5 februarie 2015 Slobozia
Am ratacit ceva important si de doua zile risipesc lucrurile din jurul meu, rasfoiesc cautand.Si acum cateva minute am gasit copia unui email exact de acum 7 ani.
"Sunt inca la birou, afara e o zi cenusie si totul e deprimat. Am sa trec insa peste uratul zilei si am sa vad in el numai lucrurile bune.
Stiu ca acasa o am pe Ruxandra pregatindu-si temele de vacanta.. Peste cateva ore, cand am sa merg acasa, am s-o gasesc asteptandu-ma si lucrurile acestea ma fac sa ma simt mai bine. Am sa ma duc sa cumpar portocale si am sa mananc cu ea. Pe seara vom merge in vizita la o prietena care implineste astazi 51 de ani. Si ziua va trece adaugandu-se unui sir de zile pe care nu le vom sti niciodata ca fiind altceva decat un sir cenusiu. Nu stiu daca ti-am povestit ca dupa inmormantarea lui Grig care a fost pe 12 decembrie, pe 15 am avut parastasul de 9 zile si atunci seara, pe 15 decembrie am plecat cu Ruxandra la Viena.
Peste tot era un pustiu de moarte.
Nu ne pasa de nimeni, nici macar de noi, asa ca am plecat pentru o saptamana la Viena.
A urmat un mars de 6 zile printr-un oras pe care il iubim cum nu poti sa-ti imaginezi, am stat pe strazi impodobite minunat de sarbatori suferind pentru tot ceea ce el nu putea sa mai vada si ar fi iubit ca si noi, am urcat de trei ori la Gloriette , la Schonbrun si am mancat prajituri al caror gust nu-l simteam, am fost la Albertina sa vedem impresionistii si la Belvedere sa vedem Sarutul lui Klimt, am facut in memoria lui Grig tot ceea ce el stia ca vom face, dar a fost dureros si nedrept
As vrea sa repar intr-o zi relatia mea cu Viena...
In curand va veni primavara . Vreau pana atunci sa-mi revin, vreau sa fac planuri de vacanta, am doi copii cu care urc Golgota si am s-o urc! Grig asa ar fi vrut, iar daca el ar fi ramas fara mine , asa as fi vrut sa se intample...''
Citesc si retraiesc exact clipele de atunci...Ce s-a schimbat in 7 ani? Este o zi lafel de cenusie ca atunci si ziua e intr-un sir de zile cenusii. Dar nu am avut dreptate. Dincolo, mai departe, se vede o raza luminoasa , ca razele de vara, de asfintit. E speranta ca Dumnezeu care nici nu ne-a lasat din grija Sa ,nu o sa ne lase nici acum! Ruxandra nu ma mai astepta acasa. Viata ei ca si viata lui Andrei se petrece in alt spatiu geografic decat spatiul in care traiesc eu. Dar nu suntem despartiti , asa cum niciun moment Grig nu a murit pentru noi! Nu am reparat relatia cu Viena, dar inca astept, sa am intr-o zi un copil de mana mea si sa ne bucuram la Gloriette si la Albertina...
Si da, si astazi e ziua prietenei pe care ne straduiam sa o sarbatorim atunci!La multi ani, Ana Cojocaru! Te iubim mult si te iubim si pentru ca ne ierti de fiecare data!
Doamne, au trecut deja 7 ani de atunci...
Slava Tie, Doamne pentru tot ce mi-ai daruit cu mila ta nesfarsita , in acea zi, care era in esenta o zi de durere ,in toti acesti ani, dar si in acesta zi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu