Iubiri de octombrie si Lumina

Iubesc toamna ...
Ii povesteam lui Filip ca este anotimpul meu preferat...Poarta in el toata frumusetea anului si toate starile prin care trec zilele...

Iubesc vantul tafnos care alearga frunzele ... Iubesc castanele cazute in poarta bisericii mele si nucile negre de pe aleile pe care trec... Iubesc caldura toamnei si asfintiturile ei...
Iubesc ploile de toamna...

Iubesc oamenii care s-au nascut toamna si pe cei care au ales sa plece Departe, toamna, scuturand in mine, crengile sufletului meu...
Grig este nascut sub Acoperamantul Maicii Domnului.
Desigur nu stiam ca este sarbatoare religioasa, dar in toti anii in care am trait toamna impreuna, ziua nasterii lui era sarbatoare...Si a ramas sarbatoare de lumina si speranta...Cred ca orice faptura nascuta in acesta zi sau in orice zi de praznuire a Maicii Domnului,  este o faptura sub paza Maicii Domnului...Iar eu, pe el, pe Grig, am avut in durerea mea, nebunia de a-l incredinta Maicii Domnului!Si a o ruga sa-i fie ajutor la judecata...Si asta o rog si acum...

Peste cateva zile urmeaza mama mea... Constanta... Si ea a ales sa plece la inceput de toamna... Imi spusese la multi ani de ziua mea, mereu intre primii,ma numise iar cocorul ei alb, venit de departe si in ziua sfintei Pelaghia, sufletul ei ca un alt cocor alb,s-a ridicat la ceruri...lasand dorul meu sa cutremure lumea dupa ea...

Peste doar un an, pe 12 octombrie, prietena mea , secatuita de o boala pe care credeam ca a invins-o,a incetat batalia! Si a plecat sa scuture cerul cu veselia ei...Desi...Cu cine sa rada Ina in ceruri, cand noi, iubirile ei, suntem aici? Sincer, desi il placea mult pe Grig, imi spunea tainic ca o plictisea putin!Poate  o tine in brate pe nepoata mea,pe micuta Elena si ea plecata la sfarsit de toamna, pana cand  eu  voi strange iar in brate, trupul micut si invesmantat in alb...

Iubirile mele de toamna...Iubirile mele...

Nu am invatat sa traiesc fara ei! Chiar nu am invatat! Chiar nu pot ! Ei reusesc sa traiasca dupa moartea lor, numai eu , am zile cand imi spun ca sunt moarta, desi traiesc...

Am facut un parastas pentru Grig si i-am pomenit pe toti trei: Gheorghe, Constanta si Aneta ...Coliva cu gust desavarsit de viata si moarte...Bobul de grau inmugurit in apa fierbinte , fierbinte ca viata pe care o parcurgem... bobul inflorit spre amintire ...bobul-rugaciune...'Inviaza, Doamne, sufletele lor si aseaza-le in Rai!"
 Aproape toate  iubirile mele au legatura cu toamna...
Si parcurg toamna cu toate aceste iubiri  agatate  de inima mea, ca frunzele toamnei de pantofii din picioarele deja obosite...Si incerc sa descifrez ce vor sa-mi spuna...Dar ele sunt iubiri tacute...Nu aud niciun cuvant, din cand in cand ii visez si sufletul, dupa visare, mi-e plumb, traversez orele cu umerii cazuti, cu bratele goale, cu buzele arse de dor si obrajii tot mai ridati...
Eu voi imbatrani! Ei vor ramane tineri si frumosi...Dar stiu ca indiferent cum vor fi, suflete suntem, suflete pereche care ne vom gasi imediat dupa trecerea mea... Avem un liant , avem ceea ce aici nu stiam ca avem... Il avem pe Hristos, Cel ce ne va aduna si ne va aseza intr-un loc in care lumina de toamna oricat de frumoasa imi pare acum, sa nu mai conteze, totul sa fie Lumina lina .