Iata, pruncii!

Imi doream copii multi! Gasesc, pe toate caietele de scoala, scrise numele pe care ei urmau  sa le aibe...musai, fiecare dintre ei, cate doua nume, macar doua!

M-am maritat insa destul de tarziu, dupa terminarea facultatii si apoi, cu piedicile puse de oamenii din preajma mea, am nesocotit binecuvantarea de a fi mama de copii multi.Am fost un om, o femeie slaba, prea repede speriata de conveniente, de reactiile mamei, ale surorilor, socrilor, ale societatii in care am trait.Si apoi, cred ca paream destul de nesigura pe mine, destul de nepriceputa, astfel incat a creste doi copii a fost considerat de cei din preajma mea, prea mult, prea imposibil...si nu s-au sfiit sa-mi spuna acest lucru, iar eu am crezut!

Si am ramas cu doi copii, pentru ca atunci cand am constientizat ca nu-i asa,am vazut ca timpul a trecut si Dumnezeu a indepartat de mine binecuvantarea nasterii de pruncii,si atunci, chiar nu am putut face nimic!

Am trait insa cu durerea aceasta !Cu iubirea imensa pentru copiii mei, dar si cu durerea ca doar pe ei ii am nascuti de mine,in acesta lume: un baiat si o fata! La prima sarcina m-am asteptat sa fie baiat, imi doream atat de mult un baietel,si eu dar si toata familia, incat Dumnezeu s-a milostivit si a implinit dorinta tuturor membrilor familiei mele si a fost baiat!
Cand s-a nascut Ruxandra, credeam ca este tot baiat si surpriza nasterii unei fetite, a fost cea mai mare surpriza si bucurie a vietii mele... o fetita ... Si am crescut doi copii agatati de mainile mele si asezati in insasi inima mea!

Jucarii, rochite, fundite,imbracaminte si incaltaminte cu nemiluita, tabere, profesori de engleza, franceza, pian,bone ...

Nu m-am straduit cumva anume sa fiu un parinte bun! Nu!Nu exista nicio scoala care sa te pregateasca, exista o singura carte"Mama si copilul" pe care o stiam din scoarta in scoarta si exista o experienta a celor din prejma mea, la care eram extrem de atenta. Tot ce am facut,am facut doar din iubire si din convingerea ca ei sunt ai mei si responsabilitatea mea.Poate am facut prea mult.Poate mai era ceva de facut! Nu stiu, nu pot aprecia...

Stiu insa ca unul dintre ei  nu crede ca l-am crescut asa incat sa fie un copil fericit!

Ce a lipsit? Ce a lipsit daca dragoste a fost?Ma intreb pentru ca ceva a lipsit, el este un copil drept, corect in toate, asa incat sunt sigura ca am facut, fara voie, greseli in cresterea lui.Poate au fost prea multe reguli de respectat si nu totdeauna am explicat corect rostul lor...poate...

Nu pot repara copilaria lor, nu pot schimba nimic, pot doar sa-mi cer iertare!

Astazi am fost la liturghie, si este un moment in liturghie numit axionul, cel in care care se canta "Vrednică eşti cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim!” si eu , atunci, in timpul inmului de lauda al Maicii Domnului, ma rog Maicii Domnului pentru copiii mei si m-am trezit spunandu-i:

-Stii, Maica Domnului,la moartea lui Grig am ramas singura cu doi copii care erau  adolescenti, unul de-o mana si altul de cealalta mana, sa-i cresc si sa-i mangai... doi trandafiri frumosi si plini de ghimpi pe tija  si de multe ori  i-am mangaiat trecandu-mi mana prin ghimpii lor, si inca fac asta!

 Si-am lacrimat asa cum fac toate maicii lumii!

Si am adaugat in rugaciunea mea pe toti copiii pe care stiu ca Dumnezeu mi i-a dat inimii mele,desi nu-s copii dupa trup...Sunt cativa...mai multi decat numele scrise de mine in caietele de dictando.

Vreau astazi sa scriu putin, pentru ca ei sunt taina, despre doi dintre ei. O fiica, Varvara si un baiat, Alexandru.

Dumnezeu i-a asezat pe ei in Rusia. Acolo i-am si intalnit.

 Pe Varvara am intalnit-o la Diveevo, in primul meu an de manastire acolo.O fata inalta si frumoasa, cu parul ondulat acoperit de batic. Ea facea ascultare la sfintele Alexandra, Elena si Marta, eu faceam ascultare la sfintele Pelaghia, Parascheva, Matrona si Maria. Ne intalneam la slujbe, la trapeza, pe aleile largi ale manastirii... Locuieste in Moscova , acolo unde si invata, dar nu a fost drum al meu la Diveevo in care sa nu mi-o aduca sfantul Serafim,  spre imbratisare si lacrima.

El este Alexandru!

Traieste in Sank Petrsburg si il are ocrotitor pe sfantul Alexandru Nevski calugarit cu numele de Alexei...E un baiat vesel si generos... si are cei mai frumosi ochi albastri din lume si cea mai calda imbratisare !

Ei sunt nascuti in inima mea! Acesta a fost locul zamislirii lor! Si fiind copiii inimii mele, nu este timp in care sa nu ma gandesc la ei ca si la copiii mei, nu este rugaciune care sa-i excluda... 

Si ma gandesc, cautand sa patrund intelesul acestor legaturi, ca poate  copiii au nevoie doar sa-i iubesti, atat ! Nu sa-i corectezi permanent ca ei sa fie  ceea ce tu vrei sa fie! Dar tot mai cred ca in copilarie regulile sunt puse tocmai pentru a-i proteja, uneori pe termen lung...
Poate daca as fi stiut ca exista  rugaciuni ale parintilor pentru prunci le-as fi spus macar uneori,in soapta timida, poate daca as fi stiut ca exista binecuvantarea mamei, i-as fi binecuvantat, poate daca as fi stiut cum se consuma aghiazma si anafura, i-as fi ajutat mai mult...Nu, "poate", ci sigur  as fi facut-o!
Acum nu pot decat sa-mi trec mana peste ghimpi zambind, iubind, binecuvantand, incredintandu-i  Maicii Domnului intr-un permanent axion ...