Lumina Invierii

 Desi nu ne datoreaza nimic,niciodata Dumnezeu nu ramane "dator". Nu exista nimic din ceea ce marunt facem noi, daca facem cu inima curata, sa nu primeasca inapoi dar de la Dumnezeu.

Nu stiu inca ce inseamna, prin traire proprie, inima curata. Sunt un om simplu. O femeie simpla.Un om care a trait 50 de ani in valtoarea lumii, considerand ca isi face misiunea pe care o are, cea de a fi o fiica buna, o sotie care sa merite iubirea si respectul, o mama care isi creste copiii in reguli de moralitate si decenta, o salariata care aplica in munca ei cunostintele dobandite in ani multi de scoala buna si toate intr-un spirit de echitate, o prietena buna,o vecina buna, un partener onest.
Si traiam asa frumos!Asa credeam. Aveam tot ce mi-ar fi trebuit sa fiu fericita, dar lipsea ceva. Nu,nu eram fericita, chiar daca aveam un sot frumos si destept si niste copiii tare buni,frumosi, straluciti la invatatura si tare echilibrati. Eu, singura, ma intrebam ce lipseste... 

Lipsea lumina Invierii!

Anii de copilarie cand mergeam de mana surorilor mai mari in sambata mare la biserica sa ma impartaseasca parintele si anii copilariei copiilor mei cand ii duceam sa treca pe sub masa in vinerea mare si sambata sa-i impartaseasca, trecusera demult.
Doar in putini ani am mers la biserica, in noaptea de Inviere.

Dar totdeauna,in noaptea de Pasti, cineva aducea in casa,Lumina.Faceau asta copiii care mergeau la biserica cu prietenii lor pentru acest singur lucru:" sa ia lumina".Grig o purta prin toate camerele emotionat,..il vad si acum cat era de frumos in emotia lui de ceea ce nu stiam ca era,patriarh al familiei noastre...Mancam mielul si nu stiam ceea ce inseamna...traiam intr-o negura a nestiintei, dar eram totusi oameni cu inima buna. Si Dumnezeu ne stia! Si tocmai pentru ca ne stia, voia de la noi mai mult de atat!

Lumina Invierii!Abia, dupa moartea lui, am inteles destul de repede ca  Lumina Invierii nu inseamna candela rosie care arde in casa si nici lumanarea aprinsa din mainile noastre.Duhovniceste trebuie sa te ostenesti de buna voie si pentru Hristos, cu postul, cu rugaciunea si milostenia.Dar si asa,facand acestea,daca inima ta nu este candela in care sa se aprinda lumina pentru Hristos, nu ai facut nimic! Ai rezolvat mecanic ceva crezand ca ai rezolvat mare lucru sau ca vei reusi, ca si talharul pe cruce, sa furi Raiul.Si nici toate aceste trei lucruri:postul, rugaciunea si milostenia nu sunt formule magice, ele sunt doar darurile tale de smerenie fata de Domnul, daruri de care nu are nevoie Dumnezeu, ci tot tu!Eram la Diveevo si mi-am amintit de prietenii mei cersatori si am plans pentru ei nestiind cine ii miluieste cat sunt eu plecata si un parinte mi-a spus:

-Nu purta tu de grija! Ei sunt ai lui Dumnezeu, crezi ca nu poate sa le duca Dumnezeu un alt miluitor sau nu poate sa-i faca bogati?

Aceste osteneli te ajuta sa stii ca  primesti Lumina, dar Lumina  este darul lui Dumnezeu, dovada iubirii Lui milostive, a iertarii Lui.
Anul acesta , in plina izolare, zavorare, Lumina Invierii mi-a fost adusa pe scara blocului meu, ca la toti romanii, prin grija Parintelui Patriarh.Toti cei care au purtat-o au fost doar instrumente binecuvantate  prin care Domnul a trimis-o ca ea sa treaca pragul caselor noastre.
Si desi era enorm ceea ce era, aceasta nu a fost tot... spre ziua, un preot a urcat multele scari spre casa mea, eu am iesit in prag ... si am zis cu emotie si bucurie:
"-De unde mie aceasta, ca sa vina la mine?Mareste suflete al meu pe Domnul!"
si parintele razand fericit mi-a raspuns:
-Veniti de primiti Lumina!
Pentru ca s-au implinit toate cele spuse de proroci si de evanghelisti!
Hristos a Inviat din morti !
Oh, de as putea mentine aprinsa candela Iubirii pe care Hristos mi-a adus-o!