Craciunul? Craciunul nu este numai Nasterea Domnului! Craciunul este si prilejul de a fi impreuna a ne spune cat ne iubim , cat de recunoscatori ii suntem lui Dumnezeu pentru ca suntem impreuna...
Inainte, cand traia Grig, in ajunul Craciunului ne dadeam darurile...multe, enorm de multe daruri...
Am pastrat acest obicei si ne adunam de Craciun, indiferent cat de greu ne este...
Ne-am adunat in 2013... cand fetita era deja un inger...in 2014 cand mama murise adaugandu-se neamului ei de doar doua luni, ne-am adunat si anul acesta desi... de la moartea Inei sunt tot doua luni...
Ne-am adunat in 2013... cand fetita era deja un inger...in 2014 cand mama murise adaugandu-se neamului ei de doar doua luni, ne-am adunat si anul acesta desi... de la moartea Inei sunt tot doua luni...
Am petrecut prima zi de Craciun mai mult singura...obosita dupa privegherea de noapte, flamanda desi aveam munti de mancare ... fara nicio dispozitie ... Dupa amiaza au venit Ruxandra si Lucian... Asa frumosi, asa senini, asa tineri...Apoi casa a prins viata plina de pungi de cadouri, cadouri ascunse si hartii de impachetat...
Ieri, 26 decembrie am fost la manastirea Sfintii voievozi la slujba arhiereasca si apoi am venit acasa, grabita sa nu pierd acest moment:
I-am adus jucaria Ruxandrei , prima ei jucarie ...care il asteapta pe Filip si pe ceilalti copii din familia noastra...
Apoi dupa traditie am primiit cadourile. Eu am fost prima...toti copiii mi-au daruit cadourile pregatite cu multa atentie ...si Filip m-a ajutat sa le deschid...
-Mami, am vrut sa-ti cumpar un alt sfant , stiu ca il mai ai pe sfantul Spiridon , dar...
-E cea mai buna alegere! Niciodata nu am sa am suficiente icoane cu sfantul Spiridon cat sa nu ma bucur!
Am petrecut o parte din zi impreuna cu Raluca si Mirel,finii si copiii mei de inima ...
L-am dus pe Filip peste tot, in fiecare camera si peste tot a privit curios si fericit ...
L-am culcat un pic desi lupta cu somnul , dorindu-se sa nu piarda timpul dormind...
Am adus tortul cu omul de zapada, comandat special pentru el, desi e atat de mic incat nu a vazut niciun om de zapada si nici macar zapada...
Spre seara au plecat... mai avea de vizitat o matusa si apoi s-au intors la Bucuresti...
Mi-a fost greu cand au plecat, desi, pentru prima data de cand pleaca copii, am coborat cu ei la masina si am ramas in parcare dupa plecarea lor... Am vazut masina lor departandu-se si desi ma durea fiecare metru pe care il parcurgeau, atat bucurie sfanta era pentru ca ii am, indiferent unde sunt , incat am zambit fara sa mai plang si am urcat in casa unde ma asteptau Ruxandra si Lucian...
Si mi-am amintit iar ca este 26 decembrie... Acum un an, pe 26 decembrie am botezat-o pe Ioana Anastasia! Dupa noaptea in care s-a nascut fetita am scris acestea:
"Cartea Intelepciunii lui Isus fiul lui Sirah, capitolul 34 " Precum este cel ce alearga dupa vant si vrea sa prinda umbra sa, asa este omul care crede in vise"
Am alergat dupa vant!
Mi-e dor, tot timpul mi-e dor de Grig! Cand mananc, cand ma lovesc de greutati, cand traiesc bucurii, cand dorm, cand rad, cand plang, tot timpul mi-e dor de el. Nu l-am uitat niciun moment. E strecurat in insasi fiinta mea, asa cum sunt copiii mei inca agatati pe interior de inima mea, asa e si el.Ei, copiii , cei patru si Grig! Ma gandesc, poate dupa moartea lui,am trait responsabilitatea mantuirii lui atat de mult, incat a transformat mult din sentimentele mele , astfel incat si el este intr-un fel, copilul meu.
Nu l-am mai visat de mult... si adevarul e ca visele cu el au fost nu foarte multe , dar toate cu clar si serios mesaj.
Aseara m-am culcat tarziu, chiar foarte tarziu, in noapte acesta urma sa se nasca o fetita pe care parintii isi doreau sa o botez.
Si l-am visat pe Grig . Vorbeam despre botezul fetitei, plin de delicatete ma sfatuia ceva, chiar corecta ceva in atitudinea mea poate mult prea transanta si dintr-o data mi-a zis:
-As vrea sa va fac o fotografie la toti, asa!
Se referea la mine si copii si stiam ca ei, copiii nu sunt cu mine , dar i-am zis bucuroasa:
-Fa-mi o fotografie, asa!
Si am intins mainile ca si cand tineam poalele unei rochii lungi,aurii, ca de printesa. Si privind in jos am vazut o multime de puisori, gainuse si cocosi cu un penaj superb...
Si era atata bucurie intre noi, atata pace dupa zile de alergatura si tensiune cu Alexandru si fratii lui.
Si Grig era fericit de imaginea mea, cu mainile departate de corp, ca si cand tineam rochia deschisa la culoare,aurie si zeci de pasari cu penaj minunat langa poalele mele...mult mai tanara,frumoasa, mult mai buna, mult mai fericita decat sunt...
Alerg dupa vant, dar e un vant care astazi mi-a alungat din tristete, desi e o zi ploioasa, rece, tipic de toamna!"
Visul a fost un vis de la Dumnezeu. Am botezat fetita care s-a nascut in acea noapte, exact pe 26 decembrie 2014.
Exact la un an de zile,de la acest botez ale carui fotografii sunt mai sus, Filip , nepotul meu, a venit prima data in casa noastra...
Asa trebuia sa fie!Pentru ca Dumnezeu nu ramane niciodata dator!
Si de aceia pentru ca trebuie mai mult sa multumesc decat sa plang lumeste, am dat slava lui Dumnezeu pentru toate...si fac deja planuri pentru o alta venire a lui FILIP...nu tocmai la Craciun...
Si de aceia pentru ca trebuie mai mult sa multumesc decat sa plang lumeste, am dat slava lui Dumnezeu pentru toate...si fac deja planuri pentru o alta venire a lui FILIP...nu tocmai la Craciun...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu