalzeasca groparii...Vom plange la vesnica pomenire! Pentru el! Pentru ca nu-l vom mai vedea in viata asta! Pentru ca niciodata nu va mai intra in biroul meu, aducandu-mi din simpatie si inima buna, din pensia lui mica, un crin...o floare  si o fotografie din pelerinajul nostru la manastirii, pusa in rama, asa cum a facut-o de doua ori...

Vom plange si ne vom ruga:

Pomeneste, Doamne, pe cei ce intru nadejdea invierii si a vietii celei ce va sa fie au adormit, parinti si frati ai nostri si pe toti cei care intru dreapta credinta s-au savarsit, si iarta-le lor toate gresalele pe care cu cuvantul sau cu lucrul sau cu gandul le-au savarsit si-i asaza pe ei, Doamne, in locuri luminoase, in locuri cu verdeata, in locuri de odihna, de unde a fugit toata durerea, intristarea si suspinarea si unde cercetarea fetei Tale veseleste pe toti sfintii Tai cei din veac. Daruieste-le lor si noua imparatia Ta si impartasirea bunatatilor Tale celor negraite si vesnice si desfatarea vietii Tale celei nesfarsite si fericite. Ca Tu esti invierea si odihna adormitului  robului Tau Gheorghe, Hristoase, Dumnezeul nostru, si Tie slava inaltam, impreuna si Celui fara de inceput al Tau Parinte si Preasfantului si Bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. Cu sfintii odihneste, Hristoase, sufletul adormitului robului Tau Gheorghe, unde nu este durere, nici intristare, nici suspin, ci viata fara de sfarsit.

Vom plange si pentru el dar si pentru toti cei pe care i-am pierdut.Am inteles, dupa moartea lui Grig, ca este firesc, e normal, e omeneste asta, ca nu stirbeste cu nimic durerea dupa cel pe care preotii il prohodesc.

Sa multumim lui Dumnezeu pentru acest lucru! Pentru faptul ca intelegem sa ne inmormantam dupa randuiala Bisericii.Sa multumim pentru preotii care se roaga la capetele celor dragi noua! Sa multumim celor care indiferent de vreme, isi lasa cele ale lor si ne urmeaza pe drumul de final!

Sunt zguduita de faptul ca familia regizorului care ne-a insotit copilaria, Sergiu-Florin Nicolaescu, in mod grotesc il vor arde si...nu stiu ce vor face, dar el nu va avea parte de nicio slujba, nici macar de parastasele care se fac pentru cei adormiti.

El si-a inceput calatoria ca si Gheorghe.

Dar in timp ce pentru Gheorghe, familia si prietenii au pornit rugaciunea odata cu preotii, insotindu-l atat cat pot la trecerea vamilor, el, omul destept, instruit...ramane singur in preajma dracilor, in chin, in suferinta...

Nu stiu cum e Dincolo! Sigur nu am fost! Dar cred in BIBILIE, cred in Evanghelii, cred in sfintii parintii, cred ca trebuie sa trecem vamile, cred ca trebuie sa urcam scara pe care bisericile noastre din Moldova ni-o arata si trebuie sa prindem mana lui Dumnezeu pe care acesta ne-o intinde! Cine e de vina daca noi refuzam sa facem asta pana si in clipele de final?

Ce ramane de facut? Psaltirea, spune Radu Iulian! Asa e!

Dar cred ca trebuie sa ne rugam cu totii pentru el, pentru ca l-am iubit cu totii si pentru ca si el ne-a iubit, daruindu-ne atatea filme valoroase! Dumnezeu sa dea gand bun celor din preajma lui si sa-i lumineze! Mai e ceva timp! Inca mai e!

VIN FIERT

As vrea o cana cu vin fiert!Am pe barul din bucatarie o cana frumoasa pe care mi-am daruit-o de Sf Nicolae la sfatul unei vanzatoare.Am dat pe ea cat dai pe un pui mare si doua kilograme de portocale!Risipa !Pacatul meu de capatai!

As vrea sa am cana aceea plina cu vin rosu fiert, dulce mirosind a scortisoara si mar! 

Sau chiar o alta cana, numai sa aibe in ea...vin rosu. fierbinte, dulce, mirosind a scortisoara si mar!

Dar cine sa fiarba vinul?

Oare am vin in casa?

E greu sa duci crucea singuratatii, dar nu ea e cea mai grea cruce!

Am iesit din casa acum seara, desi nu-mi place sa ies din casa seara, si am fost la capela la biserica Sfantul Evanghelist Matei, pentru a-l vedea acolo pe catafalc, pe un domn...Gheorghe, si el, tot Gheorghe... Ieri, dupa un accident vascular masiv, si-a inceput calatoria spre Dumnezeu! Era un om credincios, care se ruga in fiecare zi pentru sotul meu si pentru mine! Acum doi ani am facut un pelerinaj intr-un mic grup, in Moldova si asa ne-am cunoscut.
Cand si cand, aparea in biroul meu cu o floare, uneori de 8 martie, alteori, asa fara nicio legatura cu calendarul...
Am mai pierdut un rugator pentru Grig si pentru mine.Maine se va implini deja o saptamana de cand nu se mai roaga pentru noi! Azi, o saptamana s-a rugat ultima data!A fost o saptamana in care mie mi-a fost rau, ca si cand Dumnezeu nu a mai auzit ruga lui...

Nici nu stim pentru rugaciunile cui Dumnezeu ne daruieste clipa de acum...

Am ramas eu in urma lui, adaugand la rugaciunea mea inca un Gheorghe" si toti care poarta acest nume", cum zice Parintele.

Uneori, ca acum imi vine sa plang! E multa suferinta in lume.Azi au operat-o pe Ruxandra-Mihaela, o fetita de 11 ani.Cancer.Doina, prietena mea, plange de o luna pentru Alexandra, o tanara bolnava...cancer! Un tanar, drag mie, a fost diagnosticat cu o boala cumplita.In seara asta asteptam un alt punct de vedere de la un alt doctor.Cand l-am primit...30 de minute nu am putut vorbi!

As vrea un vin fiert, rosu, mirosind a scortosoara si mar...dulce!
Pentru prima data dupa mult timp m-am uitat pe net la bilete de avion, am vrut sa iau doua bilete si sa fug cu Ruxandra undeva.Dar mi-am amintit ca ea, nu mai vrea sa fuga cu mine nicaieri...si m-am gandit iar la vin fiert, rosu, dulce, mirosind a...

Poate e mai bine ca nu am vin rosu! Poate l-as bea tot si m-as culca pe jos cantand  cu vocea  Tatianei.

Imparte, Doamne, cu mine durerea

Din lacrima care te striga,
Şi dă-mi alinarea şi dă-mi mângâierea
Imparte cu mine durerea.

Împarte, Doamne, cu mine tăcerea
Ce noaptea se lasă pe ploape
Când somnul sau moartea sunt tot mai aproape,
Împarte cu mine tăcerea.

Dă, Doamne, iarnă să mă adoarmă,
Să mă îngroape cu tot cu toamnă,
Să cadă albă peste destine.
Să nu mai ştie nimeni de mine.


Împarte, Doamne, cu mine iubirea
Risipa ursită risipei
Şi lasă uitarea la marginea clipei
Împarte cu mine iubirea.

Împarte, Doamne, cu mine tristeţea
De-aţi pune pe umeri povara
Durerii tăcere, minciunii trădării
Împarte cu mine tristeţea.

Dă, Doamne, iarnă să mă adoarmă,
Să mă îngroape cu tot cu toamnă,
Să cadă albă peste destine,
Să nu mai ştie nimeni de mine.

Aceasta e sentimentul exact pe care il traiesc.Ca trebuie sa tac.Sa iau cuvintele sa le inec in mare, vorba lui Nichita!

Ca nu pot face nimic, poate doar sa zic ca si David"L-am suparat pe Domnul!"si sa citesc psalmul 50 pana cand se face ziua.Dar sa-l citesc de parca eu l-am scris, sau David l-a scris pentru mine!

Este o viata in care cu totii cersim ceva si oricat primim, mana noastra sta intins spre Domnul.Si adevarul e, ca si noi, ii dam prea putin.

A fost o zi grea, dar unora le-a fost si mai greu decat mi-a fost mie.Si pentru asta, eu, in locul lor merg acum sa spun psalmul 50, acolo, la icoana mea draga, si poate Domnul se va milostivi spre cei aflati in suferinta.

Reteta de iubire

De multe ori m-am gandit, cum putem face sa iubim in mod adevarat, neimpus, pe cineva.Desigur, daca persoana din fata noastra este un om care ne place pe noi, daca el/ea ne da atentie, iubire, simpatie, este deosebit de usor.Dar ce plata poti avea?

 Problema nu este nici cand ne intersectam cu cersatorii, cu cei pe care ii stim cu mana intinsa spre noi.

Problema o reprezinta cei care ne gresesc, cei care, desi nu avem nicio vina, ne urasc fatis, ne prigonesc, ne calomniaza.E greu sa scapi de intrebarea:De ce eu? mai ales cand langa tine ai "prieteni "care iti amintesc permanent asta.Am o postare mai veche"URA" in care povestesc cum cineva are o obsesie fata de mine, cum ma urmareste permanet,cum inventeaza povesti urate despre mine, cum imi pune in carca imaginatia ei bolnava si multe si multe.

Am constatat ca prietenii in loc sa o puna la punct, ciulesc urechile!Cei care nu aud bine, desi striga tare prostiile, dar le rateaza(stand in rugaciuni!) ma intreaba direct:'Ce vroia sa spuna?"

Si imi dau seama ca  e si mai mare crucea mea !

Dimineata cineva a postat un citat al sfantului Ioan de Kronstadt.Il redau si eu!

"Când fratele tău îţi greşeşte cumva - de exemplu vorbind rău despre tine, sau pervertindu-ţi vorbele, sau calomniindu-te - nu te enerva pe el, ci caută să găseşti în el calităţile, care există fără nici o îndoială în fiecare om, şi iubeşte-l pentru acestea. Căutătorii de aur nu bagă în seamă nisipul şi noroiul din site, ci caută doar bobiţele de aur; deşi sunt puţine, le preţuiesc şi aruncă peste umăr tot ceea ce nu este de folos. Dumnezeu face tot aşa, curăţindu-ne cu mare dărnicie." ( Sf. Ioan de Kronstadt )

Il iubesc pe sfantul Ioan de Kronstadt!Parintele meu duhovnic mi-l-a adus in viata mea.Am acasa o multime de carti ale sfantului si sunt hotarata in anul acesta sa le citesc pe toate.Si o am pe Maica Domnului Eu sunt cu voi si nimeni impotriva voastra!

Uitati-va cat e de frumoasa! 

Icoana Maicii Domnului „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” a fost zugrăvită de maicile Mănăstirii Leushinski cu binecuvântarea sfântului Ioan de Kronstandt în anul 1894. Însuşi sfântul Ioan a sfinţit-o şi s-a rugat dinaintea ei numind-o „Mântuitoarea Rusiei”.

Trei ani mai târziu, sfântul Ioan l-a binecuvântat pentru rugăciune şi nevoinţă dinaintea acestei icoane pe sfântul Serafim de Viriţa, care pe atunci vieţuia încă în lume,spunându-i:

- Vei fi schimnnic al Lavrei Alexandru Nevski. Roagă-te pentru mântuirea Rusiei înaintea acestei icoane.

Şi îi porunci să repete nevoinţa sfântului Serafim de Sarov: să se roage Preacuratei Maici a Domnului să trimită pace ţării.

După mutarea sa la Viriţa, în anul 1937, sfântul Serafim se rugă dinaintea acestei icoane 1000 de zile şi nopţi, cerând Maicii Domnului să trimită pace Rusiei.

Odată, o familie şi-a adus pruncul bolnav de la Sankt Petersburg la sfântul Serafim să se roage pentru sănătatea copilului, însă când intrară la cuviosul părinte, copilul era deja mort. Părinţii plângeau şi îl rugau să le ajute. Sfântul Serafim se rugă Maicii Domnului, iar copilul învie. Vestea minunii se răspândi cu repeziciune, pricină pentru care autorităţile hotărâră să confişte icoana. În acest timp, la sfântul Serafim veni o fiică duhovnicească, Lidia, pe care o tunse în monahism cu numele Varsanufia şi îi încredinţă icoana spre păstrare.

După ce în anul 1962, icoana Maicii Domnului fu adusă în Ucraina, dinaintea ei se rugă 1000 de nopţi schiegumena Alexandra care cu puţin timp înainte de plecarea sa la Domnul, săvârşită în 1978, auzi din icoană ziua adormirii sale.

În 1997, icoana fu dăruită Mănăstirii de maici a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe din Cernigov, Ucraina. Primele minuni săvârşită aici a fost îmbunătăţirea vieţuirii, încuviinţarea unui preot de sluji la mănăstire, sosirea unor surori cântăreţe şi începutul lucrărilor de construcţie.

La 23 aprilie 2002, Biserica Ortodoxă Ucraineană a adăugată în lista icoanelor făcătoare de minuni, aşezând prăznuirea sa în Sâmbăta din Săptămâna a cincea a Postului Mare.

Celei alese dintre toate neamurile, Stăpânei lumii, Fecioarei Născătoare de Dumnezeu, să-i aducem daruri de laude, că şi acum, precum mai înainte, pe cei căzuţi îi ridici, pe cei slabi îi întăreşti, pe bolnavi îi vindeci, de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi izbăveşti, pe cei slabi în credinţă îi înţelepţeşti, celor mâhniţi le dai tărie să creadă în puterea plină de har a sfintelor tale icoane, învăţându-i cu inima şi buzele pline de mulţumire şi de umilinţă să-ţi cânte ţie: Bucură-te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre! (Din Acatistul icoanei)

M-am rugat la aceasta icoana, acolo in inima dulce si adevarata a credintei, a iubirii si a ascultarii de sfinti!Imi amintesc cat de evalviosi si iubitori de Maica Domnului sunt ucrainienii si modovenii nostrii si rusii...modele pe care noi le gasim mai degraba la ei!Dar cred ca nu m-am rugat pentru ceea ce trebuia sa o fac!Am acasa si am daruit acesta icoana!

Inca lupt cu amaraciunea.Stiu, duhovniceste, inteleg de ce femeile acestea bolnave au acest comportament, mi-e mila de ele si mila mea se amesteca cu iubirea, nu sunt o sfanta, dar daca tot gandesti un lucru bun si il si spui,pana la urma, trebuie sa intre si-n inima ta!Desigur, uneori, gandindu-ma ca diavolul le sufla cuvintele, as vrea sa le iau si sa le bag cu capetele lor machiate si superparfumate in zapada, sa fuga de pe ele uratii!Inteleg!Sigur, inteleg!

Dar ce au prietenii?Cat bine considera ca imi fac amintindu-mi mereu de asta si chiar cultivand legatura cu aceste persoane?Si ma intreb:

-Pe cati, Doamne, sa trec pe pomelnic?

Intreaga lumea Ta!

O tanara draguta, cu care m-a rugat impreuna la Cernigov la aceasta icoana, desi nu stie incercarile mele, mi-a trimis aseara pe email o povestioara pe care o mai citisem a Parintelui Paisie Aghioritul:

"Unii oameni îmi spun că sunt indignați de faptul că există multe lucruri greșite în biserică. Atunci eu le spun să întrebe o muscă: „Sunt flori în apropiere?” iar ea le va răspunde: „Nu ştiu dacă sunt flori, dar acolo în mormanul acela de gunoi poţi găsi toată mizeria pe care o vrei”. Şi va începe să îţi înşiruiască toate locurile murdare pe unde a fost. 

 Dar dacă întrebi o albină: „Ai văzut vreun coș de gunoi prin zonă?” ea îţi va răspunde: „Coş de gunoi? Nu, n-am văzut niciunul, pe aici e plin de flori parfumate”. Şi va începe să îţi înșiruiască toate florile din grădină sau de pe pajişte. 

Vedeţi voi, musca nu ştie decât unde este mizeria în timp ce albina ştie unde se găsesc irişii sau zambilele. 

Iar eu am realizat că unii oameni sunt asemenea muștelor iar alții asemeni albinelor. Cei care se aseamănă cu muștele găsesc răul în orice și sunt preocupați de el. Aceștia nu văd binele din jurul lor.Dar cei ce se aseamănă cu albinele nu văd decât bine oriunde s-ar uita. Oamenii limitați gândesc și privesc totul într-o manieră greșită, în timp ce aceia care au gânduri pozitive, orice ar vedea, orice li s-ar spune, vor gândi într-o manieră optimistă. 

> > >Odată un student a venit la chilia mea și a bătut la ușă. Deși aveam de citit un teanc de scrisori, m-am decis să merg să văd ce vrea. 

„Ce doreşti fiule?” l-am întrebat. 

„Aici este chilia părintelui Paisie?” m-a întrebat el zicând: „vreau să îl văd pe părinte”. 

„Da, aici este, dar părintele nu e, a plecat să cumpere ţigări”, i-am spus eu. 

„Înseamnă că s-a dus ca să ajute pe cineva” a spus acesta cu un gând bun. 

„Nu, a mers să le ia pentru el”, am spus eu. „Le-a terminat pe toate şi tânjea după o ţigară. Pe mine m-a lăsat aici singur şi nu ştiu când se întoarce. Dacă mai durează mult, am să plec”. 

Ochii umeziţi ai studentului i-au trădat emoţiile şi a spus din nou cu un gând bun: 

„Îl tulburăm pe părintele Paisie”. 

L-am întrebat: 

„De ce vrei să îl vezi?”, 

„Vreau doar binecuvântarea lui”, mi-a răspuns. 

„Ce binecuvântare vrei de la el, naivule! E ţicnit, îl cunosc bine. Nu are pic de har. Nu-ți mai pierde timpul așteptându-l să se întoarcă. Va fi morocănos, s-ar putea chiar să fie beat, căci mai are și viciul acesta”. 

Cu toate astea, tânărul a rămas optimist. Într-un final i-am spus: 

„Am să îl mai aştept şi eu puţin, ce vrei să îi transmit?” 

„Vreau să îi dau o scrisoare” a spus, „dar îl aştept ca să îmi dea şi binecuvântarea”. 

Vedeţi? Oricât de multe lucruri rele i-aș fi spus, le-a privit pe toate cu ochi buni. Când i-am spus despre țigări, ochii i s-au umezit. „Cine ştie”, a gândit el „probabil s-a dus ca să ajute pe cineva”. Alţii sunt educaţi, citesc mult dar cu toate acestea nu gândesc precum tânărul acela! Odată ce îl contraziceai, el crea imediat o altă idee și ajungea la o concluzie chiar mai bună decât prima. Am fost uimit de această capacitate a lui! A fost prima oară când am văzut așa ceva! 

Domnul să vă binecuvânteze!" 

Sigur, cuvintele sunt si pentru mine!Atat timp cat nu vad doar lucrurile frumoase facute de altii, atat timp cat imediat simt si depistez intepatura lumeasca, e clar ca mandria mea are coarne mari si nu stiu nici macar sa pun inceput smereniei mele.

Ar trebui in loc sa-i judec, sa plang pentru pacatele mele, amintindu-mi cum spune Maria, ca orice cadere de-a mea este si a lui Grig de pe treapta pe care se afla. Ar trebui sa caut ca albina doar floarea, sa astept sa apara ghioceii micuti si fragili de sub zapada, pe care caldura dragostei mele ar trebui s-o topeasca.Ei, ghioceii sunt acolo, doar eu nu-i vad totdeauna! 

Acatistul Sfântului Serafim de Sarov, mare făcător de minuni

Acatistul Sfântului Serafim de Sarov,
mare făcător de minuni

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă…, și acum…

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pă­mânt. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbă­vește de cel rău. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin

Troparul, glasul al 4-lea

Din tinerețe L-ai îndrăgit pe Hristos, fericite, și numai Lui, Unul, ai dorit cu înflăcărare să îi slujești, prin rugãciune neîntreruptă în pustie, nevoindu-te cu inima plină de umilință dobândind iubirea lui Dumnezeu și arătându-te ales al Maicii Domnului. Pentru aceasta ne rugăm ție: Mântuiește-ne pre noi cu rugăciunile tale, preacuvioase Serafime, Părintele nostru.

Condacul, glasul al 2-lea

Frumusețea lumii și cele trecătoare lăsând, preacuvioase, te-ai sălășluit în Mânăstirea Sarovului și acolo, îngerește viețuind, multora le-ai fost cale spre mântuire. Pentru aceasta și Hristos te-a preaslăvit pe tine, Părinte Serafime, îmbogățindu-te cu darul tămăduirilor și al minunilor. Drept aceea îți cântăm ție: Bucură-te, preacuvioase Serafime, Părintele nostru.

Condac 1:

Făcătorule de minuni și preaminunate Cuviosule cel ales al lui Hristos, grabnic ajutătorule și rugătorule al nostru, Sfinte Părinte Serafime, mărind pe Domnul cel ce te-a preaslăvit pe tine, cântare de laudă îți aducem ție. Tu dar, ca cel ce ai mare îndrăzneală către Domnul, din toate nevoile slobozește-ne pe noi, cei care strigăm către tine: Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

Icos 1:

Creatorul îngerilor te-a ales pe tine de la început ca să preaslăvești prin viața ta cea minunată Numele Sfintei Treimi, căci te-ai arătat cu adevărat înger pe pământ și serafim în trup și, ca o rază prealuminată a veșnicului soare al dreptății, viața ta a strălucit. Iar noi văzând nevoințele tale cele prealăudate, cu evlavie și cu bucurie ție cântăm acestea:

Bucură-te, dreptarul credinței și al evlaviei, Bucură-te, chipul blândeței și al smereniei, Bucură-te, mărirea cea preaslăvita a drepților, Bucură-te, mângâierea cea lină a mâhniților, Bucură-te, lauda preaiubita a monahilor, Bucură-te, ajutorarea preaminunată a trăitorilor în lume, Bucură-te, slava și apărarea țării Rusești, Bucură-te, împodobirea sfântă a pământului Tambovului, Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov.

Condac 2:

Văzând maica ta preacuvioasă, Părinte Serafime, dragostea ta cea fierbinte către viața călugărească, a cunoscut voia Domnului cea Sfântă pentru tine și, ca pe un dar desăvârșit lui Dumnezeu aducându-te, te-a binecuvântat pe calea cea îngustă a călugăriei cu a sa sfântă cruce pe care tu ai purtat-o la piept până la sfârșitul vieții, arătându-ți dragostea ta cea mare către Cel ce s-a răstignit pentru noi, Hristos, Dumnezeul nostru, căruia toți cu umilință să-i cântăm: Aliluia!

Icos 2:

Cuget ceresc ți s-a dăruit ție, Sfinte al lui Dumnezeu, căci din tinerețile tale, necontenit năzuind la cele cerești, ai lăsat casa părintească pentru împărăția lui Dumnezeu și adevărul ei. Pentru aceasta primește de la noi laudele acestea:

Bucură-te, fiu de Dumnezeu ales, al orașului Kursk, Bucură-te, al părinților celor cucernici odraslă preaslăvită, Bucură-te, cel ce ai moștenit virtuțile maicii tale, Bucură-te, cel ce ai învățat de la dânsa evlavia și rugăciunea, Bucură-te, că de la maica ta la lupte duhovnicești, cu crucea ai fost binecuvântat, Bucură-te, că până la moarte această binecuvântare cu sfințenie o ai păstrat, Bucură-te, că din dragoste către Domnul casa părintească o ai lăsat, Bucură-te, cel ce frumusețile lumii acesteia de nimic le-ai socotit, Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov.

Condac 3:

Din tinerețile tale puterea celui Preaînalt cu adevărat te-a acoperit, preacuvioase, tu, căzând din înălțimea bisericii, nevătămat păzindu-te pe tine Domnul, iar atunci când de boală cumplit pătimeai, însăși Stăpâna lumii s-a arătat aducându-ți vindecare din ceruri căci din pruncie drept ai slujit lui Dumnezeu neîncetat cântându-I: Aliluia!

Icos 3:

Având stăruința către lucrarea vieții călugărești celei asemenea îngerilor, ai mers la Sfânta cetate a Kievului pentru a te închina Cuvioșilor de la Pecerska, primind din gura Cuviosului Dositei porunca să-ți îndreptezi calea ta în Pustia Sarovului, căci cu credință venind de departe ai sărutat acel Sfânt loc și, acolo sălășluindu-te, ai sfârșit viata ta cea plăcută lui Dumnezeu. Iar noi minunându-ne de o asa purtare de grijă a lui Dumnezeu pentru tine, cu umilință îți cântăm:

Bucură-te, cel ce de lumeasca deșertăciune te-ai lepădat, Bucură-te, cel ce patria cerească cu ardoare o ai dorit, Bucură-te, că pe Hristos din toată inima L-ai iubit, Bucură-te, căci jugul cel bun al lui Hristos asupra ta l-ai luat, Bucură-te, cel ce ai fost desăvârșit ascultător, Bucură-te, păzitorul cel adevărat de poruncile dumnezeiești, Bucură-te, cel ce mintea și inima ta, prin rugăciune, către Dumnezeu le-ai întărit, Bucură-te, stâlpul cel neclintit al Ortodoxiei, Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

Condac 4:

Viforul năpastelor celor rele potolindu-l, ai străbătut toată calea cea îngustă și îndurerată a nevoinței călugărești purtând jugul vieții pustnicești al zăvorârii, al tăcerii și al privegherii de multe nopți și astfel, prin harul dumnezeiesc urcând din putere în putere, de la fapte către contemplarea lui Dumnezeu, te-ai mutat în lăcașurile de sus unde cu îngerii îi cânți lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 4:

Auzind și văzând viata ta cea sfântă, preacuvioase Părinte Serafime, obștea toată s-a mirat de tine și, venind, lua învățătură din cuvintele și din faptele tale slăvind pe Domnul cel ce este minunat întru Sfinții Săi. Iar noi cu credință și cu dragoste te lăudăm, preacuvioase Părinte, cântându-ți asa:

Bucură-te, cel ce cu totul jertfă lui Dumnezeu te-ai adus, Bucură-te, cel ce înălțimea nepătimirii ai ajuns, Bucură-te, ostașule al lui Hristos, cel cu bună biruință, Bucură-te, bun și credincios slujitor al Cerescului Stăpân, Bucură-te, înainte stătătorule cel neînfricat pentru noi către Domnul, Bucură-te, rugătorule al nostru cel neobosit către Născătoarea de Dumnezeu, Bucură-te, al crinului din pustie minunată mireasmă, Bucură-te, al harului dumnezeiesc vas fără prihană, Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

Condac 5:

Lumină dumnezeiască a strălucit în casa ta, preacuvioase, atunci când tu, bolnav fiind și pe patul morții zăcând, însăși Preacurata Fecioară a venit la tine cu Sfinții Apostoli Petru și Ioan și a zis: “Acesta este din neamul meu!”- și s-a atins de capul tău. îndată dar, făcându-te sănătos, cu mulțumire lui Dumnezeu ai cântat: Aliluia!

Icos 5:

Lumină dumnezeiască a strălucit în casa ta, preacuvioase, atunci când tu, bolnav fiind și pe patul morții zăcând, însăși Preacurata Fecioară a venit la tine cu Sfinții Apostoli Petru și Ioan și a zis: “Acesta este din neamul meu!”- și s-a atins de capul tău. îndată dar, făcându-te sănătos, cu mulțumire lui Dumnezeu ai cântat: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzând pizmașul neamului omenesc viața ta cea curată și sfântă, preacuvioase Părinte Serafime, a vrut să te piardă pe tine trimițând asupra ta oameni răi care fără milă te-au bătut lăsându-te abia viu. Tu însă, Părinte Serafime, ca un miel blând pe toate le-ai îndurat rugându-te Domnului pentru prigonitorii tăi. De aceea, minunându-ne de a ta nerăutate, noi toți îți cântăm ție:

Bucură-te, căci cu blândețea și smerenia ta lui Hristos Dumnezeu I-ai fost următor, Bucură-te, căci cu nerăutatea ta pe duhul răutății l-ai biruit, Bucură-te, al curăției sufletești și trupești sârguincios păzitor, Bucură-te, pustnice cu darurile Duhului plinit, Bucură-te, ascetule de Dumnezeu preaslăvit și înainte văzător, Bucură-te, povățuitorule al monahilor cel minunat și de Dumnezeu întelepțit, Bucură-te, a Sfintei Biserici laudă și bucurie, Bucură-te, a Mânăstirii Sarovului slavă și lăudare, Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

Condac 6:

Pustia Sarovului propovăduiește nevoințele și ostenelile tale, de Dumnezeu purtătorule, plăcutule al lui Hristos, căci desișurile și pădurile ei de bună mireasmă cu rugăciunea ta le-ai umplut. Urmând lui Ilie, prorocul lui Dumnezeu, și Botezătorului Ioan, te-ai arătat vlăstar pustiei mult roditoare prin darurile Duhului Sfânt cu a cărui putere multe și preaslăvite fapte ai săvârșit, îndemnând pe credincioși să-I cânte lui Dumnezeu, dătătorului de bunătăți: Aliluia!

Icos 6:

Răsărit-a întru tine, fericite Serafime, un nou ales de Dumnezeu, văzător asemenea lui Moise căci, fără prihană slujirea la altarul Domnului săvârșind, te-ai învrednicit a-L vedea pe Hristos în Biserică, cu puterile cele netrupești venind. Iar noi, de această bunăvoință a lui Dumnezeu minunându-ne, îți cântăm ție acestea:

Bucură-te, văzătorule de Dumnezeu preaslăvit, Bucură-te, cel ce cu Lumina cea întreit strălucită ai fost luminat, Bucură-te, al Preasfintei Treimi slujitor credincios, Bucură-te, al Duhului Sfânt lăcaș împodobit, Bucură-te, cel ce pe Hristos împreună cu îngerii, cu ochii trupești L-ai văzut, Bucură-te, că încă în trupul cel putrezitor fiind, dulceața Raiului mai înainte ai gustat, Bucură-te, cel ce cu pâinea vieții ai fost îndestulat, Bucură-te, cel ce cu apa nemuririi ai fost adăpat, Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov.

Condac 7:

Voind iubitorul de oameni, Dumnezeu să arate întru tine, preacuvioase, a Sa nespusă milostivire către oameni, cu adevărat luminător de Dumnezeu strălucit te-ai arătat, căci cu faptele și cuvintele tale pe toți îi aduci la evlavia și la dragostea dumnezeiască. Astfel, cu strălucirea faptelor tale fiind luminați și cu pâinea învățăturii tale fiind îndestulați, pe tine cu sârguință te mărim și lui Hristos, Celui ce te-a preaslăvit pe tine îi cântăm: Aliluia!

Icos 7:

Văzându-te pe tine nou ales al lui Dumnezeu, din locuri îndepărtate au alergat la tine credincioșii în necazuri și suferințe fiind, iar tu pe cei apăsați de nevoi nu i-ai depărtat, revărsând vindecări, dăruind alinare, cu rugăciunile pentru ei mijlocind. Pentru aceasta în tot pământul rusesc vestea minunilor tale se răspândea iar fii tăi duhovnicești te slăveau pe tine așa:

Bucură-te, păstorul nostru cel bun, Bucură-te, părinte milostiv și blând, Bucură-te, lecuitorul nostru cel grabnic ajutător și plin de har, Bucură-te, tămăduitorul neputințelor noastre cel milostiv, Bucură-te, în nevoi și împresurări grabnic ajutătorule, Bucură-te, mai înainte văzătorule al celor ce vor să fie, Bucură-te, înainte văzătorule și mustrătorule al greșealelor celor ascunse, Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

Condac 8:

Străină minune vedem la tine, preacuvioase, căci, împovărat de ani, slăbit și obosit fiind, o mie de zile și o mie de nopți pe piatră în rugăciune ai petrecut. Cine este dar îndreptățit să vestească suferințele și luptele tale pe care le-ai răbdat, fericite Părinte, ridicându-ți mâinile către Dumnezeu, pe Amalec cel închipuit biruindu-l și Domnului cântându-I: Aliluia!

Icos 8:

“Întru totul ești dorire, întru totul dulceață, preadulce Iisuse!”- Asa strigai în rugăciune, Părinte, în liniștea deplină a pustiei tale. Iar noi, cei întunecați cu deșertăciunile și în păcate toată viața petrecând, dragostea ta către Dumnezeu preamărim și ție îți cântăm așa:

Bucură-te, mijlocitorul mântuirii celor ce te iubesc și te cinstesc pe tine, Bucură-te, cel ce aduci pe păcătoși la îndreptare, Bucură-te, sihastru tăcut și preaminunat, Bucură-te, rugătorul pentru noi cel stăruitor, Bucură-te, cel ce ai arătat înflăcărată dragoste către Domnul, Bucură-te, cel ce cu focul rugăciunii săgețile vrăjmașului le-ai ars, Bucură-te, lumânare nestinsă prin rugăciune, în pustie strălucind, Bucură-te, luminătorule ce încălzești și luminezi cu daruri duhovnicești, Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

Condac 9:

Toată firea îngerească s-a mirat de această deosebită vedere când Starețului în zăvorâre aflat, împărăteasa Cerului și a Pământului S-a arătat, poruncindu-i să iasă din pustie și să nu-i oprească pe oamenii credincioși să vină la el, ci pe toți să-i învețe a cânta lui Hristos: Aliluia!

Icos 9:

Ritorii cei mult vorbitori nu se pricep a spune puterea dragostei tale, fericite, căci împlinind porunca Maicii Domnului, tuturor ce veneau la tine în slujire te-ai predat, iar celor nepricepuți ai fost sfetnic bun, celor întristați mângâietor, celor rătăciți blând povățuitor, celor bolnavi lecuitor și tămăduitor. Pentru aceasta ție îți cântăm asa:

Bucură-te, că din lume în pustie te-ai sălășluit ca să agonisești virtuți, Bucură-te, că din pustie în mânăstire te-ai întors ca sămânța virtuților să o semeni, Bucură-te, cel ce ești luminat de harul Duhului Sfânt, Bucură-te, cel ce ești plin de blândețe și smerenie, Bucură-te, al celor ce aleargă către tine Părinte iubitor de fii, Bucură-te, cel ce îmbărbătare și întărire prin cuvinte de iubire acestora le dai, Bucură-te, că pe cei ce veneau la tine bucurie și comoară îi numeai, Bucură-te, că pentru dragostea ta cea sfântă de bucuriile împărăției Cerești te-ai învrednicit, Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

Condac 10:

La sfârșitul mântuitoarelor nevoințe ajungând, preacuvioase, în rugăciune plecându-ți genunchii, sufletul tău cel sfânt în mâinile lui Dumnezeu l-ai dat, pe care sfinții îngeri l-au înălțat sus, la Tronul Atotțiitorului, ca împreună să te înfățișezi întru slava cea neînserată, cântare de laudă cântând Cuvântului celui mai sfânt decât sfinții: Aliluia!

Icos 10:

Zid tuturor sfinților și mângâiere monahilor fiind, Preasfinte, Fecioara ți s-a arătat înaintea sfârșitului tău vestindu-ți că aproape este strămutarea ta către Domnul. Deci noi, minunându-ne de o asa cercetare a Maicii Domnului, îți cântăm așa:

Bucură-te, că pe împărăteasa Cerului și a Pământului la față ai văzut-o, Bucură-te, că prin arătarea Maicii Domnului te-ai umplut de bucurie, Bucură-te, cel ce ai primit de la ea vestea mutării tale la cele cerești, Bucură-te, că prin glasul tău cel fără prihană sfințirea vieții tale ai arătat, Bucură-te, că în rugăciune înaintea icoanei Maicii Domnului duhul tău cel smerit lui Dumnezeu I l-ai dat, Bucură-te, căci cu sfârșitul tău fără durere, prevestirea ta mai înainte o ai împlinit, Bucură-te, cel ce cu cununa nemuririi de mâna Atotțiitorului ai fost încununat, Bucură-te, că fericirea Raiului împreună cu toți sfinții ai moștenit, Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

Condac 11:

Cântare neîncetată Preasfintei Treimi înălțând preacuvioase, prin întreaga ta viață mare ascet al evlaviei te-ai arătat: celor rătăciți spre povățuire, celor bolnavi cu trupul și cu sufletul spre tămăduire, iar noi, mulțumindu-I lui Dumnezeu pentru mulțimea cea nemăsurată a milelor Lui, neîncetat îi cântăm: Aliluia!

Icos 11:

Făclie dătătoare de lumină în timpul vieții fiind, Părinte de Dumnezeu fericit, și după moarte ca o stea strălucitoare a pământului rusesc ai luminat, căci reverși de la cinstitele tale moaște râuri de minuni celor ce cu credință și cu dragoste aleargă către tine. Iar noi, ca celui ce ești fierbinte rugător pentru toată lumea și făcător de minuni, ție-ți cântăm acestea:

Bucură-te, cel ce cu mulțimea minunilor de Dumnezeu ești preaslăvit, Bucură-te, cel ce cu dragostea ta lumea întreagă o ai luminat, Bucură-te, iubirii lui Hristos urmașule cel credincios și drept, Bucură-te, mângâierea tuturor celor ce cer de la tine ajutor, Bucură-te, izvor nesecat al minunilor, Bucură-te, al celor bolnavi și neputincioși lecuitor, Bucură-te, al apei celei tămăduitoare, fântână nesecătuită, Bucură-te, că toate marginile pământului nostru cu dragostea ta le-ai cuprins, Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

Condac 12:

Cunoscând harul și îndrăzneala ta cea mare înaintea lui Dumnezeu cădem la tine, preacuvioase Părinte, roagă-te fierbinte către Domnul ca să apere Sfântă Biserica Sa de necredință și dezbinare, de nevoi și necazuri, ca să cântăm împreună cu tine Făcătorului de bine, Dumnezeului nostru: Aliluia!

Icos 12:

Cântând preaslăvirea ta te fericim pe tine, preacuvioase Părinte, ca pe un puternic mijlocitor pentru noi către Domnul, ca pe un mângâietor și apărător, și cu dragoste îți cântăm ție acestea:

Bucură-te, lauda Bisericii Ortodoxe, Bucură-te, scut și îngrădire a creștinătății, Bucură-te, călăuza ce-i îndreaptă pe toți către ceruri, Bucură-te, apărătorul și ocrotitorul nostru, Bucură-te, cel ce cu puterea lui Dumnezeu multe minuni ai săvârșit, Bucură-te, cel ce cu vesmântul tău pe mulți bolnavi ai vindecat, Bucură-te, cel ce toate uneltirile diavolești le-ai biruit, Bucură-te, cel ce jivinele sălbatice cu blândețea ta le-ai supus, Bucură-te, preacuvioase Părinte Serafime, mare făcător de minuni din Sarov!

Rugăciunea întâia către Sfântul Serafim

O, preaminunate Serafime, mare făcător de minuni din Sarov, pentru toți cei ce aleargă la tine ajutătorule cel grabnic ascultător, în zilele vieții tale nimeni de la tine sărman n-a ieșit ci tuturor plăcută le-a fost vederea feței tale și glasul cel cu bună întâmpinare a cuvintelor tale. Pe lângă acestea și darul tămăduirilor, darul înainte vederii și darul vindecărilor sufletelor celor neputincioase cu îmbelșugare în tine s-au arătat. Iar când te-a chemat pe tine Domnul de la ostenelile cele pământești la odihna cea cerească, niciodată dragostea ta n-a lipsit de la noi și nu este cu putință a număra minunile tale care s-au înmulțit ca stelele cerului căci iată, în toate marginile pământului te arăți oamenilor credincioși și le dăruiești tămăduiri. Pentru aceasta și noi strigăm ție: O, preabunule și blândule Cuvios al lui Dumnezeu, rugătorule cel cu îndrăzneală pentru noi, care niciodată nu depărtezi pe cei ce te cheamă pe tine, înalță pentru noi binefăcătoarea ta rugăciune către Domnul puterilor ca să întărească poporul nostru binecredincios și să ne dăruiască nouă cele de trebuință în viata aceasta și toate cele de folos pentru mântuirea sufletelor noastre, ca să ne păzească de căderi în păcat și să ne învețe pocăința cea adevărată, ca fără de piedici să intrăm în împărăția Cerurilor unde tu acum strălucești în slava neapusă, și să cântăm cu toți Sfinții, lăudând Treimea cea de Viață dătătoare, în veci! Amin.

Rugăciunea a doua către Sfântul Serafim

O, preasfinte Cuvioase și de Dumnezeu purtătorule Părinte Serafim, caută din slava ta cea de sus către noi cei smeriți și neputincioși, împovărați cu multe păcate, care cerem de la tine ajutor și mângâiere. Apropie-te de noi cu inima ta cea plină de bunătate și ajută-ne ca să păzim fără de prihană poruncile Domnului, să ținem cu tărie credința ortodoxă, cu sârguință să-I aducem lui Dumnezeu pocăință pentru păcatele noastre în evlavie creștinească, cu harul bine să sporim și să fim vrednici de ajutorul și mijlocirea ta pentru noi înaintea lui Dumnezeu. O, Sfinte al lui Dumnezeu, Serafime, auzi-ne pre noi, cei ce cu credință și cu dragoste ne rugăm ție și nu ne trece cu vederea pe noi, cei ce avem nevoie de ocrotirea ta. Acum și în ceasul sfârșitului nostru ajută-ne și apără-ne cu rugăciunile tale de săgețile cele pline de răutate ale diavolului, ca să nu ne stăpânească puterea lui ci, cu ajutorul tău, să ne învrednicim a moșteni fericirea lăcașurilor Raiului. Căci în tine ne punem astăzi nădejdea, Părinte milostive, fii pentru noi cu adevărat călăuză spre mântuire și adună-ne la lumina cea neinserată a vieții veșnice prin mijlocirea ta cea bineplăcută, la Tronul Sfintei Treimi, ca să slăvim și să cântăm împreună cu toți Sfinții Numele cel vrednic de închinare, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin.

Cum a inceput prima zi a anului civil

Daca ma gandesc serios si daca privesc sinaxarul, consider ca facem imens si inutil taraboi cu trecerea dintr-un an in altul.Nu e nimic spectaculos.Nu e nimic care sa merite! Din pacate cheltuim mult pentru o noapte in care nu se intampla nimic deosebit.Cumparam.Cheltuim enorm pentru mese din care nu se mananca prea mult.Ramane mancare care se invecheste pentru ca nici zilele urmatoare nu mancam cine stie ce, obositi de atata revelion...Cumparam bautura, care uneori dispare in capetele bulversate ale unora.Cumparam pantofi noi, costume noi, rochii decoltate si lungi,platim coafeze care sa ne arda parul si sa ni-l intinda,sau sa-l increteasca,sa-l zbarleasca cu spuma, gel si nu stiu ce nenorociri.Purtam discret, dar spunem tuturor, lenjerie rosie care sa aduca noroc...norocul fiind de la diavol.Iesim pe strazi la focuri de artificii, ne bucuram de lumini si uneori ne ardem lucrurile de pe noi de la scantei.Acum cativa ani am vazut cum un recipient de la artificii a cazut in capul unei doamne si a ranit-o grav.Stirea a fost transmisa pe toate canalele de televiziune.Oare s-a insatosit?Oare a invata ceva macar ea si familia ei din eveniment?

Numaram imbratisati minutele:10,9,8,7,6,5,4,3,2,1!La multi ani!Urlete, saruturi!Sperante!Ganduri!

Cati ani am trait asa! Si astazi copii mei petrec asemanator! Si pangarim noaptea in care ar trebui sa ne pregatim pentru praznic imparatesc:Taierea imprejur a Domnului si ziua in care il praznuim pe sfantul Vasile cel Mare si pe sfanta sa mama,Emilia!

Nu are nimeni vina pe care sa nu o port si eu!Asa i-am crescut.Asa am procedat!Si daca Grig ar trai, poate as face iar astfel!Dar regret ca nu am crescut intr-o familie cu traditie crestineasca, ca lantul de preoti din familia mea s-a rupt la stra-strabunicul meu, preotul Dumitru si noi nu am reusit sa ne scuturam de comunism, sa fim martiri si sa murim mai bine in temnita, decat sa murim prin pacat!

Am aflat ca in biserica se face slujba in noaptea de Revelion, abia dupa moartea lui Grig,in acel decembrie.Am petrecut acele ceasuri in manastirea sfintii voievozi Mihail si Gavriil.Era intuneric, totul parea sumbru...parintele Gavriil citea niste rugaciuni pe care ma chinuiam sa le inteleg, lumea statea departe de mine pentru ca toti stiau tragedia pe care o traiam...maica Varvara avea ochii plecati in rugaciune pentru noi si eu, cu inima zdrobita, deja nu mai intelegeam ce petrec oamenii dincolo, afara, de unde veneau zgomote mari.Prin geamurile inalte si inguste ale manastirii se vedeau focurile de la artificii.Nici ce se intampla in biserica nu intelegeam prea bine, dar macar era un loc in care puteam respira.Cand totul s-a terminat, in poarta manastirii a aparut Andrei, fiul meu care avea abia 22 de ani, m-a imbratisat stingher, nestiind ce sa spuna, ce sa ureze...nici eu nu stiam...maica insa l-a prins in mainile ei si l-a imbratisat.

Pe drumul spre casa incercam sa arat ca ma bucur de artificiile intaziate care mai brazdau cerul si intunericul.Dar se terminase.Pentru mine, Dumnezeu randuise altceva, imi deschisese ochii si imi descoperise urechile.

Am petrecut aseara vecernia in catedrala.Ador vecernia! Am venit acasa pentru cateva ore si apoi am revenit pentru Miezonoptica si Te Deum.  Mi-am luat cu mine ceaslovul sa urmaresc psalmul 118 , recunosc ca abia asteptam troparele"Iata mirele vine si fericita este sluga pe care o va afla priveghind..."Din pacate nu le-a cantat nimeni, le-a citit un seminarist prea putin constient de greutatea cuvintelor.Pentru patima cu care dorisem cantarea, Dumnezeu mi-a taiat voia .Episcopul nostru a fost cu noi.Si diaconii.Si preotii.Biserica mare s-a umplut de oamenii care vin in mod obisnuit la slujba.Ne priveam zambind, bucurosi de reintalnirea noastra pentru a treia oara intr-o zi.Flori albe si rosii impodobeau icoanele mari de pe catapeteazma.Si Sfantul Vasile cel Mare de pe iconostas! Covorul rosu arhieresc cu vulturul bicefal

Undeva in multimea aceasta  sunt si eu...A valorat cat toate petrecerile de revelion.

Stiu acum cat de valoroasa e binecuvantarea unui preot si ce mult ii place lui Dumnezeu rugaciunea in comuniune.Am strans in rugaciunea mea toate acele lucruri pentru care nu am suficient timp(pentru ca inca dorm mult, inca pierd mult timp cu calculatorul, cu vorbitul la telefon, cu mesajele...)ca sa multumesc.Multe sunt binefacerile pentru care trebuie sa multumesc, am scris pe scurt in ultima postare pe anul 2012, mi-am mai amintit cateva, spre exemplu, nu cred ca am multumit suficient pentru ca Dumnezeu m-a ajutat sa fac atatea pomeniri ale celor din neamul meu, nu am multumit, cred, nici pentru boli,pentru ca prin ele ma curat de pacate, nu am multumit pentru copilul ce se va naste peste cateva luni si pe care cu voia lui Dumnezeu , eu il voi nasi...pentru familia lui pe care Dumnezeu mi-o daruieste, pentru trandafirii galbeni ai Zinei, pentru noaptea de miezonoptica de la Pocaeev si miruirea fruntii mele de mitropolitul Vladimir...le-am adunat pe toate in inima mea"Le stii tu toate, Doamne si stii neputinta mea, dar si credinta mi-o stii!"

S-a binecuvantat cununa anului care deja venise.Prin peretii grosi ai catedralei se auzeau zgomote mari, bubuituri cumplite, ca si cand se tragea cu tunul  de la razboiul de Independenta!Recunosc ca am avut un moment de deruta nestiind ce se intampla, credeam ca a cazut ceva in altar...apoi am priceput ca afara , lumea numarase secundele spre...ce? Imi doresc din inima, tocmai pentru ca toti cei de afara sunt ai nostrii, intre ei, in alte parti sunt si copii mei si prietenii mei si neamurile mele si pentru ca ei sunt imaginea mea de acum 6 ani,Dumnezeu sa primeasca rugaciunile preotilor pentru ei toti si sa le daruiasca sanatate, buna sporire in toate faptele bune, luminare si cat mai buna cunoastere a pacatelor.

Cuvintele de multumire ale episcopului nostru au fost minunate, ne-a binecuvantat, am plecat capul in multimea de credinciosi si mana sa s-a oprit pe crestetul meu in timp ce imi spunea "La multi ani!"

Apoi am sarutat crucea si evanghelia,parintele m-a miruit...Lumea lasase deoparte rigiditatea obisnuita a bisericii si ma imbratisa in orice colt mergeam.Si inima mea s-a incalzit de bucurie si iubire frateasca.Erau acolo toti cei cu care ma vad slujba de slujba, chiar si unii care nu vin mereu.Oameni care ca si mine, candva, cauta drumul...

Cand am iesit din catedrala era deja 12.30 min.Cineva pusese pe treptele catedralei pocnitori , artificii si o doamna eleganta topaia fericita si radea zgomotos.Cand am trecut prin centrul orasului era o liniste deplina.Niciun om nicaieri.Doar cateva masini de taxi in statie in asteptarea unor chemari.

-Ai grija la cioburi! -a atentionat-o pe Mioara care sofa, o doamna de pe bancheta din spatele masinii.

Si atunci am vazut strada plina de sticle sparte, pahare aruncate, confetii...dezastru lumesc de dupa petrecere.Si am realizat ca dracii terminasera in centru ceea ce avusesera de facut si de aceea se mutasera langa catedrala.Si mi-am amintit ca Parintele spune:
-Dracul umbla peste tot, si in biserica, intra si in altar...singurul loc in care nu intra e sfantul potir, sfanta impartasanie!

Am ras.Recunosc ca am ras!

M-am pregatit repede de somn. Am abandonat telefonul in alta camera sa nu aud mesajele care inca veneau de la cei care petreceau, dar  cu iubirese gandeau la mine si m-am culcat! In curand incepea utrenia si sfanta liturghie!Praznic mare:Taierea imprejur a Domnului si Sfantul Vasile cel Mare!.