Credeam despre mine ca nu am spirit aventurier. M-am inselat! Ieri intr-o clipa am aruncat in geanta cateva lucruri, mi-am luat cartile de rugaciuni si am plecat la drum. Nu am premeditat nimic. Dar era in mine atat oboseala, atat praf , atat zbucium incat singurul lucru intelept era sa inchid biroul, calculatorul si sa plec.
Am ajuns la schitul Closca inainte de vecernie.
Ieri am fost efectiv fascinata de cerul de deasupra schitului... multimi de nori josi se plimbau pe cerul sfant al Dobrogei .
| 14.Şi a zis Dumnezeu: "Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii, 15.Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa 16.A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele. 17.Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul, 18.Să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. 19.Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra. Facerea(Geneza) cap 1 Era cald, nu atat de cald ca la oras, dar era caldura de vara tarzie, de inceput de septembrie... |
20.Apoi a zis Dumnezeu: "Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!" Şi a fost aşa. 21.A făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape şi toate fiinţele vii, care mişună în ape, unde ele se prăsesc după felul lor, şi toate păsările înaripate după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. 22.Şi le-a binecuvântat Dumnezeu şi a zis: "Prăsiţi-vă şi vă înmulţiţi şi umpleţi apele mărilor şi păsările să se înmulţească pe pământ! 23.Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a cincea. |
" Bun este cerul, însă a fost făcut ca să te închini Făcătorului; strălucitor e soarele, dar ca să îl slujeşti pe Cel Ce l-a lucrat; iar dacă vei rămâne la minunea zidirii şi te vei opri la frumuseţea lucrurilor, lumina ta s-a făcut întuneric, sau mai bine zis, te-ai folosit de lumină spre a te întunerici. " spune Sfantul Ioan Gura de Aur in „Cele dintâi omilii la Facere”Rostit la începutul Patruzecimii despre locul: „La început a făcut Dumnezeu cerurile şi pământul”; şi despre post şi milostenie"
In ultimul timp am revenit la scrieriile legate de viata si lucrarile parintelui Serafim Rose...uitati ce scrie aici..."Astăzi este necesară o minte mai cuprinzătoare,
mai puţin legată de „opinia publică”, să vadă
imensitatea faptelor creatoare ale lui Dumnezeu
descrise în Geneza. Sfinţii părinţi – minţile cele
mai „rafinate” şi „ştiinţifice” ale vremii lor –
pot fi descătuşătorii minţilor noastre încătuşate.
- Părintele Serafim"
Pentru fiecare floare mică, fiecare fir de iarbă, Marele Artist a arătat un loc unde să crească! Cât de minunată este lumea lui Dumnezeu, natura lui Dumnezeu. - Părintele Gherasim de Alaska
Si imi aminteam cartea de o mie de pagini asezata pe noptiera de la capul meu...Viata si lucrarile parintelui Serafim Rose...iar viata in schitul Closca se scurgea dupa randuiala echilibrata, stabilita de parinte...
Si iarasi mi-l aminteam pe parintele Serafim Rose si randuiala manastirii lui ca si cand cumva si eu am fost parte acolo.
"Rânduiala fiecărei zile era stabilită de ciclul slujbelor bisericii. Fraţii se întâlneau pentru slujbe de trei ori pe zi, urmând pravila de rugăciune din timpurile vechi. Ei ştiau că mai mult decât prin viaţa lor aspră, prin rugăciune puteau rămâne în tradiţia vieţuitorilor în pustie, despre care au citit şi i-au iubit. Fraţii aveau grijă să păstreze o atmosferă de rugăciune în schit. Mai ales Eugene era foarte strict în această privinţă, nepermiţând nici un fel de nepăsare sau nepurtare de grijă. Potrivit rânduielilor monahale, nu trebuia să fie nici o vorbă deşartă în timpul zilei, nici tolăneală întâmplătoare şi nici să stea pe scaun cu picioarele încrucişate. Hrana părinţilor era cât se poate de simplă. Înainte de a deveni călugări, ei ţineau rânduiala mânăstirească a meselor, nu mâncau nici un fel de carne, în afară de peşte. În timpul meselor, un frate citea dintr-un text duhovnicesc, în timp ce celălalt mânca. Parte a tradiţiei monahale ortodoxe, asta se făcea pentru ca sufletul să fie hrănit în acelaşi timp cu trupul. Cărţile de la Optina ale lui Serghie Nil au fost astfel citite cu glas tare, ca şi multe volume ruseşti ale Vieţilor Bătrânilor de la Optina."-
E prima mea participare la slujba la schitul Closca dupa aproape doua luni. Intre timp, schitul a fost transformat in schit de calugari si desi este in formare, sau poate tocmai de aceia, este exact ceea ce eu imi imaginam ca trebuie sa fie un schit de calugari. Fratii se misca extraordinar de repede si tacuti in biserica.Niciun sunet nu se aude de nicaieri, doar fosnetul raselor largi...Se aprind candelele, se schimba vesmintele bisericii, se pun lumanari in sfesnice...totul in deplina liniste, ordine si indemanare.Unii din frati stau in sfantul altar si-l ajuta pe parinte, altii stau la strana. Se canta frumos, cu glasuri blande , se citesc catismele cantand ca in vechime, asa cum eu nu am auzit decat in Ucraina...
-Cu grija sa nu cada pe jos! a zis Parintele si am plecat afara printre flori...
pe langa merii goi de fructe... ele au disparut in acest timp al absentei mele in buzunare de copii binecuvantati...
cocosii cu penajul lor frumos ma incantau amintindu-mi-l iarasi pe parintele Serafim si prietenii lui Adam...
si am petrecut restul de seara singura , pe bancuta langa teiul argintiu, facandu-mi atat cat pot ,din canonul meu de rugaciune...
Seara venea cu pace peste noi...din curtea de alaturi se auzeau lovituri puternice de ciocan, fratii mesterea ceva la gardul pentru pasari, dar era departe si nici macar nu vroiam sa vad, imi era suficient sa stiu ca acolo , in timp ce muncesc in pace ,in firescul vietii d e manastire , Iisus Hristos e chemat cu iubire!
"Singur, pornesc acum pe cale. Poteca mea cu pietriş străluceşte-n ceaţă, departe Noaptea este neagră, pustiul Îl ascultă pe Dumnezeu, Iar o stea vorbeşte altei stele. "Mihail Lermontov
Si totul parca era de acolo din lumea parintelui Serafim, pentru ca ortodoxia este aceiasi, indiferent de loc, limba vorbita sau timpul trairii, dupa cuvintele „Hristos în mijlocul nostru” - „Este şi va fi” - „Totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor”
"Era noaptea târziu. Cerul era plin de stele. Îmi puneam atâta nădejde în slujba pe care o aveam, în California şi în viitor; totuşi, nimic concret nu mă mulţumea... Am vorbit la sfârşit despre stele, şi, ca să-şi ocrotească lumea lăuntrică de mine, mi-a spus: ‘Trebuie să-ţi mărturisesc că lucrul care mă emoţionează cel mai mult în lumea aceasta, sunt stelele.’' -pag 129
Grig m-a invatat sa iubesc stelele, iar eu il rasplatesc inca, dupa aproape opt ani de la plecarea lui ,cu faptul ca privesc emotionata si pentru el, stele...Le-am cautat indelung in noapte printre perdelele trase ale arhondaricului.Oitele si caprele pasteau aproape de geamul meu si rumegatul lor desavarsea noaptea...
M-am trezit dupa o noapte de ...nesomn! Nu am dormit, dar pentru ca la ora 21 a batut toaca pentru tacere , am tacut cand sora Valeria zicea cate ceva , si ea, draguta de ea, credea ca dorm...
Dimineata la ora 7.30 a inceput utrenia si apoi sfanta liturghie. Astazi am participat la cea mai frumoasa utrenie din viata mea.
Fecioara Maria şi Născătoarea de Dumnezeu cu adevărat, ca un Nor al Luminii, astăzi ai Strălucit nouă şi din cei drepţi ai ieşit spre lauda noastră. Nu se va mai osândi Adam, că Eva din legături s-a dezlegat. Pentru aceasta, glăsuind, să strigăm cu îndrăzneală, către cea Singură Curată: Bucurie vesteşte naşterea ta la toată lumea.
Credincioasele venite in grup m-au imbratisat cu multa iubire, bucuroase ca ma vad dupa atat timp si iar le-am vazut bunatatea si atentia de care recunosc ca nu sunt vrednica...
Si apoi a fost sfanta liturghie. Biserica a fost plina de pelerini, pelerini misionari...Credincioasele au cantat la sfanta liturghie, ele au preinchipuit heruvimii,cu ele am ingenunchiat la epicleza...impreuna am ascultat predica parintelui de astazi din care va redau cateva fragmente:
https://www.youtube.com/watch?v=a91cMUmPC-8&feature=youtu.be
https://www.wetransfer.com/downloads/7b1cc07ca044b953ab51c68118e9885b20150908145353/836cadhttps://www.youtube.com/watch?v=a91cMUmPC-8&feature=youtu.be
"Ioachim şi Ana erau o familie sfanta ! Au fost una din cele mai alese şi iubite perechi din Lumea Antică. Însă un vierme le mânca inima şi nu-i lăsa să se bucure de bucuria lui Dumnezeu. Nu aveau niciun copil. Erau sterpi. Era o epocă în care se socotea blestem, dacă cineva nu avea copii.Şi Ioachim şi Ana se considerau pe ei nenorociţi, pentru că nu aveau niciun copil. Desi ajunsese la varsta la care femeile nu mai nasc copii ,ani la rând se rugaseră lui Dumnezeu să le dea un copil. Şi Dumnezeu a auzit rugăciunea lor. S-a întâmplat minunea. În pântecele Anei, care era stearpă, în cele dinlăuntru ale ei de marmură, a răsărit floarea. S-a născut copila. Pe 9 decembrie praznuim zamislirea de catre sfinta Ana , a Maicii Domnului., iar apoi pe 8 septembrie a venit pe lume o fetita .Acesteia i-au dat dulcele nume de Maria. Astfel, unei mici minuni, naşterea unei copile din mamă stearpă, îi urmează cealaltă, minunea neasemuit mai mare, Naşterea lui Hristos din Fecioară.Acesta este pe scurt istoria nasterii Maicii Domnului.Ce ne invata insa acesta?
In primul rand ne invata care poate fi mangaierea celor fara copii. Exista si astazi familii care nu au copii si calatoresc in strainatate , la clinici renumite, unii dintre ei merg pana si la vrajitoare, ceea ce constituie lepadare de Dumnezeu si cu toate acestea nu dobandesc copii. Dar la Dumnezeu toate sunt cu putinta, asa cum spune si arhanghelul Gavriil. Cunoastem familii care dupa 5-10 ani de rugaciune , din femei sterpe s-au nascut prunci sanatosi. Avem femei care au nascut prin credinta si staruinta . Dar si atunci cand o femeie nu naste nu trebuie sa deznadajduiasca.. Spune sfantul Cosma Etolianu, ia un orfan creste-l, educa-l si daruieste-l lui Dumnezeu. In mod eronat spunem ca pruncul nascut e al tau, el este mai intai al lui Dumnezeu! Am cunoscut oameni necredinciosi care cand sotia i-a nascut primul copil , atunci au devenit credinciosi, la primul scancet al copilului Ai nascut copil, ai raspundere, asa precum sfintii parinti Ioachim si Ana, parintii trebuie sa se ingrijeasca de copii"
Vorbindu-ne despre acesta, parintele ne-a sfatuit ca primul cuvant pe care un copil trebuie sa-l spuna este Doamne, prima miscare pe care trebuie sa-l invete un parinte pe copil, e sa faca cu manuta semnul crucii,de asemenea
sa-l invatam sa ingenuncheze si sa faca rugaciunea,
cand bate clopotul sa mearga la biserica, cand se aseaza la masa sa se roage, iar seara sa faca impreuna cu toata familia rugaciune, dupa cuvantul"Unde sunt doi sau trei adunati in numele meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor", sa-l invete sa fie ingaduitori cu greselile altora, extremele fiind de la diavol...
A fost o predica plina de invataminte si pentru cei tineri care au copii, dar si pentru bunici!
Slujba s-a terminat dupa ce Parintele a slujit prinoasele, dupa ce ne-a stropit cu aghiazma , ne-a parfumat cu isop, ne-a miruit, abia apoi ne-a binecuvantat pentru a ne intoarce acasa...
-Valeria, te iubesc!
Si ea radea frumos, surprinsa de cuvinte si mi-a strigat la fel peste gard
-Si eu va iubesc!
Am trecut iar cu nostalgie pe langa banca pe care acum cateva ore citeam Evanghelia dupa Ioan
Din masina am mai fotografiat odata biserica stramb dar , cui ii pasa?Lumea se va bucura de fiecare cuvant si fiecare fotografiei .
Si m-am intors, poate pentru ca trebuia ca sa scriu acestea... poate doar ca sa citesc din aceiasi carte minunata despre parintele Serafim Rose...‘'Privind măreţia creaţiei lui Dumnezeu, prindem o idee, oarecum vagă şi neclară a frumuseţii Împărăţiei veşnice a lui Dumnezeu, pentru care am fost creaţi cu toţii. Trebuie să ne amintim mereu că locaşul nostru se află în ceruri; trebuie să ne lepădăm de toate patimile deşarte şi mărunte şi de grijile care ne ţin legaţi de pământ, de lumea pământeană văzută, care nu ne lasă să ne dăm seama de scopul pentru care am fost creaţi. Cât de uşor uităm temeiul existenţei noastre...' Viata si opera parintelui Serafim Rose.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu