Am trait bucuria de a calatori. Cativa ani, nu stiu cati, mai mult de sapte ani,am strabatut lumea trecand peste mari, oceane, munti si campii si doar boala unor oameni apropiati a zadarnicit planul meu de a merge in India si Australia.
Filip, fascinat de plecarile mele si mereu dorindu-si ca si el sa mearga exact in acele locuri, imi spunea:
-Bunica Elena trebuie sa mai mergi la canguri si la pinguini!
Si noi radeam! Copiii chiar erau convinsi ca voi ajunge si acolo!
Dar, desi iubesc atat de mult lumea in intregul ei, vaile prin care curg ape,muntii in orice anotimp, dar si orasele cu tumultul lor sau satele adormite devreme sub lumina lunii,nu spre acestea plecam... Paris sau Londra,Tel Aviv sau Moscova, aceiasi frumusete, dar niciun dor care sa ma faca sa plec la drum.
Maica Domnului din Diveevo sau sfantul Serafim de Sarov, da! Argumente puternice. Locurile in care s-au nevoi sfintii.Bisericile cu frescele purtand in ele, dincolo de imagini,istoria crestinatatii, slujbele de dimineata devreme de la Optina sau tacerea Sfantului Mormant, da... cu toate sunt argumente pentru care bagajul meu se facea repede si tot repede ma urneam la drum.
In ultimul an, boala unor oameni dragi, mi-a incetinit pasul, nedorindu-mi sa ma departez de ei...Dar stiind ca oricand vreau, pot pleca.
Maica Domnului din Diveevo sau sfantul Serafim de Sarov, da! Argumente puternice. Locurile in care s-au nevoi sfintii.Bisericile cu frescele purtand in ele, dincolo de imagini,istoria crestinatatii, slujbele de dimineata devreme de la Optina sau tacerea Sfantului Mormant, da... cu toate sunt argumente pentru care bagajul meu se facea repede si tot repede ma urneam la drum.
In ultimul an, boala unor oameni dragi, mi-a incetinit pasul, nedorindu-mi sa ma departez de ei...Dar stiind ca oricand vreau, pot pleca.
Si, uita-ma acum, inchisa in casa de multe zile,fara niciun plan.Dar nici ca simt vreo tulburare...
Viata mea se scurge intre ceasurile liturgice, in lecturi si mici treburi casnice...Atat.
E ca si cand,in toata libertatea data de Dumnezeu,vad ca nu-mi sunt de folos multe!Multe sunt desartaciune. Singura am scormonit in lucruri fara valoare, fara folos...mult m-am risipit ca energie, ca ani, ca lucrarea a mea, personala, in lucruri care nu mi-au folosit, m-au zidit ca om mai rau, mai egoist...
Si avand curaj sa privesc, in singuratatea casei mele, spre mine, vad ca doar daca te lepezi de tine, daca din toata omenirea doar pe tine te vezi vinovat,poti face pace cu lumea!Si abia asa gasesti si pacea ta!
Dar trecutul nu trece usor! Raman amintirile orgoliilor ...esecurile...
In tacerea casei mele,si dimineata si seara si noaptea,din temnita in care Il am zavorat, imi spune, ceea imi spunea acum 12 ani in poarta unei manastiri,o maica...Iar eu ma plec stiind ca nu e in mine curat...
'Doamne,
eu sunt orbul, deschide
ochii cei din taina ai inimii,
sunt cel mai ticalos dintre oameni
- lepra pacatului acopera sufletul meu -
Curateste-ma!
Ajuta necredintei mele…"(Daniel Turcea-Rugaciune)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu