E greu sa pleci dintr-un loc cand legaturile tale te tin acolo. Si pe mine, Closca inca ma tine sub aripi de rugaciune. E Parintele, sunt fratii monahi, sunt surorile de potir...Asa ca duminica dimineata , foarte de dimineata, precum femeilor mironosite, acestea au plecat la Closca si eu m-am urcat obosita si adormita in microbuzul lor. Era ceata cand am plecat, era ceata cand am ajuns. Florile Salomeei ne intimpinau insa cu mare seninatate si bucurie.
Evanghelia utreniei
12. Şi Petru, sculându-se, a alergat la mormânt şi, plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând. Şi a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se întâmplase.
13. Şi iată, doi dintre ei mergeau în aceeaşi zi la un sat care era departe de Ierusalim, ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus.
14. Şi aceia vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea.
15. Şi pe când vorbeau şi se întrebau între ei. şi Iisus Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei.
16. Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască.
17. Şi El a zis către ei: Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi unul cu altul în drumul vostru? Iar ei s-au oprit, cuprinşi de întristare.
18. Răspunzând, unul cu numele Cleopa a zis către El: Tu singur eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele ce s-au întâmplat în el în zilele acestea?
19. El le-a zis: Care? Iar ei I-au răspuns: Cele despre Iisus Nazarineanul, Care era prooroc puternic în faptă şi în cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor.
20. Cum L-au osândit la moarte şi L-au răstignit arhiereii şi mai-marii noştri;
21. Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; şi, cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când s-au petrecut acestea.
22. Dar şi nişte femei de ale noastre ne-au spăimântat ducându-se dis-de-dimineaţă la mormânt,
23. Şi, negăsind trupul Lui, au venit zicând că au văzut arătare de îngeri, care le-au spus că El este viu.
24. Iar unii dintre noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa precum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.
25. Şi El a zis către ei: O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima ca să credeţi toate câte au spus proorocii!
26. Nu trebuia oare, ca Hristos să pătimească acestea şi să intre în slava Sa?
27. Şi începând de la Moise şi de la toţi proorocii, le-a tâlcuit lor, din toate Scripturile cele despre El.
28. Şi s-au apropiat de satul unde se duceau, iar El se făcea că merge mai departe.
29. Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: Rămâi cu noi că este spre seară şi s-a plecat ziua. Şi a intrat să rămână cu ei.
30. Şi, când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat şi, frângând, le-a dat lor.
31. Şi s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; şi El s-a făcut nevăzut de ei.
32. Şi au zis unul către altul: Oare, nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale şi când ne tâlcuia Scripturile?
33. Şi, în ceasul acela sculându-se, s-au întors la Ierusalim şi au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau împreună cu ei,
34. Care ziceau că a înviat cu adevărat Domnul şi S-a arătat lui Simon.
35. Şi ei au istorisit cele petrecute pe cale şi cum a fost cunoscut de ei la frângerea pâinii.
Ap. Galateni 2, 16-20
Fraţilor, ştiind că omul nu se îndreptează din faptele Legii, ci prin credinţa în Hristos Iisus, am crezut şi noi în Hristos Iisus, ca să ne îndreptă din credinţa în Hristos, iar nu din faptele Legii, căci din faptele Legii nimeni nu se va îndrepta. Dacă însă, căutând să ne îndreptăm în Hristos, ne-am aflat şi noi înşine păcătoşi, este, oare, Hristos slujitor al păcatului? Nicidecum! Căci dacă zidesc iarăşi ceea ce am dărâmat, mă arăt pe mine însumi călcător (de poruncă). Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc lui Dumnezeu. M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit si s-a dat pe Sine insisi pentru mine.
Fraţilor, ştiind că omul nu se îndreptează din faptele Legii, ci prin credinţa în Hristos Iisus, am crezut şi noi în Hristos Iisus, ca să ne îndreptă din credinţa în Hristos, iar nu din faptele Legii, căci din faptele Legii nimeni nu se va îndrepta. Dacă însă, căutând să ne îndreptăm în Hristos, ne-am aflat şi noi înşine păcătoşi, este, oare, Hristos slujitor al păcatului? Nicidecum! Căci dacă zidesc iarăşi ceea ce am dărâmat, mă arăt pe mine însumi călcător (de poruncă). Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc lui Dumnezeu. M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit si s-a dat pe Sine insisi pentru mine.
Ev. Marcu 8, 34-38; 9, 1
Zis-a Domnul: cel ce voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi mântuiască sufletul său îl va pierde; iar cine-şi va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va mântui. Şi ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul său? Sau ce-ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Iar de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în acest neam desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului se va ruşina de el când va veni în slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri.
Apoi a zis către ei: adevărat vă spun vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moarte, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind cu
putere
."
Notite din Predica Parintelui :Sfanta Biserica a praznuit Inaltarea Sfintei Cruci.După mențiunile unor scriitori din perioada primară a Bisericii și după informațiile transmise de tradiția creștină locală din Ierusalim, sfânta împărăteasă Elena, (c.255 - c.330 d.Hr.), mama sfântului Constantin cel Mare, primul împărat creștin al imperiului roman, a călătorit în Ţara Sfântă înființând biserici și aziluri pentru săraci. Călătoria a avut loc între anii 325 și 327, când creștinismul a devenit religie acceptată în Imperiul Roman. În timpul acestei călătorii, sfânta Elena a găsit locul unde erau ascunse cele trei cruci folosite la răstignirea lui Iisus și a celor doi tâlhari. Printr-un miracol s-a descoperit care era Crucea cea Adevărată. Descoperirea s-a făcut într-o cisternă subterană abandonată situată în imediata apropiere a Sfântului Mormânt, pe locul unde împăratul Adrian construise un templu dedicat zeiței Venus (templu pe care sfânta Elena l-a distrus).
Tot atunci, s-au găsit și piroanele și scara folosită de ostași, care a fost trimisă la Roma în anul 326. Părți din Crucea cea Adevărată au fost trimise inițial în trei locuri: la Roma, la Constantinopol și la Ierusalim.Imparatul Constatin a fost primul si cel mai mare imparat al celui mai longeviv Imperiu ortodox din istorie, Imperiul Roman de Rasarit, care a durat pana la anul 1453 cand pentru pacatele crestinilor,pentru tradarea credintei,Dumnezeu a ingaduit ca cetatea lui Constantin sa fie cucerita de catre Imperiul otoman.
Deci,Sfanta Elena, mama Imparatului Constantin a descoperit crucea Mantuitorului si Patriarhul Macarie a ridicat-o iar crestinii s-au rugat cu rugaciunea "Doamne, miluieste".De atunci cinstim crucea in fiecare zi, ea fiind semnul distinctiv al ortodoxilor.
Duminica dupa Inaltarea Sfintei Cruci ne vorbeste despre cruce"
cel ce voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie"
Pornind de la acest verset, Parintele ne-a vorbit despre libertatea pe care Dumnezeu ne-o da "cine voieste ", zice Domnul si ne-a evidentiat momentele relatate din Evanghelii in care Domnul ramane consecvent in nobletea aceasta .
"Predica despre libertatea o continua Biserica de 2000 de ani. Unde este Biserica si exista Iisus Hristos, exista si liberatea.Biserica nu are arme de razboi, bombe, rachete... armele ei sunt duhovnicesti:cuvantul lui Dumnezeu si Cinstita Cruce. Credinciosii s-au imputinat dar si daca ramane unul singur, acesta si Hristos formeaza majoritatea.Si va invinge Unul Sfant, Unul Domn , Iisus Hristos, pe care crestinii mei, laudati-L si prea inaltati-L intru toti vecii."
Apoi a zis către ei: adevărat vă spun vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moarte, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind cu
putere
Notite din Predica Parintelui :Sfanta Biserica a praznuit Inaltarea Sfintei Cruci.După mențiunile unor scriitori din perioada primară a Bisericii și după informațiile transmise de tradiția creștină locală din Ierusalim, sfânta împărăteasă Elena, (c.255 - c.330 d.Hr.), mama sfântului Constantin cel Mare, primul împărat creștin al imperiului roman, a călătorit în Ţara Sfântă înființând biserici și aziluri pentru săraci. Călătoria a avut loc între anii 325 și 327, când creștinismul a devenit religie acceptată în Imperiul Roman. În timpul acestei călătorii, sfânta Elena a găsit locul unde erau ascunse cele trei cruci folosite la răstignirea lui Iisus și a celor doi tâlhari. Printr-un miracol s-a descoperit care era Crucea cea Adevărată. Descoperirea s-a făcut într-o cisternă subterană abandonată situată în imediata apropiere a Sfântului Mormânt, pe locul unde împăratul Adrian construise un templu dedicat zeiței Venus (templu pe care sfânta Elena l-a distrus).
Tot atunci, s-au găsit și piroanele și scara folosită de ostași, care a fost trimisă la Roma în anul 326. Părți din Crucea cea Adevărată au fost trimise inițial în trei locuri: la Roma, la Constantinopol și la Ierusalim.Imparatul Constatin a fost primul si cel mai mare imparat al celui mai longeviv Imperiu ortodox din istorie, Imperiul Roman de Rasarit, care a durat pana la anul 1453 cand pentru pacatele crestinilor,pentru tradarea credintei,Dumnezeu a ingaduit ca cetatea lui Constantin sa fie cucerita de catre Imperiul otoman.
Deci,Sfanta Elena, mama Imparatului Constantin a descoperit crucea Mantuitorului si Patriarhul Macarie a ridicat-o iar crestinii s-au rugat cu rugaciunea "Doamne, miluieste".De atunci cinstim crucea in fiecare zi, ea fiind semnul distinctiv al ortodoxilor.
Duminica dupa Inaltarea Sfintei Cruci ne vorbeste despre cruce"
cel ce voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie"
Pornind de la acest verset, Parintele ne-a vorbit despre libertatea pe care Dumnezeu ne-o da "cine voieste ", zice Domnul si ne-a evidentiat momentele relatate din Evanghelii in care Domnul ramane consecvent in nobletea aceasta .
"Predica despre libertatea o continua Biserica de 2000 de ani. Unde este Biserica si exista Iisus Hristos, exista si liberatea.Biserica nu are arme de razboi, bombe, rachete... armele ei sunt duhovnicesti:cuvantul lui Dumnezeu si Cinstita Cruce. Credinciosii s-au imputinat dar si daca ramane unul singur, acesta si Hristos formeaza majoritatea.Si va invinge Unul Sfant, Unul Domn , Iisus Hristos, pe care crestinii mei, laudati-L si prea inaltati-L intru toti vecii."
Asa cum v-am mai spus... Parintele ne primeste cu aceiasi sfanta bucurie si ne intareste in credinta cu armele, pe care exact cum spunea in predica, le are Biserica de 2000 de ani: cuvantul lui Dumnezeu!
Ne-am stropit cu agheasma,cu isop, ne-a miruit, ne-a scos spre inchinare cele mai de pret odoare:moastele Sfantului Gheorghe si Sfantului Ioachim ...Pana tarziu, spre sfarsitul zilei, am stat in curtea inflorita a schitului, bucurandu-ne de soare, de flori, de apropierea dintre noi, dupa cuvantul parintelui Augustin,"Ca să trăiască iubirea lui Hristos, trebuie să moară patimile noastre, trebuie să fie biruit păcatul şi satana!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu