Pescuirea minunata 27 septembrie 2015

Dimineata de toamna.Cand am ajuns la Closca ceata se ridicase. Pe pajiste mieii si caprele se bucurau de racoarea dulce a toamnei...

iar crizantemele se pregatesc de inflorit...

Am intrat in biserica cu sfiala... Am lipsit mult de la Closca si asta ma face sa fiu parca un pic stinghera ... Am stat in alt loc decat cel in care stau deobicei, locul de langa Arhangheli era ocupat si atunci am stat in  spate, langa usa...

Fraţilor, cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va şi secera, iar cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va şi secera. Fiecare să dea cum socoteşte cu inima sa, nu cu părere de rău, sau de silă, căci Dumnezeu iubeşte pe cel care dă cu voie bună. Şi Dumnezeu poate să înmulţească tot harul la voi, ca, având totdeauna toată îndestularea în toate, să prisosiţi spre tot lucrul bun, precum este scris: «Împărţit-a, dat-a săracilor; dreptatea Lui rămâne în veac». Iar Cel ce dă sămânţă semănătorului şi pâine spre mâncare vă va da şi va înmulţi sămânţa voastră şi va face să crească roadele dreptăţii voastre, ca întru toate să vă îmbogăţiţi, spre toată dărnicia care aduce prin noi mulţumire lui Dumnezeu. AP II Corinteni cap 9, 6-11

În vremea aceea şedea Iisus lângă lacul Ghenizaretului şi a văzut două corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii ieşiseră din ele şi-şi spălau mrejele. Intrând în corabia care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la uscat; apoi, şezând în corabie, învăţa din ea mulţimile. Iar când a terminat de vorbit, i-a zis lui Simon: depărteaz-o la adânc şi aruncaţi mrejele voastre, ca să pescuiţi. Atunci, răspunzând Simon, I-a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am ostenit şi nimic n-am prins; dar, la porunca Ta, voi arunca mreaja. Şi, făcând ei aşa, au prins mulţime mare de peşte, încât li se rupeau mrejele. Deci au făcut semn tovarăşilor, care erau în cealaltă corabie, ca să vină să le ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, de erau gata să se scufunde. Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la picioarele lui Iisus şi I-a zis: du-Te de la mine, Doamne, căci sunt om păcătos; pentru că îl cuprinsese spaimă pe el şi pe toţi cei care erau cu el, din pricina pescuitului atâtor peşti pe care îi prinseseră; tot aşa şi pe Iacob şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau tovarăşii lui Simon. Atunci Iisus a zis către Simon: nu-ţi fie frică; de acum înainte vei fi pescar de oameni. Şi, trăgând corăbiile la uscat, au lăsat totul şi au mers după Dânsul.

Evanghelia dupa Luca cap 5 /1-11

Extras din predica Parintelui

Iubiţii mei, evanghelia vorbeste despre o minune facuta un lac haric, lacul Ghenizaret.Dar numai o minune a facut Hristos ? Si doar atunci?Hristos continu face lucruri minunate.

Acolo, în jurul lacului Ghenizaret, Şi-a îndreptat paşii Hristos. De ce? Pentru că în acele sate ridicate împrejurul lacului locuiau săracii pescari. Un popor simplu şi fără vicleşug, care se trudea, iar din veniturile pescuitului trăia o viaţă simplă, departe de stricăciunea marilor centre urbane. Şi Hristos îi iubea pe pescari şi era mulţumit să se afle alături de ei şi dintre aceştia Şi-a ales pe primii ucenici, ca să-i facă pescari de oameni, propovăduitori şi învăţători ai lumii. Nu din universităţi şi din şcoli de filosofi şi de ritori, nu din vile şi palate, ci din jurul lacului Ghenizaret, Hristos Şi-a ales pe primii Săi ucenici, iar prin ei Şi-a întins Împărăţia Lui duhovnicească peste toată lumea. Mare minune! Cum prin nişte oameni analfabeţi, neînvăţaţi, Creştinismul a învins şi a triumfat!

PE MALUL LACULUI deci, Hristos. Numai ce L-au văzut, pescarii au alergat la El. Mult popor s-a strâns ca să-L vadă şi să-L asculte. Şi pentru ca acest popor să poată să-L vadă şi să-L audă mai bine, Hristos a intrat într-una dintre corăbiile pescăreşti, într-o corabie al cărei proprietar era Simon, şi a stat la prora corabiei. Prora a devenit un amvon improvizat şi de acolo a început Hristos să înveţe.

După sfârşitul cuvântării, Hristos îi spune lui Simon – care mai târziu s-a numit Petru – să mâne în largul lacului şi să arunce mrejele. A vrut ca astfel să-l răsplătească pe Simon, care îşi alocase corabia predicii. Dar la acest cuvânt al lui Hristos, Simon Îi răspunde:

Doamne, toată noaptea, care este timpul potrivit pentru pescuit, am aruncat mrejele noastre în lac, dar n-am prins nimic. Cum acum, când este zi, vom putea prinde peşti? Îmi pare de necrezut. Dar de vreme ce Tu porunceşti, voi împlini porunca Ta.

DE DOUĂ ORI, Simon-Petru şi tovarăşii săi au aruncat mrejele lor în lacul Ghenizaret. Prima dată, fără Hristos. A doua oară, împreună cu Hristos. Prima oară, chiar dacă s-au ostenit toată noaptea, n-au reuşit să prindă nimic. A doua oară, au umplut mrejele cu peşti.Spaima l-a cuprins pe Petru. Minuni face binecuvantarea lui Hristos!

Ce ne învaţă minunea aceasta? Printe altele, ne învaţă şi aceasta: unde este Hristos, este binecuvântare; iar unde este binecuvântarea lui Hristos, acolo este bogăţia şi comoara. Bogăţia materială? Şi aceasta. Dar mai înainte de toate, bogăţie duhovnicească, care este mai presus de toate.

Asta nu înseamnă că omul trebuie să stea cu mâinile încrucişate şi să nu lucreze, ci să le aştepte pe toate fără osteneală şi muncă. Nu! Omul va lucra, se va osteni şi va transpira, pentru că aceasta este porunca lui Dumnezeu: „Să lucraţi”. Dar înainte de muncă, omul are nevoie şi de binecuvântarea lui Hristos. Binecuvântarea lui Hristos pentru reuşita fiecărui caz, mai mult chiar decât munca.

De BINECUVÂNTAREA lui Hristos nu au nevoie doar pescarii. Au nevoie şi plugarii noştri şi toţi oamenii, în general.

Plugarii să cultive pământul cu cele mai perfecte maşini. Să semene cea mai aleasă sămânţă. Să îngraşe ogoarele cu cele mai bune îngrăşăminte. Să le stropească cu medicamente agricole. Să le supravegheze agronomul şi să-şi dea sfaturile sale pentru o mai bună cultivare. Dar dacă nu există binecuvântarea lui Hristos, toate sunt deşarte. Deoarece, pentru ca pământul să rodească, are nevoie şi de soare, şi de apă, şi de aer curat. Dar acestea cine le dă? Hristos! Acesta este Creatorul şi Ziditorul a toate, al Universului. Hristos dă soarele, Hristos apa, Hristos aerul. Dacă cerul nu plouă, dacă soarele nu trimite razele sale, dacă aerul este infectat, toate se vor veşteji şi se vor usca. Pescari şi plugari şi muncitori, toţi avem nevoie de binecuvântarea lui Hristos.

Meseriile traditionale au fost neglijate de oameni. Toti isi doresc sa-i faca pe copii lor invatatori, doctori, ingineri IT, prea putini se mai indreapta spre meseriile binecuvantate de Dumnezeu. Primele meserii binecuvantate de Hristos sunt: agricultura, pastoritul si pescuitul . Exista mai mult de 3000 de meserii din care multe sunt inutile . Doctorii recomanda cardiacilor sa pescuiasca , pentru ca pescuitul linisteste organismul.

Acum prospera meserii blestemate : munca in baruri, la jocurile de noroc care incurajeaza castigurile mari prin invocarea norocului, pornografia, afacerile cu bauturi, teatru , inselarea, terorismul, cersatoria, operatiile medicale de schimbare de sex, meserii care sunt vatamatoare si duc la pervertirea si distrugerea societii.

Binecuvantati sa fie pescarii , ciobanii si lucratorii de pamant.

Binecuvantate s afie meseriile pe care Iisus Hristos le-a binecuvantat ca omul sa iubeasca munca si sa o faca cu rugaciunea pe buze... 

Am plecat de la Closca miruiti, stropiti cu isop si aghiazama, binecuvantati de Parinte pentru intrega saptamana care urmeaza si chiar pentru mai mult, pana iar vom intra in acesta Biserica, ca parte binecuvantata a ei!

Voia lui Dumnezeu

Am cunoscut un om. O femeie.Aseara a intrat in casa mea cu zambetul pe buze aducand cu ea o simfonie de trairi. A venit pentru doua minute, sa-i dau o carte si apoi sa plece la ea acasa sa o citeasca.Dar a intrat in casa mea, s-a lipit de icoanele mele, de inima mea si abia dupa cinci ore a mai iesit pe usa. De fapt nici macar nu a iesit! E inca acolo, asezata in genunchi la Maica Domnului Hodighitria si inca cauta voia lui Dumnezeu in viata ei.

La mine in casa nu vin decat extrem de putine persoane. Lup singuratic, animal nordic obisnuit cu gheturile, prefer sa stau singura, intre peretii mei.Timpul in care ne adunam seara:  Grig cu sacosele pline, iar copiii se ingramadeau la usa sa-l primeasca , pisica Meme se freca de pantalonii lui in timp ce eu o ciomageam sa nu-i umple de par pantalonii, geloasa pe ea si cautand un loc printre toti, sa-l imbratisez, timpul acesta al iubirii pamantesti s-a dus.Traiesc acum,o alta iubire, iubirea in duh...rugaciunea pentru ei, toti cei dragi mie...Iar pentru asta imi trebuie singuratate si pace...

Femeia acesta frumoasa a venit ca o ploaie de toamna. Purta in parul lung frunzele aurii de afara si in inima, iubirile adolescentei neimplinite la maturitate... Am vorbit mult, din cand in cand mai citeam dintr-o  carte, fie Viata de familie a Sfantului Paisie Aghioritul , fie Sfanta Scriptura...sfintii ne pazeau alaturi si ochii ei se veseleau sau inorau dupa vorbe...

Mi-a povestit multe si multe voi uita, din ce mi-a spus. Voi tine insa minte o povestire despre  ea si sora ei.

Erau tinere si mama le-a cumparat doua bluze acelasi model, dar culori diferite: una foarte frumoasa mov cu negru si alta, rosu cu negru. Cea mov era foarte frumoasa ,dar cea rosie era foarte urata! Si ele doua, surorile s-au certat pe bluze, fiecare vroia aceiasi bluza! Si mama le-a zis:

-Ce aveti de va certati?Daca va place atat de mult cea rosie , va mai cumpar una!
Abia atunci au protestat intru-cat nici una nu vroia cu adevarat  sa poarte bluza rosie, urata !

Am inteles greu! Ele , amandoua, deci fiecare, dorea sa primeasca bluza urata, ca cea frumoasa sa ramana  surorii ei!

-Cum era sa nu-i las ei bluza mov, cand era atat de  frumoasa si stiam ca ii place movul foarte mult!Iar ea, la randul ei, se gandea sa ajunga la mine bluza cea frumoasa!

Cati dintre noi facem acesta? Tot mai des aud de conflicte intre frati , de lupte in impartirea unui petic de pamant sau a unor lucruri ramase de la parinti! Tot mai des gandesc ca s-a racit dragostea dintre noi, ca pot muri in casa mea intre icoanele mele si lumea o sa-si dea seama ca nu mai sunt abia cand va fi prea tarziu . 

Voia lui Dumnezeu! Acesta e ceea ce cauta ea. Dar asta cautam cu totii cei care stim ca in centru vietii noastre este si trebuie sa fie Dumnezeu.Voia Lui, pentru ca doar aceasta e lucrul cel bun pe care trebuie sa-l traim.

Si totusi cum s a facem sa descoperim care e voia lui Dumnezeu?

Am citit cautand raspuns... De mult citesc...Stiu si nu stiu nimic, Doamne!

Sa cerem  mereu" Doamne, arata-mi tu voia Ta." si Dumnezeu ne va raspunde totdeauna. Doar sa stim sa ascultam... Pentru ca vorbim mult si ascultam putin!Dumnezeu ne vorbeste prin cei trimisi de El in drumul nostru: prin duhovnic, prin preoti daca nu mergem la duhovnic, prin oamenii pe care ii aseaza in calea noastra ....pronia lui Dumnezeu! Si totdeauna vorba Lui este conforma cu Sfanta Scriptura!Cum ne-a promis?

"Nu te teme, căci Eu te-am răscumpărat şi te-am chemat pe nume, al Meu eşti!2.Dacă tu vei trece prin ape, Eu sunt cu tine şi în valuri tu nu vei fi înecat. Dacă vei trece prin foc, nu vei fi ars şi flăcările nu te vor mistui.3.Că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Mântuitorul. Eu dau Egiptul preţ de răscumpărare pentru tine, Etiopia şi Saba în locul tău;4.Fiindcă tu eşti de preţ în ochii Mei şi de cinste şi te iubesc; voi da neamurile în locul tău şi popoarele în locul sufletului tău.5.Nu te teme, că Eu sunt cu tine! De la răsărit voi aduce seminţia ta şi de la apus te voi strânge pe tine.6.Voi zice către miazănoapte: "Dă-Mi-i" şi către miazăzi: "Nu-i opri!" Aduceţi pe fiii Mei din ţinuturi depărtate şi pe fiicele Mele de la marginile pământului;7.Pe toţi acei care poartă numele Meu şi pentru slava Mea i-am creat, i-am zidit şi i-am pregătit!"Isaia cap 43  si ...cuvantul Evangheliei dupa Ioan... "20. Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, 21. Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. 22. Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: 23. Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime, şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine. 24. Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pr care Mi i-ai dat, ca să vadă slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii. 25. Părinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis. 26. Şi le-am făcut cunoscut numele Tău şi-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu în ei." Avem Scriptura plina de promisiunea ca nu ne va lasa atat timp cat noi nu-L respingem...  Am scris ca psalmul 138 este "psalmul meu" Uite cat e de frumos! Psalmul 138 1. Doamne, cercetatu-m-ai şi m-ai cunoscut. 2. Tu ai cunoscut şederea mea şi scularea mea; Tu ai priceput gândurile mele de departe. 3. Cărarea mea şi firul vieţii mele Tu le-ai cercetat şi toate căile mele mai dinainte le-ai văzut. 4. Că încă nu este cuvânt pe limba mea 5. Şi iată, Doamne, Tu le-ai cunoscut pe toate şi pe cele din urmă şi pe cele de demult; Tu m-ai zidit şi ai pus peste mine mâna Ta. 6. Minunată este ştiinţa Ta, mai presus de mine; este înaltă şi n-o pot ajunge. 7. Unde mă voi duce de la Duhul Tău şi de la faţa Ta unde voi fugi? 8. De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti. 9. De voi lua aripile mele de dimineaţă şi de mă voi aşeza la marginile mării 10. Şi acolo mâna Ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta Ta. 11. Şi am zis: "Poate întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu". 12. Dar întunericul nu este întuneric la Tine şi noaptea ca ziua va lumina. Cum este întunericul ei, aşa este şi lumina ei. 13. Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele. 14. Te voi lăuda, că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrurile Tale şi sufletul meu le cunoaşte foarte. 15. Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai făcut întru ascuns, nici fiinţa mea pe care ai urzit-o ca în cele mai de jos ale pământului. 16. Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tăi şi în cartea Ta toate se vor scrie; zi de zi se vor săvârşi şi nici una din ele nu va fi nescrisă. 17. Iar eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, şi foarte s-a întărit stăpânirea lor. 18. Şi-i voi număra pe ei, şi mai mult decât nisipul se vor înmulţi. M-am sculat şi încă sunt cu Tine........................................................... Cum ar putea sa-mi fie rau cand nimeni nu ma iubeste cat El? Acel rau pe care poate il traiesc,El il stie si-L da pentru un bine pe care acum nu-l vad! Haideti sa ne ducem povara !  Am luat aripile mele de dimineata si m-am asezat la marginea lumii , dar El m-a stiut acolo si-n inima mea a pus liniste  si-n pumnul strans anafura ... Stiu, mie mi-e mai usor decat celor tineri, decat femeii de aseara, luptele mele nu sunt lupte , sunt doar ispite firesti, ispite ca sa vad in rezolvarea lor iubirea si puterea lui Iisus Hristos Mantuitorul. Dar ma rog pentru cei care inca se lupta cu trupul , cu inima, cu boala, cu durerea ... ma rog ca Dumnezeu sa le aseze voia Sa la simpla rugaciune si sa le dea stiinta de a vede si de a o implini!

 Iisus Hristos S-a nascut, a trait si a murit împlinind voia lui Dumnezeu. Fiind în gradina Ghetsimani înainte ca sa fie arestat, condamnat şi rastignit,  Iisus S-a rugat Tatalui ceresc:" Iarăşi ducându-se, a doua oară, s-a rugat, zicând: Părintele Meu, dacă nu este cu putinţă să treacă acest pahar, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta.” (Mat 26:42).

A ales sa faca voia lui Dumnezeu si ne-a rascumparat, ai Lui suntem si oricine cheama numele Lui poate fi mantuit.Si ingerii toti si arhanghelii si sfintii si Maica Domnului , trimisi sunt de El  sa ne ajute...Domnul este luminarea mea si mantuirea mea: de cine ma voi teme? Domnul este aparatorul vietii mele de cine ma voi infricosa?-Psalmul 26

Ridicarea Crucii/ Schitul Closca- 20 septembrie 2015

E greu sa pleci dintr-un loc cand  legaturile tale te tin acolo. Si pe mine, Closca inca ma tine sub aripi de rugaciune. E Parintele, sunt fratii  monahi, sunt surorile de potir...Asa ca duminica dimineata , foarte de dimineata, precum femeilor mironosite, acestea au plecat la Closca si eu m-am urcat obosita si adormita  in microbuzul lor. Era ceata cand am plecat, era ceata cand am ajuns. Florile Salomeei ne intimpinau insa cu mare seninatate si bucurie.

ca si biserica impodobita cu vesminte mov

Evanghelia utreniei

12. Şi Petru, sculându-se, a alergat la mormânt şi, plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând. Şi a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se întâmplase.

13. Şi iată, doi dintre ei mergeau în aceeaşi zi la un sat care era departe de Ierusalim, ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus.

14. Şi aceia vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea.

15. Şi pe când vorbeau şi se întrebau între ei. şi Iisus Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei.

16. Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască.

17. Şi El a zis către ei: Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi unul cu altul în drumul vostru? Iar ei s-au oprit, cuprinşi de întristare.

18. Răspunzând, unul cu numele Cleopa a zis către El: Tu singur eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele ce s-au întâmplat în el în zilele acestea?

19. El le-a zis: Care? Iar ei I-au răspuns: Cele despre Iisus Nazarineanul, Care era prooroc puternic în faptă şi în cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor.

20. Cum L-au osândit la moarte şi L-au răstignit arhiereii şi mai-marii noştri;

21. Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; şi, cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când s-au petrecut acestea.

22. Dar şi nişte femei de ale noastre ne-au spăimântat ducându-se dis-de-dimineaţă la mormânt,

23. Şi, negăsind trupul Lui, au venit zicând că au văzut arătare de îngeri, care le-au spus că El este viu.

24. Iar unii dintre noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa precum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.

25. Şi El a zis către ei: O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima ca să credeţi toate câte au spus proorocii!

26. Nu trebuia oare, ca Hristos să pătimească acestea şi să intre în slava Sa?

27. Şi începând de la Moise şi de la toţi proorocii, le-a tâlcuit lor, din toate Scripturile cele despre El.

28. Şi s-au apropiat de satul unde se duceau, iar El se făcea că merge mai departe.

29. Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: Rămâi cu noi că este spre seară şi s-a plecat ziua. Şi a intrat să rămână cu ei.

30. Şi, când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat şi, frângând, le-a dat lor.

31. Şi s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; şi El s-a făcut nevăzut de ei.

32. Şi au zis unul către altul: Oare, nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale şi când ne tâlcuia Scripturile?

33. Şi, în ceasul acela sculându-se, s-au întors la Ierusalim şi au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau împreună cu ei,

34. Care ziceau că a înviat cu adevărat Domnul şi S-a arătat lui Simon.

35. Şi ei au istorisit cele petrecute pe cale şi cum a fost cunoscut de ei la frângerea pâinii.

Aici a inceput sfanta liturghie

Ap. Galateni 2, 16-20

Fraţilor, ştiind că omul nu se îndreptează din faptele Legii, ci prin credinţa în Hristos Iisus, am crezut şi noi în Hristos Iisus, ca să ne îndreptă din credinţa în Hristos, iar nu din faptele Legii, căci din faptele Legii nimeni nu se va îndrepta. Dacă însă, căutând să ne îndreptăm în Hristos, ne-am aflat şi noi înşine păcătoşi, este, oare, Hristos slujitor al păcatului? Nicidecum! Căci dacă zidesc iarăşi ceea ce am dărâmat, mă arăt pe mine însumi călcător (de poruncă). Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc lui Dumnezeu. M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit si s-a dat pe Sine insisi pentru mine.

Ev. Marcu 8, 34-38; 9, 1

Zis-a Domnul: cel ce voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi mântuiască sufletul său îl va pierde; iar cine-şi va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va mântui. Şi ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul său? Sau ce-ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Iar de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în acest neam desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului se va ruşina de el când va veni în slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri.

Apoi a zis către ei: adevărat vă spun vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moarte, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind cu

 putere

."

Notite din Predica Parintelui :Sfanta Biserica a praznuit Inaltarea Sfintei Cruci.După mențiunile unor scriitori din perioada primară a Bisericii și după informațiile transmise de tradiția creștină locală din Ierusalim, sfânta împărăteasă Elena, (c.255 - c.330 d.Hr.), mama sfântului Constantin cel Mare, primul împărat creștin al imperiului roman, a călătorit în Ţara Sfântă înființând biserici și aziluri pentru săraci. Călătoria a avut loc între anii 325 și 327, când creștinismul a devenit religie acceptată în Imperiul Roman. În timpul acestei călătorii, sfânta Elena a găsit locul unde erau ascunse cele trei cruci folosite la răstignirea lui Iisus și a celor doi tâlhari. Printr-un miracol s-a descoperit care era Crucea cea Adevărată. Descoperirea s-a făcut într-o cisternă subterană abandonată situată în imediata apropiere a Sfântului Mormânt, pe locul unde împăratul Adrian construise un templu dedicat zeiței Venus (templu pe care sfânta Elena l-a distrus).

Tot atunci, s-au găsit și piroanele și scara folosită de ostași, care a fost trimisă la Roma în anul 326. Părți din Crucea cea Adevărată au fost trimise inițial în trei locuri: la Roma, la Constantinopol și la Ierusalim.Imparatul Constatin a fost primul si cel mai mare imparat al  celui mai longeviv Imperiu ortodox din istorie, Imperiul Roman de Rasarit, care a durat pana la anul 1453 cand pentru pacatele crestinilor,pentru tradarea credintei,Dumnezeu a ingaduit ca cetatea lui Constantin sa fie cucerita de catre Imperiul otoman.

Deci,Sfanta Elena, mama Imparatului Constantin a descoperit crucea Mantuitorului si  Patriarhul Macarie a ridicat-o iar crestinii s-au rugat cu rugaciunea "Doamne, miluieste".De atunci cinstim crucea in fiecare zi, ea fiind semnul distinctiv al ortodoxilor.

Duminica dupa Inaltarea Sfintei Cruci ne vorbeste despre cruce"

cel ce voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie"

Pornind de la acest verset, Parintele ne-a vorbit despre libertatea pe care Dumnezeu ne-o da "cine voieste ", zice Domnul si ne-a evidentiat momentele relatate din Evanghelii in care Domnul ramane consecvent in nobletea aceasta .

"Predica despre libertatea o continua Biserica de 2000 de ani. Unde este Biserica si exista Iisus Hristos, exista si liberatea.Biserica nu are arme de razboi, bombe, rachete... armele ei sunt duhovnicesti:cuvantul lui Dumnezeu si Cinstita Cruce. Credinciosii s-au imputinat dar si daca ramane unul singur, acesta si Hristos formeaza majoritatea.Si va invinge Unul Sfant, Unul Domn , Iisus Hristos, pe care crestinii mei, laudati-L si prea inaltati-L intru toti vecii."

Asa cum v-am mai spus... Parintele ne primeste cu aceiasi sfanta bucurie si ne intareste in credinta cu armele, pe care exact cum spunea in predica, le are Biserica de  2000 de ani: cuvantul lui Dumnezeu!

Ne-am stropit cu agheasma,cu isop, ne-a miruit, ne-a scos spre inchinare cele mai de pret odoare:moastele Sfantului Gheorghe si Sfantului Ioachim ...Pana tarziu, spre sfarsitul zilei, am stat in curtea inflorita a schitului, bucurandu-ne de soare, de flori, de apropierea dintre noi, dupa cuvantul parintelui Augustin,"Ca să trăiască iubirea lui Hristos, trebuie să moară patimile noastre, trebuie să fie biruit păcatul şi satana!"