Seara de ajun de Sfantul Nicolae...
Am fost la manastire la vecernie. Mi-am luat cu mine cartile de rugaciune, pentru ca daca mintea mea va pleca in departari, sa o adun cum pot, in rugaciuni citite...
Eram asa putini in biserica incat inima mi s-a intristat. Ce o zice sfantul Nicolae?
Nici oamenii nu au ravna pentru slujba dar si manastirile tot mai greu gasesc slujitori. La strana doi baieti de la seminar, incercau sa cante si sa citeasca... si repede, in timp ce cantau"Bogatii au saracit si au flamanzitit/Si cei ce-L cauta pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele", semn ca vecernia cu litie e pe sfarsite, strangeau cartile si le puneau in strana...
Si am plecat mahnita si mai mult...
Un oras intreg... 60 000 de locuitori si in biserica, in ajun de Sfantul Nicolae, nici 50!
Era atat de devreme incat am intrat intr-un supermarket plin ...plin... de cumparatori... oameni buni care, sigur voiau sa-si bucure copiii.
Si am venit acasa si am plans...
Am o casa frumoasa, foarte frumoasa, proaspat zugravita si inoita...
Am lasat pe hol geanta...seara de ajun...
In ghetele cui sa pun ceva?
Si cati copii sarmani in lume!
Si eu insami copil sarman al sfantului Nicolae...
Am refuzat sa vorbesc la telefon, doar urgentele, doar cei care au insistat in rest...tacere...
Pentru ca am inteles ca inutil vorbesc altora."Lasa faptele tale sa vorbeasca", spunea cineva...si fapte nu am.
Nimanui nu-i foloseste vorba mea si e mai bine,sa fug cum spune Sfantul prorooc David " Iata m-as indeparta fugind si m-as salaslui in pustie"sau precum scufundatorul sa cobor la mari adancimi personale si sa caut scoici cu perle...Poate nu voi gasi nimic, pentru ca in noroiul din sufletul meu nu poate rasari nimic, dar macar sa incerc... macar sa imi dau o sansa pentru pocainta si pentru a-mi constientiza pacatele ...
Si-am coborat in iadul amintirilor mele tarzii...ultimul ajun de Sfantul Nicolae intreg... 5 decembrie 2007... cu doar patru zile inainte de moartea lui Grig. Nu stiam, nici nu visam ca pe cosmar ca ne vom desparti... inca tineri, inca frumosi, inca inconjurati de copii cu getute puse sfantului Nicolae pentru daruri...
Am stins lumina si dupa cateva cuvinte cu Ella,( dada, Ella, stinge becurili si aprinde candela, e un sfat bun) am adormit...
M-am trezit cu inima in lacrimi , asa cum am si adormit... pe holul meu frumos, plin de icoane si carti, in casa mea plina de sfinti... nu era decat respiratie de ingeri...si as fi vrut ceva... as fi vrut, sa ma ierte Dumnezeu, dar as fi vrut un suflet de om...atat...un sufletel ... un glascior care sa ma strige"mami!" sau un glas, glasul lui Grig, care sa ma strige "iubito!"as fi vrut o ciocolata si o portocala intr-un pantof ...ceva care sa arate ca sunt vie...
Si am plecat ca un schiop spre biserica, ranita in trup si in suflet...
Si plecand m-am intrebat ce as fi vrut sa primesc si mi-am spus ca as fi vrut ...o liturghie intreaga, fara niciun stres ca trebuie sa ajung la birou si abia atunci am inteles ca primisem inca de aseara darul acesta, de la Sfantul Nicolae...
"Doamna sefa ", cum ii spunem noi de cateva decenii, sefa mea mai mare, ma sunase aseara, chiar la vecernie si imi spusese:
-Vezi ca am vorbit cu Mimi sa faca o coliva pentru domnul director...pentru profesorul lui, Nicolae, care a murit. Sa mergi dimineata la biserica, sa o platesti...pui tu, lumanari de la tine, si stai cu ea pana la sfarsit si o aduci la birou cand se termina!
Si am intrat cu bucurie in biserica... cu pace cum nu am decat sambata si duminica...
Am platit coliva...am mers la sfantul altar, am rugat sa-l pomeneasca pe Nicolae la proscomidie si am primit liturghia, darul meu de la sfantul Nicolae!
Si i-am pomenit pe toti ai mei, pe toti ai nostri...inclusiv pe Mihnea-Nicolae... Am stat in strana mea cu babutele mele ... si am venit spre birou tinand in maini ,darul meu dulce de la Sfantul Nicolae...
Si ziua inca nu s-a terminat... si apoi maine e praznuita sfanta Filofteia, alta ocrotitoare, mare sprijinitoare a vietii mele...Sfintii/ Bucuriile mele!
Si privesc, acum aproape de vecernie, spre Domnul, mereu spre Domnul ... si zambesc stramb, dar zambesc si spun cu versuri scrise din suferinta temnitei reale, comuniste, care nu a reusit sa sufoce credinta si iubirea...
"Doamne, fa din suferinta,
Pod de aur, pod inalt,
Fa din lacrima velinta
Ca intr-un pat adanc si cald.
Din lovirile nedrepte
Faguri faca-se si vin.
Din infrangeri, scari si trepte,
Din caderi, urcus alpin.
Din veninul pus in cana
Fa miresme ce nu pier.
Fa din fiecare rana
o cadelnita spre cer;
Si din fiece dezastru
si crepuscul stins in piept,
Doamne, fa lastun albastru
si fa zambet intelept."
Radu Gyr
Si privesc, acum aproape de vecernie, spre Domnul, mereu spre Domnul ... si zambesc stramb, dar zambesc si spun cu versuri scrise din suferinta temnitei reale, comuniste, care nu a reusit sa sufoce credinta si iubirea...
"Doamne, fa din suferinta,
Pod de aur, pod inalt,
Fa din lacrima velinta
Ca intr-un pat adanc si cald.
Din lovirile nedrepte
Faguri faca-se si vin.
Din infrangeri, scari si trepte,
Din caderi, urcus alpin.
Din veninul pus in cana
Fa miresme ce nu pier.
Fa din fiecare rana
o cadelnita spre cer;
Si din fiece dezastru
si crepuscul stins in piept,
Doamne, fa lastun albastru
si fa zambet intelept."
Radu Gyr
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu