2017.
Dau slava lui Dumnezeu pentru anii pe care mi-i da.Nu pot sa ma plang. Nu-mi pot permite. Grig a murit acum 10 ani,cu fiecare zi care trece, traiesc deja mai mult decat el si tot eu sa ma plang?
Da, femeia care traia in ziua de 10 decembrie 2007 nu mai exista. Ea a disparut, nu stiu unde, probabil in teritoriile tropice, exotice in care dorea sa traiasca. Este probabil pe acolo privindu-si trupul inca suplu si obrazii fara riduri.
Eu insa am ales sa raman aici.
Si uite-ma in casa mea, la sfarsit de decembrie 2017, in halat cu buline , cu parul lung si alb prins in elastic negru , ascuns sub un batic.
Ma doare. Da, ma doare capul tot... si gingia si maxilarul si buzele, gura pe care a trebuit s-o tin deschisa vreo ora, timp in care doctorita mi-a lucrat ceva la dantura.
Acum exact un an ,in seara de inainte de pelerinajul din Serbia, lucrarea dentara mi s-a rupt .
Vai, cum ni se pare ca durerea altuia e nimic si radem de el. Doua persoane din grupul meu de pelerini, persoane apropiate, au ras de situatia in care eram. Eu aveam gura- rana , abia puteam inghiti si ei radeau pentru ca facusem greseala sa spun ce mi s-a intamplat. Cred si acum, ca si atunci, ca nu au realizat cat e de dureros.
A trebuit , acum in preajma sarbatorilor, tot intr-o urgenta, sa-mi refac lucrarea dentara. Am ales acelasi cabinet vechi al doctoritei la care merg de 30 de ani, cand si cand. Pentru ca ea este atat de serioasa, incat tot ce face dureaza ...jumate de viata!
Am gasit-o la fel de tacuta si preocupata de munca ei.Nu mai vorbim de mult. Ne-am spus intr-o viata tot ce trebuia. Ne stim viata una alteia in lucrurile mari.
Am avut,in aspectele mari, o viata asemanatoare.Are o singura fata stabilita intr-un alt oras , iar sotul, Dan, a murit acum cativa ani, dupa ce a suferit de alzhaimer. S-au iubit si s-au respectat zeci de ani...ce poate fi mai dureros decat sa traiesti moartea ta in mintea si inima omului drag?
Zilele acestea,de fiecare data mergand la cabinet, m-am parfumat, pentru ca doctorita iubea parfumurile mele cand eram tanara si mereu ma intreba ce parfum folosesc... stiam ca isi va aminti... Si a facut-o!
Dar nu a mai intrebat nimic, doar mi-a mangaiat de fiecare data obrazii, cu mainile ei obosite de munca... De mult cineva nu m-a mai mangaiat! Poate de cand traia mama...Filip isi mai pune capul pe umarul meu ...in rest sunt toata asa cum ma aflu, in trupul acesta pe care eu nu-l recunosc, doar un ulcior ciobit pe care nu-mi doresc decat sa-l umple Dumnezeu cu bunatate si blandete.
Acestea sunt darurile pe care le vreau...
Dar uneori, egoismul din tine te face sa-ti pese ca iti este greu, ca te doare, ca esti singur si cu capul sfasiat de durere. Si totusi , in acest moment,altii sufera mai mult!Si sunt la fel de singuri in suferinta si paharul uneori trebuie baut pana la cap, nu te poti extrage.
Lupta cu tine nu este usoara, lupta cu trupul tau, cu mandria ta, cu egoismul tau...
Am inceput ziua cu un gand:sunt eu ca Apostolii , ca acei trimisi ai lui Hristos, ce aduc real, palpabil, ca o jertfa, o marturisire a iubirii lor prin faptele lor, asa ca viata mea sa apartina celor ca ma inconjoara , fie ca ma iubesc, fie ca ma urasc?Traiesc oare pentru ei sau pentru mine?Traiesc eu dupa modelul lui Hristos care a trait si murit pentru ca altii sa traiasca?Traiesc pentru altii? Mor pentru altii?
Sau doar formal, caldicel, privesc de la ferestra casei mele, cu incompleta bucurie, Nasterea Domnului?
Stiu doar ca mi-as dori sa pot raspunde altfel, corect...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu