Am promis ca voi posta poze cu mine in costum popular sa vada costumul si cei care nu au pagina pe facebook.Am fost la o cununie religioasa care a avut loc ieri, joi 17 septembrie 2015.
Se poate, sigur se poate sa fie cununie religioasa joi, canoanele bisericii nu interzic. A fost o nunta la care mirii ne-au rugat sa fim imbracati in costume nationale. Am achizitionat o ie noua, din Muntenia si am imbracat fotele de la mama mea. Ea le-a primit cadou cand a implinit 16 ani de la tatal ei, bunicul meu Iancu Dinu. Bunicul a fost personalitatea cea mai mare a neamului meu din partea mamei . In satul in care el a trait, lumea si acum la aproape 65 de ani de la plecarea lui la Domnul, se raporteaza la el. Pare incredibil! Acum 15 ani, cand baiatul meu, Andrei a mers acolo si lumea il intreba "al cui este" nu stia ce sa le spuna si atunci mama l-a invatat parola. Dialogurile apoi se desfasurau asa:
- Cine esti si al cui esti, flacaule!
-Sunt Andrei al lui Doina, a lui Tanti, a lui Iancu Dinu!
-Sarut mana, nasule!
Si uite-ma azi, dupa atata amar de vreme imbracand costumul popular cumparat de bunicul meu, dragei mele mame...De ce ne atasam de lucruri? De ce ne dorim mereu ceva nou, ceva care sa ne arate mai frumosi, cand sunt atatea lucruri frumoase in cuferele noastre ? E prea multa iubire de sine, prea grija de trupul trecator...
Asa de multe lucruri as vrea sa schimb in mine! Asa m-as vrea simpla si calda si blanda si iubitoare! Dar uneori, vag se aude, ca un ecou al tineretii mele, Ciuleandra, numai ca parca amintirea e de pe un disc zgariat si se aude doar atat , indemnul..."Foaie verde siminoc, tineti Ciuleandra pe loc"...indemn pentru altii,sa se adune, sa cante, sa joace, sa iubeasca , sa fie fericiti , fara sa uite insa ca toate le datoram Lui , lui Dumnezeu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu