SCHITUL CLOSCA Priveghere in cinstea Sfantului Fotie Cel Mare 5/6 februarie 2015

5 februarie 2015 .Spre schitul Closca.
Stiam de doua saptamani ca parintele, in noaptea acesta face priveghere, in cinstea sfantului Fotie Cel Mare!

Parintele a fost bolnav, mai exact racit, cred ca racit, pentru ca zile trecute , abia vorbea, aproape nu mai canta , isi tinea caciula pana la sprancene si fularul pana la nas!Sigur ca nu puteam sa-l intrebam cum se simte sau ce a patit, pentru ca desi tanar, parintele stie sa impuna o distanta de respect si neamestec in lucruri prea personale. Corect asa e! Dar starea de boala se vedea clar si asa m-am tot intrebat daca o sa mai fie priveghere sau nu.Din respect fata de parinte in primul rand si abia apoi din alte considerente,dupa o zi de munca, joi seara am plecat impreuna cu prietenii la Closca A fost priveghere!Si Parintele a slujit ca in zilele de mare bucurie duhovnicesca !
Cand am ajuns , la ora 21.30 luna era mare pe cerul intunecat al Dobrogei...

In biserica epitrahilele parintelui impodobeau catapeteasma

si florile, icoana sfantului Fotie cel Mare...In altar parintele pregatit de priveghere!

Parintele Leontie cauta in ceea ce face, sa traiasca si sfintia sa si noi , dupa modelul dat de Mantuitor!
 Sfantul Evanghelist Luca scrie: "Si in zilele acelea, Iisus a venit la munte ca sa Se roage si a petrecut noaptea in rugaciune catre Dumnezeu. Si cand s-a facut ziua a chemat la Sine pe ucenicii Sai si a ales din ei doisprezece, pe care i-a numit Apostoli" (Luca 6,12-13). Alegerea Apostolilor s-a petrecut dupa o noapte de rugaciune, dupa o priveghere in munte.

Si acesta este un model pe care Iisus Hristos ni L-a dat pentru rugaciune.Privegherea de toata noaptea! 

"O viata duhovniceasca fara asceza, post si priveghere, mai ales daca organismul este puternic, este straina Traditiei Ortodoxe".Hierotheos, Mitropolit de Nafpaktos

Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta, cercetează lumea Ta cu milă şi cu îndurări, înalţă fruntea creştinilor ortodocşi şi trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor, cereştilor netrupeşti Puteri; cu rugăciunile cinstitului, măritului proroc, Inaintemergă torului şi Botezătorului Ioan; cu ale sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor apostoli Petru şi Pavel, Andrei, Iacov şi Ioan Teologul, şi ale tuturor sfinţilor apostoli; ale sfintei şi întocmai cu apostolii Maria Magdalena şi a tuturor sfintelor femei mironosiţe; cu ale sfinţilor sfinţiţi mucenici: Ignatie, Irineu, Ciprian şi Haralambie; a celor între sfinţi părinţilor noştri şi mari dascăli ai lumii şi ierarhi: Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur; cu ale sfinţilor Atanasie, Chiril şi Ioan cel Milostiv, patriarhii Alexandriei; cu ale celor între sfinţi părinţilor noştri: Nicolae al MiraLikiei, Spiridon al Trimitundei şi Nectarie de Éghina – făcătorii de minuni; Fotie şi Nifon ai Constantinopolului, Grigorie Palamá, Marcu al Efésului, Varlaam şi Dosoftei ai Moldovei, Caliníc de la Cernica, Antim Ivireanul şi Grigorie Dascălul, mitropoliţi ai Ţării Româneşti şi ale tuturor sfinţilor ierarhi; cu ale sfântului întâiului mucenic şi diacon Ştefan şi ale sfinţilor, mari mucenici: Gheorghe purtătorul-de-biruinţă, Dimitrie izvorâtorul-de-mir, Teodor Tiron, Teodor Stratilat, Mina şi Ioan cel Nou, ale doctori fără de arginţi şi cu ale tuturor sfinţilor bunilor biruitori mucenici; cu ale sfintelor Muceniţe Tecla, Anastasia, Varvara, Ecaterina, Tatiana, Marina, Filofteia şi a tuturor sfintelor muceniţe; cu ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor părinţilor noştri: Antonie cel Mare, Pahomie, Macarie, Teodosie, Eftimie, Ioan Casian şi Sava cel Sfinţit – începătorii vieţii de obşte, cu ale preacuvioşilor Efrem şi Isaac din Siria, Maxim Mărturisitorul, Ioan Damaschin, Teodor Studitul şi Simeon Noul Teolog;  Nicodim de la Tismana, Paisie de la Neamţ şi Ioan Iacob Hozevitul; cu ale sfântului Fotie Cel Mare , a cărui pomenire o săvârşim; cu ale sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana şi cu ale tuturor sfinţilor; rugămu-Te, mult-Milostive Doamne, auzi-ne pe noi păcătoşii, care ne rugăm Ţie şi ne miluieşte pe noi. 

Doamne miluieşte...Doamne miluieste ...Doamne miluieste... 

 Încă ne rugăm pentru Înalt-preasfinţitul Teodosie arhiepiscopul nostru ,  pentru apărarea ţării acesteia şi a celor ce vieţuiesc într-însa; pentru pacea şi bună aşezarea întregii lumi; pentru cei ce sunt în călătorie; pentru mântuirea şi ajutorul celor cu osârdie şi cu frică de Dumnezeu se ostenesc şi slujesc: părinţi şi fraţi ai noştri; pentru tămăduirea celor ce zac în boli; pentru mântuirea şi iertarea păcatelor tuturor celor pomeniţi în sfânt locaşul acesta: vii şi adormiţi, şi pentru toţi ortodocşii creştini, să zicem. Doamne miluieşte 

Doamne miluieste ...Doamne miluieste... 

 Încă ne rugăm ca să fie păzită ţara aceasta, oraşele şi  satul nostru si toate satele  de ciumă, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de năvălirea altor neamuri şi de războiul cel dintre noi; pentru ca milostiv, blând şi lesne iertător să ne fie nouă Bunul şi Iubitorul de oameni... Dumnezeul nostru, să îndepărteze şi să împrăştie toată mânia care se porneşte asupra noastră şi să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră şi să ne miluiască pe noi. 

 Doamne miluieşte 

Doamne miluieşte...Doamne miluieste 

 Încă ne rugăm şi pentru ca Domnul Dumnezeu să audă glasul rugăciunii noastre, a păcătoşilor şi să ne miluiască pe noi. 

Doamne miluieşte 

Doamne miluieşte...Doamne miluieste 

Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pe mare departe şi, Milostive Stăpâne, milostiv fii nouă, faţă de păcatele noastre şi ne miluieşte pe noi. Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. 

 Amin. 

 Pace tuturor. 

 Şi duhului tău.

 Capetele noastre, Domnului să le plecăm. 

 Ţie Doamne!

  Stăpâne mult-milostive Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor, cereştilor netrupeşti Puteri, cu rugăciunile cinstitului, măritului proroc, Inaintemergătorului şi Botezătorului Ioan; cu ale sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor apostoli; ale celor între sfinţi părinţi ai noştri mari dascăli ai lumii şi ierarhi, ale sfinţilor bunilor biruitori mucenici şi cu ale purtătorilor-de-Dumnezeu cuvioşi părinţi ai noştri; cu ale sfântului Fotie, a cărui pomenire o săvârşim; cu ale sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti părinţi Ioachim şi Ana şi cu ale tuturor sfinţilor; bineprimită fă rugăciunea noastră, dăruieşte iertare greşelilor noastre, acoperă-ne pe noi cu acoperemântul aripilor Tale, depărtează de la noi pe tot vrăjmaşul şi potrivnicul, împacă viaţa noastră, Doamne, miluieşte-ne pe noi şi lumea Ta şi mântuieşte sufletele noastre, ca un bun şi iubitor de oameni. 

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, care ai binecuvântat cinci pâini în pustie şi ai săturat cu ele cinci mii de bărbaţi, Însuţi binecuvântează şi pâinile acestea şi vinul,4 înmulţindule în ţara aceasta şi în toată lumea Ta; iar pe credincioşii, robii Tăi, care vor gusta din ele, îi sfinţeşte: că Tu eşti Cel ce binecuvântezi şi sfinţeşti toate, Hristoase Dumnezeul nostru şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Părintelui Tău celui fără de început şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă Făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
  Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până-n veac

Bogatii au saracit...

Cuvant de folos despre sf Fotie.

 Pentru adevar, predica citita de parintele la priveghere, a fost predica din volumul 1 Ne vorbeste Parinteele Augustin. Puteti sa o gasiti in volumul 1. Eu insa postez   acestea, nu din lipsa de respect pentru adevar sau pentru ca e vorba de parerea mea si pentru ca , pe aceasta o am si pot sa o postez cel mai repede.

ORTODOXIA, COMOARA NOASTRĂ!

Iubiţii mei, suntem creştini ortodocşi. Adică aparţinem Bisericii care păstrează credinţa adevărată care este Ortodoxia. În Ortodoxie nu există minciună. Toată este adevăr. Este ca aurul care a trecut prin multe cuptoare şi este curat 100%. Lucrul acesta îl acceptă şi străinii, care nu aparţin Bisericii noastre. Biserica Ortodoxă are o măreţie. Îl emoţionează şi îl atrage pe acel om care are dispoziţie bună şi vrea să cunoască adevărul. De aceease cuvine să-I mulţumim lui Dumnezeu că ne-am născut ortodocşi şi să-L rugăm să rămânem fii credincioşi şi afierosiţi Ortodoxiei.

Dar pentru a ajunge până la noi Ortodoxia, a trebuit să aibă loc lupte şi să se verse sângele aleşilor ei copii. Mari Dascăli şi Părinţi au întărit credinţa ortodoxă prin învăţătura lor înţeleaptă şi prin luptele lor. Între marii Părinţi şi Dascăli ai Bisericii, care s-au luptat pentru întărirea Ortodoxiei, se disting doi: unul este Atanasie cel Mare, pe care îl sărbătorim pe 18 ianuarie, iar altul este Sfântul Fotie, pe care îl sărbătorim pe 6 februarie. Sfântului Fotie îi vom dedica această omilie a noastră.

***

Sfântul Fotie s-a născut în veacul al IX – lea d.Hr. în Constantinopol din părinţi bogaţi şi slăviţi. Rudele lor aveau poziţii înalte în stat şi în Biserică. Un unchi al tatălui său fusese patriarh şi se sfinţise: Sfântul Tarasie. Tatăl lui Fotie a fost un înalt funcţionar la palatul imperial.

De mic, Fotie a arătat vocaţie pentru studiu. Studia zi şi noapte. A fost educat ca nici un alt tânăr din vremea sa. Împăratul preţuia harismele lui şi l-a luat în slujba sa, unde foarte curând a ocupat o poziţie importantă. Serviciile imperiale i-au încredinţat cele mai dificile misiuni. Toţi se minunau de marea înţelepciune şi de capacităţile lui Fotie. Dar Fotie nu era făcut pentru afacerile politice. Dumnezeu îi rânduise ca într-o bună zi să devină unul din cei mai mari Părinţi şi Dascăli ai Bisericii. Fotie, suflet smerit, niciodată nu şi-a închipuit că avea să urce în marile funcţii bisericeşti. Nu vâna măreţii şi slave. Dorea să rămână laic şi astfel să-şi ofere serviciile Bisericii. Pentru că şi un laic poate – fără rasă şi camilafcă – să slujească lui Dumnezeu şi să devină sfânt şi martir. Câţi mireni credincioşi nu au folosit Biserica mai mult decât preoţii şi episcopii, care din indiferenţă şi necredinţă au îngropat în pământ, au netrebnicit nepreţuiţii talanţi ai preoţiei! Sfântul Fotie era laic sau mirean.Mirean care era iubit şi preţuit de tot poporul; mirean credincios şi dedicat Bisericii; mirean, dar înflăcărat predicator al Evangheliei. Dar n-a rămas pentru totdeauna mirean. Împotriva voinţei lui, iubirea poporului şi preţuirea mai marilor l-au răpit şi l-au făcut patriarh. În câteva zile a devenit monah, ipodiacon, diacon, preot, iar în ziua de Crăciun în 857 a fost hirotonit episcop şi a luat asupra sa slujirea patriarhală.

Fotie patriarhul. S-a aprins atunci invidia celor care nu puteau să privească slava lui. Aceştia luptau împotriva lui şi îl bârfeau pretutindeni. Spuneau că este un lucru nemaiauzit ca un mirean să devină patriarh în câteva zile şi altele. Dar un sinod mare care a avut loc şi la care au participat şi reprezentanţii papei, a examinat învinuirile duşmanilor săi şi i-a dat dreptate. Fotie a rămas în tron.Învăţa şi catehiza poporul şi se îngrijea să răspândească Ortodoxia şi la alte popoare, care trăiau în idololatrie şi în rătăcire. Şi astfel de popoare au fost cele slave: sârbii, bulgarii, croaţii şi ruşii. Propovăduirea a avut succes în Bulgaria. Acolo au propovăduit doi mari misionari, Chiril şi Metodiu, pe care i-a trimis Sfântul Fotie. Regele bulgarilor Boris s-a botezat primul şi a primit un nou nume, numele de Mihail. Au trecut o mie de ani de când a avut loc minunea aceasta, un popor întreg din idolatru să devină ortodox.

Dar satana a invidiat această slavă a Bisericii. A venit alt împărat şi l-a izgonit cu forţa din tron pe Fotie şi l-a trimis în exil. Un sinod nelegiuit l-a condamnat. Mult a suferit în exil. Dar s-a întors din nou în tron. Poporul, când l-a văzut din nou pe Fotie în tron, s-a bucurat, iar Fotie cu un nou avânt şi cu un nou entuziasm a început iarăşi să propovăduiască Ortodoxia. Şi pentru că în Bulgaria intraseră oamenii papei pentru a atrage poporul de la Ortodoxie şi a-l face să se închine papei, Sfântul Fotie a luat măsuri: i-a invitat pe catolici să plece din Bulgaria şi să lase poporul în pace. Dar ei nu plecau şi continuau să semene în sufletul poporului zâzaniile, adică învăţăturile lor eretice. Atunci, Fotie a convocat un mare sinod, a condamnat învăţăturile eretice şi l-a afurisit pe papa.

De atunci a început schisma Bisericilor. Papa s-a despărţit de Ortodoxie şi continuă până astăzi să rămână despărţit. Şi cu toate că au trecut de atunci aproape 1100 de ani [acum sunt mai mulţi], papa nu şi-a recunoscut greşelile, ci rămâne nepocăit şi încearcă prin diferite acţiuni perfide să îi atragă pe ortodocşi de partea sa. Şi din nefericire există ortodocşi, clerici şi laici, episcopi şi chiar patriarhi, care nu vor să înţeleagă că Ortodoxia este în pericol din partea acţiunilor satanice ale papei.

Dar să revenim la Fotie. Duşmanii lui şi după această biruinţă împotriva papei nu s-au liniştit. L-au coborât pentru a doua oară din tron şi l-au trimis în exil. Patru ani a trăit în exil. Studia şi se ruga. În cele din urmă, pe 6 februarie 891 a murit.

***

Ce-am spus? „A murit?” Nu! Fotie nu a murit.Trăieşte împreună cu toţi martirii şi mărturisitorii şi aşteaptă a doua venire a Domnului ca să ia cununa. Dar Sfântul Fotie trăieşte şi în Biserica Ortodoxă. Pentru că tot ceea ce Sfântul Fotie a propovăduit şi noi astăzi propovăduim şi învăţăm. Şi precum Sfântul Fotie l-a condamnat pe papa ca eretic, aşa şi noi îl condamnăm pe papa nu doar pentru învăţăturile lui eretice mai vechi, ci şi pentru cele mai noi şi rămânem credincioşi Ortodoxiei. Ortodoxia, aceasta este nepreţuita noastră comoară.

Ortodoxia – comoara noastră, iubiţilor! Dar precum ne învaţă Evanghelia, această comoară nu trebuie să o ascundem, precum slujitorul cel viclean a ascuns talantul său în pământ. Nu! Să lucrăm. Să cultivăm talantul. Să ducem în lume această monedă autentică, care se numeşte Ortodoxia. Este bogăţie şi comoară. Este păcat să o ascundem şi să o îngropăm. Imitatori ai Sfântului Fotie, să propovăduim Ortodoxia la Răsărit şi la Apus şi să fim gata pentru păzirea şi răspândirea ei să suferim orice osteneală, necaz şi jertfă. Astfel, fiecare din noi se va învrednici să audă din gura lui Hristos: „Bine, slugă bună şi credincioasă! Peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune. Intră întru bucuria Domnului tău” (Matei 25, 21)

Sursa:

Si a inceput utrenia

Pe trâmbiţa înţelepciunii, pe locaşul harului Sfântului Duh, pe cel cu totul înţelepţit în dogmele cele drepte şi pe dumnezeiescul luminător la Bisericii lui Hristos, pe turnul cel neclintit, pe şuvoiul cel nedeşertat al cereştilor învăţături, după vrednicie să-l lăudăm pe preasfinţitul Fotie.

Pe ritorul cel mult înţelept, ce cu puterea şi cu harul Sfântului Duh a mustrat înnoirea învăţăturilor şi adăugirea apuseană cea din Crez, noi ortodocşii într-un glas să-l fericim pe vrednicul de pomenire Fotie.

Purtând nume vrednic de chemarea ta, preasfinţite, străluceşti lumină marginilor lumii, căci goneşti întunericul tuturor ereziilor ca un drept învăţător. Pentru aceasta Biserica lui Hristos, ca pe un mare păstor te cinsteşte pe tine, înţelepte Fotie.

Evanghelia utreniei

12. Dar, mai inainte de toate acestea, isi vor pune mainile pe voi si va vor prigoni, dandu-va in sinagogi si in temnite, ducandu-va la imparati si la dregatori, pentru numele Meu.

13. Si va fi voua spre marturie.

14. Puneti deci in inimile voastre sa nu ganditi de mai inainte ce veti raspunde;

15. Caci Eu va voi da gura si intelepciune, careia nu-i vor putea sta impotriva, nici sa-i raspunda toti potrivnicii vostri.

16. Si veti fi dati si de parinti si de frati si de neamuri si de prieteni, si vor ucide dintre voi.

17. Si veti fi urati de toti pentru numele Meu.

18. Si par din capul vostru nu va pieri.

19. Prin rabdarea voastra veti dobandi sufletele voastre.(Evanghelia dupa Luca cap 21/12-19)

Ceasul 1 si 3...Si apoi Sfanta Liturghie!

Apostolul

Epistola a II a catre Timotei cap 1 /8-18

Iubiţilor, nu vă scriu poruncă nouă, ci o poruncă veche pe care o aveaţi de la început; porunca cea veche este cuvântul pe care l-aţi auzit. Iarăşi vă scriu poruncă nouă, ceea ce adevărat întru El şi întru voi, pentru că întunericul se duce şi lumina cea adevărată începe să răsară. Cine zice că este în lumină, şi pe fratele său îl urăşte, acela este în întuneric până acum. Cine iubeşte pe fratele său rămâne în lumină şi sminteală nu este în el. Iar cel ce urăşte pe fratele său este în întuneric şi umblă în întuneric şi nu ştie încotro se duce, pentru că întunericul a orbit ochii lui. Vă scriu vouă, copiilor, fiindcă iertate v-au fost păcatele pentru numele Lui. Vă scriu vouă, părinţilor, pentru că aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. Vă scriu vouă, tinerilor, fiindcă aţi biruit pe cel viclean. V-am scris, copiilor, pentru că aţi cunoscut pe Tatăl. V-am scris, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. Scris-am vouă, tinerilor, căci sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean. Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el, pentru că tot ce este lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume. Şi lumea trece, şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.

Evanghelia de la Ioan (XV, 17-27; XVI, 1-2)

17. Aceasta va poruncesc: sa va iubiti unul pe altul.

18. Daca va uraste pe voi lumea, sa stiti ca pe Mine mai inainte decat pe voi M-a urat.

19. Daca ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al sau; dar pentru ca nu sunteti din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea va uraste.

20. Aduceti-va aminte de cuvantul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decat stapanul sau. Daca M-au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni; daca au pazit cuvantul Meu, si pe al vostru il vor pazi.

21. Iar toate acestea le vor face voua din cauza numelui Meu, fiindca ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis.

22. De n-as fi venit si nu le-as fi vorbit, pacat nu ar avea; dar acum n-au cuvant de dezvinovatire pentru pacatul lor.

23. Cel ce Ma uraste pe Mine, uraste si pe Tatal Meu.

24. De nu as fi facut intre ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a facut pacat nu ar avea; dar acum M-au si vazut si M-au urat si pe Mine si pe Tatal Meu.

25. Dar (aceasta), ca sa se implineasca cuvantul cel scris in Legea lor: “M-au urat pe nedrept”.

26. Iar cand va veni Mangaietorul, pe Care Eu Il voi trimite voua de la Tatal, Duhul Adevarului, Care de la Tatal purcede, Acela va marturisi despre Mine.

27. Si voi marturisiti, pentru ca de la inceput sunteti cu Mine.

1. Acestea vi le-am spus, ca sa nu va smintiti.

2. Va vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul cand tot cel ce va va ucide sa creada ca aduce inchinare lui Dumnezeu.

A fost o noapte de rugaciune. In pustiul Dobregei, oamenii au dormit ca peste tot in lume unde a fost noapte si oamenii au petrecut firescul vietii lor. La schitul Closca, ca la toate bisericile si manastirile unde au loc privegheri, slujitorii schitului, parintele si maicile , noi, mirenii fugiti din lume, am petrecut o noapte care nici macar nu a fost lunga...

Dupa ce am sarutat sfintele moaste si parintele ne-a miruit si stropit cu aghiazma, am plecat spre orasul nostru, spre locurile noastre de munca pentru ca destul de multi inca muncim in lume, spre casele noastre, cei care astazi puteau sa se odihneasca dupa noaptea acesta.

Am plecat razand , facand glume unii cu altii...Si era in sufletul meu pacea si bucuria ca pentru prima data aduceam cu adevarat o multumire sfantului Fotie pentru ca sunt botezata ortodox...

Si a mai fost ceva, parca doar in acesta noapte am cuprins intelesul evangheliei si m-am cutremurat...si ca inca o dovada ca legatura dintre noi e rugaciunea...o marturisire:m-am gandit in timpul privegherii la unul din locurile mele de Acasa , la manastirea Bujoreni... iar acum cand incropam acesta postare, parintii de acolo , in completarea gandurilor mele de la evanghelia privegherii, mi-au scris acestea "Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el; Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume. Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac." (I Ioan 2,15-17).

Si inca iubesc lumea... inca imi fac pofta, Doamne...

Sa ma iertati !