In noaptea aceasta se implinesc 10 ani de la moartea lui Grig.
Acum 10 ani, la ora aceasta, in biserica era vecernie,nu stiam ce inseamna, stiam ca seara sunt slujbe in biserica, dar credeam ca mirenii nu participa,noi trei:Grig , eu si Ruxandra eram acasa, faceam clatite, glumeam, ne rasfatam ca era duminica seara si urma luni, o zi grea...ca toate zile de luni... Nu stiam ca va fi cea mai grea zi din viata noastra,ca pentru toti, o sa fie cumplit si inceputul nasterii noastre.
Grig avea sa se nasca intr-o alta lume, dand raspuns pentru toate faptele lui.
Copiii aveau sa creasca sfasiati sufleteste,si aveau sa fie alti oameni decat cei care puteau fi pana pe 9 decembrie 2007.
Eu aveam sa ma nasc in femeia care traia inauntrul meu, strivita sub farduri, parfumuri, haine frumoase si scumpe...
Toti aveam sa ne schimbam in alti oameni...toti aveam sa primim o noua sansa pentru mantuire.... Grig prin noi...noi prin noi insine...
Desigur, Dumnezeu nu avea sa ne lase singuri!
O, cati ingeri mi-a trimis!
Cati oameni au ridicat coliva lui Grig si au cerut mila lui Dumnezeu!
Cati oameni s-au rugat pentru noi!
Cati slujitori ai lui Hristos ne-au pomenit!
Am parcurs zeci de mii de kilometri, in acesti 10 ani ,numai in ultimul an am strabatut :Serbia, Grecia, Rusia de trei ori, Ucraina si Tara Sfanta!
Cate lacrimi, cata rugaciune ... De multe ori ziceam:
-Iarta-ma, Doamne, ca un cersator stau la usa Ta si cersesc mila Ta! Dar, da-mi, Doamne firimiturile de sub masa Ta...
Si Dumnezeu a ascultat si a raspuns...
Rar am luptat cu disperarea pentru tacerea lui Dumnezeu,pentru ca de cele mai multe ori, stiindu-ma incapatanata si insistenta, Domnul a raspuns de doua ori, de trei ori, ca sa inteleg, sa tac, sa respir cand ceream si ma sufocam de durere ...
In acesti 10 ani l-am pomenit pe Gheorghe,Grig al meu, in multe biserici,biserici mici de tara, dar in toata lumea crestin ortodoxa, din Rusia pana in locul in care a fost templu din Capernaum si mai departe, pana la Sfantul Mormant...
Am facut pentru sufletul lui tot ce m-au invatat preotii,maicile si mirenii care au trecut prin situatii similare...si tot simt ca nu am facut mare lucru...
Am adunat o saptamana intrega pentru parastas...desi stiam ca simultan intr-o manastire urma sa se faca un alt parastas... cutii, cutiute... banane si portocale, bomboane si peste si prescuri, salate si tot ce mi-a trecut prin minte ca s-ar bucura cineva sa gaseasca in sacose...
Mi-am incalcat hotararea de a nu gati in bucataria mea cea noua si... am gatit...am facut coliva...apoi ore intregi am impachetat gandindu-ma ingrozita cum le voi duce la biserica pentru sfintire ...Aseara tarziu am aranjat totul in sacosi si am pus la rece, coliva aproape de impodobit si scursa de puteri am mers in dormitor,in patul in care Grig dormea... chiar in locul lui ...stiind ca Domnul, nu ma va lasa dupa cuvantul "Fara mine nu puteti face nimic"
Si desi parea imposibil sa ajung cu totul la biserica...am ajuns...Am ornat coliva jumatate acasa si jumatate pe masa din biserica, nepasatoare la privirile din jurul meu... Si imi spuneam mereu..."10 ani! 10 ani! 10 ani!" Stelute floricele si fluturasi...10 ani, 10 ani, 10 ani.
Si am realizat ca au fost 10 ani de iubire. Ca niciun moment nu am fost despartiti in acesti ani.I-am crescut copiii in cea mai grea perioada a vietii lor, i-am tinut in scoli si masterate, in tara si in strainatate,i-am casatorit, intr-un fel i-am asezat la casele lor...Dar nu a fost ca si cand singura am facut asta. Pentru ca el a fost acolo, nevazut, dar permanent participant la viata noastra...Lucrurile lui au stat si stau inca pe umerase in sifonier, in dulap sunt inca niste ghete si niste pantofi... si cateva cravate sunt ascunse in posetele noastre...
23 de ani impreuna, alaturi si 10 ani fiecare pe malul unui alt rau...mai intelepti... mai loiali... mai iubitori decat eram in cei 23 de ani... Ochii lui ma privesc orice as face, asteptand de la mine mai mult decat o facea in cei 23 de ani. Atunci daca stia ca acasa nu e ciorba si voia ciorba, mergea intr-un restaurant si isi comanda... si manca o ciorba...
Acum... doar eu am ramas ingenunchiata la Maica Domnului pentru el... eu si copiii nostri...
Ne-am intalnit in sfanta liturghie! Era la heruvic!Cand strana canta... „Noi, care pe heruvimi cu taină închipuim…”noi doi, cu mainile cazute pe langa corp si capetele plecate, treceam in urma tuturor, dorind sa lasam toata grija, dar tinuti robi,de pacatele noastre ... si plangeam impreuna, multimea pacatelor tineretii noastre... am fi dorit sa-L primim pe Imparat! Da, ne-am dori sa putem fi heruvimi...si cantarea noastra sa sparga cerurile spunand" Sfant Sfant Sfant" sau sa apropie cu blandete, norii albi si pufosi ai cerurilor...
Am dori... am dori... dar ne este dat, doar sa plecam capul si sa plangem, sa cersim mila lui Dumnezeu, dar sa ne asumam iadul ...
Au venit la liturghie si la slujba parastasului, Ruxandra si Lucian. Erau cei mai frumosi tineri din biserica. Modesti, tacuti , discreti...ea langa mine, el undeva langa usa...
Ne-am rugat impreuna si am pazit coliva de toate atacurile babelor care voiau sa o ciruiasca cu lumanarile lor...Am impartit impreuna ...Am pastrat un pachet , de fapt am constatat ca mai este un singur pachet si l-am lasat in sacosa... am plecat obositi ca dupa o seara de priveghi si cand sa ies din biserica am vazut-o pe o doamna care imi parea cunoscuta! M-am intors si am intrebat-o:
-Doamna , l-ati cunoscut pe sotul meu?
si ea m-a privit lung,incercand sa ma recunoasca in chipul atat de schimbat,m-a recunoscut repede ... ochii i-s-au umezit imediat si plangand a raspuns:
-L-am cunoscut foarte bine pe sotul dumneavoastra, pe Grig...am lucrat muulti ani impreuna... era un om absolut minunat...
-Primiti, va rog , pachetul acesta, pentru dumneavoastra era! si i-am intins ultimul pachet ...
L-a luat, fara sa-l priveasca. ca pe un mare dar si semn de la el,m-a imbratisa strans, plangand, m-a sarutat pe obraz...in locul lui? in locul meu? Si apoi a strans pachetul la piept...
Am privit-o printre lacrimi si i-am zis:
-Veniti un pic, sunt cu fiica lui, cu Ruxandra...
Si m-a urmat plangand spre Ruxandra, afara :
-Uite, Ruxandra, doamna a lucrat cu tatal tau!
-Da, l-am cunoscut foarte bine ...multi ani... era un om minunat, absolut minunat! Prea devreme a plecat de langa noi!
Si tot in lacrimi a imbratisat fata care plangea tacuta...
-Absolut minunat!Absolut minunat!
Si ne-am despartit de ea, acolo in pragul bisericii ... lasand-o plangand si tinand la piept un pachet cu banane si portocale...atat de valoros , asa ca un semn al iubirii care uneori nu moare niciodata. Si Grig, asta a fost , un om pe care toti si-l amintesc cu iubire, nimeni nu l-a uitat, nimeni nu l-a urat...absolut minunat...
Am mers in oras si Ruxandra i-a cumparat flori de la cea mai scumpa florarie...
Cum se poate ca dintr-o samanta, in plina iarna langa mormantul lui sa creasca flori pe care "nimeni "nu le ingrijeste?
" Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?"-Evanghelia dupa Matei cap 6... Peste tot semne puse de Domnul...
Am venit acasa cu copiii... azi m-am "rasfatat", e una din zile in care scot cana lui de cafea, cana cea urata, pe care am primit-o de pomana de la bunica lui si eu, "generoasa" i-am dat-o lui, dar atat de valoroasa acum...cana pe care doar eu o spal si doar eu o scot din dulap...
Si am mancat cu copiii,am vorbit... am stat cu Ruxandra de vorba despre el, fiecare cu amintirile ei, am scos o fotografie pe care ea nu o stia si pe care ma rugase acum cativa ani, sa nu i-o arat inca... sa o scot cand ii va fi foarte dor...Si m-am gandit ca astazi ii este sigur, foarte, foarte dor si am prea putine alifii de bandajat sufletul ...
Iata seara s-a scurs in noapte...Copiii au plecat de mult...
I-am povestit parintelui pustnic cum a trecut ziua si din adancul muntilor vine raspunsul acesta:"...tot de 10 ani avem Patriarh noi, tot 10 ani sunt de cand am urcat si eu aici... tot de 10 ani viata va este parca cinic, mai vie... dar inaintea lucrurilor si milei lui Dumnezeu, numai uimirea si negraitul mai au un pic de loc ..."
Si am inteles ca astazi sunt impliniti 10 ani de cand degustand moartea lui, eu insami am primit sansa invierii si a intoarcerii, ca fiul risipitor..."mort a fost si a inviat ,pierdut a fost si s-a aflat"!
Si ingenunchez cu genunchii sfaramati in fata lui Dumnezeu si multumesc pentru ca totdeauna a binecuvantat iubirea noastra!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu