10 decemebrie este o zi deosebita pentru familia mea...Sunt opt ani de cand pentru mine,viata se opreste in loc in aceaste zi...Si anul acesta a fost la fel. Doar ca anul acesta m-am simtit mai libera in a gandit modul de rugaciune catre Dumnezeu ...
Opt ani de la moartea brusca a lui Grig. Opt ani nu numai de la ultima lui vorba sau respiratie, dar opt ani de lupta pentru mantuirea lui...
Totdeauna parastasele pentru pomenirea lui sunt inainte de acesta zi, asa ca ziua ma gaseste in biserica, la cimitir...pe drumuri...
Si doua luni de la moartea Inei!
Anul acesta am programat din timp un pelerinaj in insula Corfu, al carui singur scop era sa ajung la sfantul Spiridon.
Jumatate din grup era din orasul meu, astfel incat la ora 12 .30 ne-am vazut la biserica pentru ca plecarea era de acolo si pentru rugaciunile de calatorie. Doi preoti aveau sa ne insoteasca in acest pelerinaj ...
Le priveam pe doamne, colegele mele de pelerinaj cu admiratie si am dat repede un sms...'Sunt foarte bolnava si sunt in drum spre Corfu. Grupul arata elegant, doamne rafinate si parfumate, doar eu bolnava, mototolita si cu o scurta jumulita. Nicaieri in lume nu ma mai potrivesc. Oare de ce unii ma vada in afara turmei ? Raman oaia cea pierduta oricat strig"Cheama-ma Mantuitorule si ma miluieste!"Poate prea multe drumuri...am obosit..."
Niciun raspuns! Dupa minute de asteptare si tacere, l-am redistribuit...
Si, din munti ascuns in paduri seculare, cineva imi raspunde imediat" Poate prea multe drumuri...Si as socoti fericit barbat cu asa nevasta.."
"O, ca Vitoria Lipsan pe drumuri..."-am raspuns...
"...macar nu aveti toporul la -ndemana, totusi... si de altfel, asa este firesc. Cei doi una inaintea lui Dumnezeu si prin si dincolo de"moarte"
-Si prin moarte Invierea!...multumesc...am raspuns
In Bucuresti la Parcul Izvor ne-am intalnit cu ghida care s-a ocupa de acest pelerinaj ...am urcat grabiti in autocar si am mai asteptat cateva minute venirea celorlalati pelerini.
Si au venit sapte doamne foarte frumoase si foarte frumos imbracate , tragand dupa ele trolere elegante... aveau sa se aseze in spatele autocarului, acolo unde eram si eu si aveau sa fie principalele mele colege de drum...
Aveam sa calatorim noaptea...
Va povestesc de mult despre parintele pustnic pe care il cunosc si care ma urmeaza cu rugaciunea oriunde as fi.
Si iar i-am scris....
"Sunt pe vapor spre Corfu. Atat de frumoasa e lumea acesta facuta de Creator. ...marea cu pestii ei, pescarusii plutind peste valuri, oamenii cu gandurile lor spre sfantul Spiridon... Desi se aduce torcand ca o pisisca , motorul vaporului, parca si el zice" Doamne Iisuses Hristoase, miluieste-ma!"
Numai ca lumea ... ca intr-o zi de vacanta se relaxa pe vapor...unii beau cafea, ceai, sucuri,altii mancau...
Si Parintele a raspuns:
"...sunt pe fotoliu cu o cafea, privesc zapada din jur si brazii , focul trosneste prin soba, nu s-a hotarat intre acatist si psaltire...treaba lui"
Inca zambesc! De la mii de kilometri parintele acesta stia... alaturi de mine unii beau cate o gura de cafea...nehotarati intre acatist sau psaltire...Si am stiut ca nimic rau nu se poate intampla la acest drum, ca cineva ma pazeste cu rugaciunea si inaintea vederea sa!
Sfanta Parascheva, cuvioasa muceniţă a lui Hristos, s-a născut într-un sat din cele ce erau în hotarele Romei celei vechi, din părinţi creştini cu numele Agaton şi Politeia. Aceştia păzeau poruncile Domnului fără pregetare, dar n-aveau copii. Deci se rugau cu dinadinsul lui Dumnezeu ca să le dea copii, iar Ziditorul şi Milostivul Dumnezeu, Care face voia celor ce se tem de El, ascultându-le rugăciunea, le-a dăruit pe această fiică, care s-a născut în ziua a şasea a săptămânii, şi au numit-o la Sfântul Botez, Parascheva, după numele zilei în care se născuse, fiindcă ziua a şasea la greci se numeşte "paraschevi", adică vineri. Iar după ce a fost înţărcată din tânără vârstă, s-a dăruit pe sine lui Dumnezeu şi a fost învăţată de maica sa toate tainele credinţei creştineşti. Deci se îndeletnicea de-a pururea şi necontenit cu rugăciunea în biserică şi, învăţând Sfintele Scripturi, citea totdeauna sfintele cărţi. Iar după ce s-au săvârşit părinţii ei, a împărţit la săraci toate averile ce-i rămăseseră. Apoi, tunzându-se şi îmbrăcându-se în chipul monahicesc, a ieşit, propovăduind numele adevăratului Dumnezeu şi al Domnului nostru Iisus Hristos, şi a întors pe mulţi din elini la cunoştinţa lui Dumnezeu.
În vremile acelea, împărăţind în Roma Antonin, nişte iudei au pârât-o către dânsul, zicând: „O femeie oarecare, cu numele Parascheva, propovăduieşte pe Iisus, Fiul Mariei, pe care părinţii noştri L-au pironit pe cruce". Iar împăratul, auzind acestea, a poruncit s-o aducă pe ea înaintea lui. Şi când a văzut-o, s-a minunat de priceperea şi frumuseţea ei. Apoi a zis către dânsa: „Dacă te vei pleca mie şi vei jertfi zeilor, te vei face moştenitoare a multor daruri, iar dacă nu te vei pleca, te voi da la cumplite chinuri". Iar Sfânta Parascheva i-a răspuns: „Să nu-mi fie mie a mă lepăda de numele lui Hristos şi al Dumnezeului meu, ci să piară zeii care n-au făcut cerul şi pământul". Atunci împăratul, aprinzându-se de mânie, a poruncit să pună pe capul ei un coif de fier, înroşit în foc. Acest lucru făcându-se, ea s-a păzit nevătămată cu dumnezeiasca rouă. Deci, pentru o minune ca aceasta, mulţi au crezut în Hristos în acel ceas.
După aceasta, a poruncit să o arunce pe dânsa într-o căldare de aramă plină cu smoală şi cu untdelemn înfierbântat. Şi făcându-se acest lucru, sfânta se vedea stând în mijlocul căldării răcorindu-se; iar împăratul, văzând-o pe dânsa stând astfel, a zis: „O, Paraschevo, stropeşte-mă şi pe mine cu smoală din căldare, ca să cunosc, dacă smoala şi untdelemnul sunt fierbinţi cu adevărat". Atunci sfânta, umplându-şi mâinile sale cu smoală şi untdelemn din căldare, a aruncat-o în obrazul împăratului, care, fiind lovit în luminile ochilor, îndată a orbit şi a strigat cu glas mare, zicând: „Miluieşte-mă pe mine, roaba adevăratului Dumnezeu, şi dă-mi mie lumina ochilor mei; şi voi crede în Dumnezeul pe Care Il propovăduieşti tu!" Iar sfânta făcând rugăciune către Dumnezeu, îndată împăratul Antonin a văzut şi împreună cu toţi din casa lui au crezut în adevăratul Dumnezeu, botezându-se în numele Preasfintei Treimi.
Iar Sfânta Parascheva, plecând de acolo, s-a dus prin alte cetăţi şi sate, propovăduind numele Domnului nostru Iisus Hristos. Şi intrând într-o cetate, în care era ighemon oarecare Asclipie, a propovăduit preasfântul nume al lui Hristos, adevăratul Dumnezeu. Deci sfânta a fost adusă înaintea ighemonului şi, chemând numele Mântuitorului Hristos şi însemnându-se cu semnul Sfintei Cruci, a mărturisit că este creştină şi l-a propovăduit pe Hristos că este Dumnezeu al cerului şi al pământului.
Iar ighemonul, tulburându-se şi mâniindu-se pentru aceasta, a trimis-o pe dânsa la un balaur înfricoşat, care avea culcuşul într-un loc în afara cetăţii şi căruia îi dădeau spre mâncare, după obicei, pe cei osândiţi la moarte. Şi după ce sfânta a fost dusă în locul acela, balaurul, văzând-o pe dânsa, a şuierat tare şi, deschizându-şi gura, a scos mult fum. Iar sfânta, stând aproape de fiară, a zis: „O, fiară, a venit peste tine urgia lui Dumnezeu şi pieirea". Şi suflând asupra acelui balaur şi făcând semnul Sfintei Cruci peste el, fiara a şuierat tare şi a crăpat în doua, făcându-se nevăzută. Atunci ighemonul şi toţi cei împreună cu dânsul, văzând acest lucru, au crezut în Dumnezeu. Iar sfânta, intrând iarăşi în cetate, a propovăduit pretutindeni şi pe mulţi a întors la adevărata cunoştinţă de Dumnezeu.
După aceasta, Sfânta Parascheva a intrat în altă cetate, în care era stăpânitor un ighemon cu numele Tarasie, care, înştiinţându-se despre dânsa, a adus-o înaintea divanului său. Deci, fiind întrebată de dânsul despre credinţă, a spus că este creştină şi a mărturisit pe Hristos, adevăratul Dumnezeu. Pentru aceasta, a fost pusă înainte o căldare de aramă plină cu untdelemn, smoală şi plumb; apoi făcându-se foc dedesubt şi aceea fierbând tare, pe când clocotea, ighemonul a poruncit să fie aruncată sfânta într-însa. Dar, focul stingându-se prin venirea unui dumnezeiesc înger, căldarea s-a răcit şi sfânta a rămas nevătămată. Apoi multe şi felurite munci aducând tiranul asupra sfintei, nu a putut să clintească credinţa ei cea tare. Iar mai pe urmă i-a tăiat capul cu sabia şi sufletul ei a mers la locaşurile cele veşnice.
sursa:http://www.doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfintei-mucenite-paraschevi-din-roma
Aici, la acesta manastire , unul din preotii din grup m-a intrebat daca nu vreau sa citesc impreuna cu sfintiile lor acatistul Sfintei...Si am citit cu mari emotii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu