Locuri dragi si visurile

De cateva zile lupt cu o raceala urata sau cu o gripa, ma rog, cu niste dusmani de virusi care au fost hotarati sa ma piarda. Si au reusit! Dimineata de dimineata , m-am asezat in bucatarie , la caldurica, cu ceaiul in cana cu floricele , cu cafeaua in alta cana cu aceleasi floricele, cu micul dejun copios asezat in farfurie  tot  cu  aceleasi floricele,totul justificat de medicamentele pe care trebuia sa le inghit  ca sa inving boala!

Astazi m-am cantarit si am vazut ca desi ma simt bine , chiar nesperat de bine, virusii m-au invins! Cantarul meu ma arata mai grasa cu trei kilograme si jumatate! 

Aproape nu mai intru in hainele pe care le am si asta chiar e deprimant! Sa trebuiasca sa caut iarasi lucruri de imbracat pare mai greu decat sa declar razboi poftei de mancare si frigiderului!

Asa gandeam si privind spre el, spre adversarul meu  care adapostea , nu stiu cum, prin ce minune sau prin ce viclesug, ceva mancare, am vazut parca pentru prima data magnetii adunati de prin departarile prin care am fost... Uite, Granada, in care ne plimbam simtindu-ne impliniti, uite si Roma si Viena si Barcelona...si pozele lui Grig prinse intre magneti...
"Toti avem propriile noastre masini ale timpului.Unele ne duc inapoi, se numesc amintiri.Unele ne aduc inainte, se numesc visuri"Spune Jeremy Irons.

Ieri am iesit din colivie . Fata m-a chemat sa fiu cu ea in momentul in care...imbraca la un atelier , modelul rochiei ei de mireasa!

Era frig, strabatusem un drum lung nu atat ca si kilometri cat ca distanta in timp de la momentul in care am luat-o in brate prima data si acest moment si parca prin acest timp lung era tot amalganul de stari si de vremuri...

Ce simte o mama cand vede fata imbracata in rochie de mireasa? Nu stiu sa spun! Ruxandra a ales pentru nunta ei, o rochie care e altfel decat clasicele rochii  albe si nu era niciun volan si nicio floricica care sa-ti aduca lacrimile de emotii, egale cu emotiile mamelor la "Ia-ti mireasa ziua buna!"

A fost doar amintirea exacta a momentului in care eleva in clasa I ,avand  doua buzunare la sortulet si doua batiste  identice ma intreba:

-In ce buzunar sa o pun pe aceasta?

Si eu nu-i spuneam ca sunt batiste identice si sa le puna cum o vrea, ci...

-Tu trebuie sa alegi! Tu trebuie sa hotarasti!

Si luptam cu frica ei de a hotari, pana cand batistele se asezau frumos in buzunar.

Si uite-o acum!

-De mica am incurajat-o sa ia propriile ei hotarari si sa si-le asume !

Lumea ma privea un pic mirata ca nu o strivesc in prejudecatile generatiei mele  privind rochia clasica de mireasa si implicit, incantata, iar Ruxandra  se rotea cu gratie in salonul elegant al Casei de Moda...Atat de frumoasa! Atat de speciala! Atat de extraordinara in tinuta  ei dreapta, amintind de tinuta mamei mele!

Dar si de tinuta dreapta a tatalui ei!

Ruxandra e Grig lafel de mult ca si Andrei si simt, parca cu fiecare an al maturitatii lor, ca ii seamana lui mai mult decat imi seama mie si e atat fericire in asta, incat in inima mea se usuca toate lacrimile.Ei sunt copiii lui  si e in acesta  ceva special,ca si cand, cu adevarat, niciodata nu m-a parasit.

O priveam ieri pe fiica mea in rochia ei superba de mireasa atipica si o ascultam povestindu-mi ce isi doreste pentru petrecerea pe care o va avea apoi si constientizam ca , acum , cu adevarat  isi da dovada maturitatii ei . Si privind-o am avut sentimentul ca  Dumnezeu mi-a ajutat enorm de mult si am facut pentru ei, tot ce trebuia sa faca o mama, adica i-am crescut, vorba mamei, fara sa-i oparesc, fara sa-i scap din brate,fara sa-i otravesc, fara sa-i mutilez sufleteste, fara sa le tai aripile,fara sa construiesc niste adulti dupa modelul meu! Nu! Ei sunt nu numai  unici, dar sunt si total independenti de mine si doar iubitori, respectosi si normali.

Si am privit-o intreband-o pe o domnisoara, ce cercei crede ca i-s-ar potrivi la rochie... si desi era o intrebare banala, am realizat iar ca visele ei sunt cele care o vor duce ca si pe noi, spre alte destinatii, dar ca exact asa cum i-am spus la 18 ani...va lua cu ea prin lumea pe care eu nu o voi sti, toata dragostea mea si desi ea,dragostea mea, este atat de mare, stiu ca nu va atarna niciodata prea mult si nu va renunta la ea...

Si m-am intors in casa mea, in lumea mea provinciala... si am ascultat intre amintiri si vise,cu gandul la Grig, acestea...

https://www.youtube.com/watch?v=Up3ZB7gDHX4

Nici n-am stiut,nici n-am aflat
Cand ai venit,cand ai plecat
Dar stiu,mai devreme,mai tarziu
O lumina o sa fiu,in calea ta
Din cer,dintr-un rai uitat de stea
Steaua mea,steaua ta,
Pe undeva !

La praznuirea sfantului Haralambie

In ziua sfantului Haralambie am fost zdrobita intre sedinte si vesti proaste. Un om apropiat si deosebit de drag, un prieten, a fost arestat pentru fapte pe care nu le inteleg si nu le cred...

Deci in acea zi nu am fost la Constanta, unde la Parohia Sf Haralambie, era hram si slujba arhiereasca.

Dar cineva care a fost, o doamna prietena cu mine, a fost acolo si mi-a adus astazi cateva fotografii cu rugamintea sa scriu cateva vorbe langa fotografiile acestea si evenimentul s afie impartasit si de cei care nu au fost in acea zi cu ei.

Lumea , rugatorii de la Schitul Closca, in acesta zi , 10 februarie 2015, l-au urmat pe Parinte, la Constanta. Si-au inceput dimineata la icoana Maicii Domnului Odighitria sau Îndrumătoarea, adusă de la mănăstirea Baytali (de lângă Odessa, Ucraina), icoana facatoare de minuni...

Apoi au mers in procesiune sa-l intampine pe Inaltul Teodosie si oaspetii de seama veniti pentru acea zi :Înaltpreasfinţitul Meletie, Arhiepiscopul Cernăuţilor şi Bucovinei (Ucraina), şi Preasfintitul Tihon, Episcop de Tiberias si superior al catedralei Alexander Nevski din Sofia (Bulgaria)

 

 Au participat la sfanta liturghie desfasurata afara ...S-au rugat pentru noi toti si au multumit lui Dumnezeu pentru sansa deosebita de a fi acolo! Si s-au simtit ca in Ceruri, desi afara era destul de frig...

Apoi dupa slujba ,multimi de binecuvantari  si dupa ce au fost ospatati de catre Parohia sf Haralambie,au plecat sa vada mare...

Vanitate la Pontul Euxin-Radu Stanca

Mare zadarnică! Mare zadarnică!

Arsă de patimă eşti prea nedarnică.

Cu toată apa ce-ai strâns-o-n pântece

N-ai stropul care să mă astâmpere.

Mare de platină, mare de platină,

Tu nu eşti dulce nici cât o lacrimă,

Încât degeaba ţi-admir stihiile

Cu gust amar, ca zădărniciile.

 

Ma-ntorc la tine, Mare Neagra,
 La malul tau ma-nchin si tac,
Ca numai tu vei sti sa vindeci
Ce nu mai are niciun leac.

Te strig de dincolo de moarte
La tarmul tau sa ma primesti,
Sa ma asculti, si-apoi, tacuto,
Sa scriem pe nisip povesti.

Mare Neagra, vrem sa vii,
Sa speli zarile lumesti,
Da-ne suflet de copii,
Daca ne mai iubesti.

Te rog pe tine, Mare Neagra,
Cum l-as ruga pe Dumnezeu,
Sa stergi cu valurile tale
Si lacrima din gandul meu.

Si, Doamne, cat esti de frumoasa
Si mie cat de dor mi-a fost,
Se-asterne cantecul pe valuri
Sa-mi fie leac si adapost.

Mare Neagra, vrem sa vii,
Sa speli zarile lumesti,
Da-ne suflet de copii,
Daca ne mai iubestï.Versuri Tatiana Stepa...Dumnezeu s-o odihneasca...

 Au mers apoi la Catedrala din Constanta. Edificiul domină prin arhitectura sa monumentală întreg spațiul falezei sudice a orașului. Piatra de temelie a fost pusa la 4 septembrie 1883, in timpul mitropolitului Iosif Gheorghian. Sfințirea bisericii s-a facut la 22 mai1895. Planurile de construcții aparțin renumitului arhitect Ion Mincu(1852-1912), apreciat în mod deosebit și considerat creatorul unui stil inspirat din tradiția românească a secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea 

Un odor drag închinătorilor din acest lăcaș sfânt este racla cu moaștele Sfântului Mare Mucenic Pantelimon aduse din Orientul Apropiat și donate bisericii episcopale tomitane de către preotul Dimitrie Popescu în anul 1931. În urma descoperirii moaștelor Sfinților Epictet și Astion (august 2001), locuitorii Constanței și toți închinătorii Catedralei sunt binecuvântați de aceste odoare de mare preț care ocrotesc lăcașul de cult. De asemenea, Catedrala adăpostește sfintele oseminte ale Sf. Auxentiu și ale Sf. Simeon Stâlpnicul și icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, icoană pictată la Mănăstirea Durău după modelul unei icoane aduse de la Sfântul Munte.

 Grupul de pelerini, dupa ce s-au inchinat sfintelor odoare, au mers iar pe tarmul marii si o parte din ei s-au fotografiat cu dorinta ca  amintirea zilelei deosebit de frumoase, sa ramana si pe hartia fotografica... Si  cu iubire au impartit momentul si cu noi! Dumnezeu sa-i rasplateasca dupa osteneala si iubire!

Mosii de iarna 2015 /14 februarie

Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta cre­dință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gân­­dul le-au săvârșit și-i așază pe ei, Doamne, în locuri lumi­noase, în locuri de ver­deață, în locuri de odihnă, de unde a fugit toată dure­rea, întristarea și sus­­pinarea și unde cercetarea feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac. Dăruiește-le lor și nouă împă­răția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veș­nice și des­fătarea vieții Tale celei ne­sfâr­șite și fericite.

Că Tu ești învierea și odihna ador­­­mi­ților robilor Tăi , Hris­toase, Dumnezeul nostru și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Prea­sfân­tului și Bunului și de viață făcă­to­ru­lui Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cu sfinții odihnește Hristoase, su­fle­tele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit.

http://we.tl/69RJoIUiS5 -predica parintelui Leontie

 Desi in sapte ani am facut mai multe parastase, decat toate petrecerile organizate de mine sau la care doar am participat in 50 de ani, pe mine parastasele ma seaca de puteri.Prea multa durere...

Acesta a fost un parastas de obste, adica i-am pomenit pe toti cei din neamul meu si al sotului meu, nu numai pe Grig , pe mama, pe tata...

Acum aproape un an, parintele care nu prea este adeptul tavalirii dramatice pe jos,  mi-a zis "Poti sa ingenunchezi" si aseara ,ingenunchind, a fost ca si cand i-am vazut pe toti si Doamne, multi mai sunt: el, dragul meu, mama mea draga, tatal meu, socrii mei, nasii, atatia prieteni, Tudor, Elena, Adela...Dan...Mihnea...Dani si Ionut...unchi, matusi, verisori, prieteni din copilarie...

I-am plans pe toti cu frica lumeasca ca cineva ma va certa, ca nu am atata credinta incat sa cant..."Cu sfintii odihneste, Hristose , sufletele adormitilor robilor Tai, unde nu este durere nici intristare nici suspin ci viata fara de sfarsit..." Cred in Inviere!  Dar , desi am speranta in mila lui Dumnezeu,inca nu pot sa cant  acestea, desi stiu cuvintele apostolului Pavel...

13. Fratilor, despre cei ce au adormit, nu voim sa fiti in nestiinta, ca sa nu va intristati, ca ceilalti, care nu au nadejde,14. Pentru ca de credem ca Iisus a murit si a inviat, tot asa (credem) ca Dumnezeu, pe cei adormiti intru Iisus, ii va aduce impreuna cu El.

15. Caci aceasta va spunem, dupa cuvantul Domnului, ca noi cei vii, care vom fi ramas pana la venirea Domnului, nu vom lua inainte celor adormiti,

16. Pentru ca Insusi Domnul, intru porunca, la glasul arhanghelului si intru trambita lui Dumnezeu, Se va pogori din cer, si cei morti intru Hristos vor invia intai,

17. Dupa aceea, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti, impreuna cu ei, in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh, si asa pururea vom fi cu Domnul.

18. De aceea, mangaiati-va unii pe altii cu aceste cuvinte.(EPISTOLA INTAIA CATRE TESALONICIENI A SFANTULUI APOSTOL PAVEL cap 4)

 Azi noapte tarziu, abia intoarsa de la Schitul Closca unde am fost pentru pomenire, am terminat de facut o  ciorba de pui intr-o oala imensa ... Simteam ca, durerea de cap cu care m-am luptat vineri, se transforma in altceva... parca si in gat ma durea... M-am trezit foarte de dimineata , putin confuza privind starea mea , dar mi-am pus o cruce pe piept si am terminat restul de mancare.

 Azi , am hranit o familie saraca financiar, dar bogata in copii, au sapte si unul care urmeaza sa se nasca!Acum cateva zile, am sunat-o pe mama lor si am anuntat-o ca astazi, eu voi hrani copiii ei. Si am facut-o!

Stiu sigur ca Grig ar fi fost fericit de alegerea mea! Si mama mea care ii plangea pe cei saraci si flamanzi!Si tatal meu ... ne povestea ca atunci cand era copil,  bunica il trimitea cu cosul cu mancarea pentru impartit, la cumnatele ei, la rudele apropiate, iar tata ducea cosul la cate o femeie vaduva, la cate un sarac...spre supararea bunicii care era o femeie apriga , dar care il iubea mult si-i accepta argumentele de milostenie ... Da, tata s-ar fi bucurat si ar fi zis ca seman cu el....

 Pe mine insa dorul de ei, m-a durut insa atat de mult, incat dupa ce am trimis toata mancarea... oale, cratiti, sacosi peste sacosi...am zacut in pat restul de zi.Abia apoi am putut sa simt, ca chiar sunt foarte racita...Dumnezeu insa , care stia ca nu are cine sa ma ajute, m-a ajutat El sa pot sa duc acesta zi la sfarsit... 

Acum am sa le aprind o lumina care sa le arate iar, ca aici, cineva nu i-a uitat!

Suflete incatusate/ partea I

Nu ma mai uit de mult la televizor , dar zilele din urma m-am uitat pentru ca ...m-am uitat! Am aflat si eu ca sunt probe clare impotriva celor arestati. Am simtit aceiasi revolta vazand iar luxul si jaful pe care l-au facut cu noi. Simt o durere mare cand ma gandesc la atatia tineri straluciti , care s-au instruit in Romania si acum lucreaza in alte tari, pe alte continente pentru ca noi nu am putut sa le platim munca pe care o fac la nivelul pe care il merita si nu le-am oferit o Romanie care sa le dea macar confort psihic si echilibru ...

Douazeci si cinci de ani de la revolutia pe care am trait-o in teama si lacrimi si in speranta, ca daca vom fi solidari, vom invinge negura de 50 de ani de comunism. 

M-am nascut in plin comunism si nu am stiut ca e posibil sa traiesti altfel, decat din vorbele soptite ale parintilor mei, mereu atenti sa nu fie inregistrati.Dar am tanjit dupa libertate, pentru ca nu atat hrana ne-a lipsit, cat libertatea.

Ne-am castigat libertatea! 

Nu vreau sa fac o analiza a ceea ce s-a intamplat mai apoi.
In anul 1999 , dupa ce mai bine de cinci ani lumea a incercat sa ma convinga sa intru in politica, am facut acest pas.

Din 1999 si pana acum , m-am intersectat cu multi dintre cei care au fost si unii mai sunt, personaje ale vietii noastre politice.

Am vazut oameni care au pornit ca si mine crezand ca educatia lor , instruirea in diverse domenii ii legitimeaza in a fi si oameni politici care sa lucreze in interesul statului de drept si al cetatenilor.

Unii au abandonat in momentul in care au inceput luptele interne, altii cand au constat ca nici intern dar nici extern nu stam bine, in sensul ca unii isi doreau legarea de gard a adversarilor politici , altii dimpotriva aveau cu adversarii politici, legaturi mai stranse decat  cu colegii din partid.
Altii au ramas.

Am vazut cum oameni saraci si bineintentionati, atinsi de aburii puterii s-au transformat in altii oameni, care nu mi-au mai placut... 

Nu m-am putut acomoda cu aroganta unora nici macar cand am lecturat de cateva ori evangheliile si am inteles ca fiecare are neputintele lui. Asta e! Ma lupt cu acest lucru: nu-i iubesc lafel pe toti oamenii si mi-a fost mai usor sa-i iubesc pe cei mai putin atrasi de mirajul puterii,pe cei care ca si mine, au invatat ca valoarea unui om nu este data nici de contul lui in banca , nici de legitimatia de serviciu,  ci de ceea ce are el, in sufletul lui si mai ales de ceea ce face cu sufletele celorlalti. Daca pui ura in suflet, ura vei vedea peste tot!

Am vazut cum catusele luxului, depravarii morale i-a incatusat pe unii atat de mult, incat chiar daca nu erau chemati la DNA , traiau ca si cand zilnic cineva ii interoga, precum regina cea urata, oglinjoara:" Oglinda, oglinjoara, cine-i cea mai bogata din tara?'  si sufereau afland ca altcineva e  si mai bogat!

Am vazut acest lucru si in mediul de afaceri.Stiu pe cineva care avea un salariu de o suta de milioane. Cand a aflat ca alti oameni au si mai mult , si-a facut un salariu de 200 de milioane si a inceput sa se planga ca  altii au si mai mult!Negura invidiei i-a cuprins sufletul incat la fiecare marire de salariu minim pentru salariati, plangea ca iarasi guvernul nu se gandeste la mediul de afaceri!

Si am simtit cat de adanc se infig catusele rautatii in sufletele lor. 

Poate au fost bucurosi ca isi pot permite excursii in locuri exotice si lucruri mai frumoasa si case mai mari si piscine si masini si...Dar teama ca cineva se va sesiza ca au prea mult, a facut sa ascunda bogatia de altii, sa fie mai singuri. Pare neadevarat dar li se potriveste titul acela  "Saraca fata bogata"

Am intalnit insa si oameni care au facut din politica o arta in slujba oamenilor. Si daca e sa scriu un nume, o fac: Mircea Ionescu Qintus. Dansul a fost parte din  modelul meu!Din pacate pentru mine nu am reusit sa fiu decat epigon! 

Am crezut in niste oameni din jurul meu, chiar daca nu mi-au fost colegi de partid. Si inca mai cred.

Am crezut in bunacredinta si in intentia de a face binele social, de a construi, de a zidi in lucruri , in cladiri, in spitale, in sosele dar si in oameni! Am crezut ca le pasa de ceea ce se face cu un buget pe care societatea ti-l da ! Am crezut ca mai exista inca oameni care privesc societatea si pentru acum, dar si in perspectiva sociala, considerandu-se responsabili si pentru Romania de acum dar si pentru Romania nepotilor si stranepotilor dupa modelul voievozilor sfintiti prin jertfa vietii lor...

Si inca mai cred!

Mai cred ca poporul roman are conducatori buni, chiar daca ei sunt poate mici primari in localitati cu o mie de locuitori! Si ma gandesc ca undeva in lume mai este un stejar la umbra caruia Dumnezeu sa spuna«Pentru cei zece(drepti) nu o voi pierde»“. (Facerea 18, 32) , dar este suficienta  iubirea si ingaduinta lui Dumnezeu, Cel care ne da libertatea de a fi cum dorim ? 
 Mai sunt 10 drepti in cetatea aceasta?

Priveghere in cinstea Sfantului Haralambie la Parohia Sfantul Haralambie la Constanta

09 02 2015

Duminica, dupa slujba, Parintele Leontie ne-a anuntat ca la Constanta, la parohia Sfantul Haralambie, se vor petrece niste evenimente foarte frumoase si acestea vor fi in zilele care urmeaza, iar pentru marti , ne-a invitat sa mergem acolo, ca intr-un alt loc de pelerinaj:

-O sa fie slujba arhiereasca, slujeste Inaltul Teodosie,au invitati pe  PS-ul Tihon de Tiberias si  IPS Meletie de Cernauti...au adus icoana Facatoare de minuni a Maicii Domnului din Ucraina...Veniti si voi... apoi o sa mancati, ei s-au pregatit, au facut 10000 de sarmale... va plimbati, mergeti la Acvariu ... si seara la Casa de Cultura la conferinta...

Parea atat de frumos, incat am regretat iar, legaturile atat de stranse cu lumea si programul meu plin pentru marti.

Si nici azi nu a fost usor... Nu vreau sa va spun cat de plina a fost ziua si sa ma plang iar ...

Dar! Dar...asa a fost!

Dupa amiaza, impreuna cu prietenii mei, am plecat la Constanta, pentru a participa la ceea ce insemnau astazi, slujbele acolo.

 Am ajuns seara inainte sa inceapa sfantul maslu. In curte , parintele paroh, Ciprian Stanca ne-a intampinat ca pe niste oameni de-ai bisericii in care este paroh. Si e normal intru-cat intre acesta biserica si noi sunt multe legaturi pecetluite cu rugaciuni ...

 Intre preotii care au slujit aici a fost si parintele Leontie.E prima data cand il vedem pe parinte slujind intr-o alta biserica decat cea la care stim ca este numit. Si ne-am bucurat sa-l vedem cat de firesc se poarta, desi nu stie credinciosii din biserica.Lumea incepe insa sa-l stie...

 Am intrat greu apoi in biserica pentru a ne inchina la sfintele moaste si la icoana Maicii Domnului, era frig si eram deja inghetati , dar caldura bisericii pline era atat de placuta incat nu am mai fi plecat...

 Si nici nu am mai facut-o! Am ramas la priveghere!Vecernie mare cu litie ...Si parintele Leontie a slujit!
Prezenta mea destul de deasa la Closca a insemnat totusi destul de multe vecernii. Pentru prietenii mei, fii duhovnicesti de-ai parintelui, dorul dupa slujbele parintelui era atat de mare, incat au plans auzindu-l slujind!

 Lumea se  separa precum lanul de grau cand bate vantul si parintele tinand sus cadelnita, ne-a cadit pana afara ,unde lumea astepta rabdatoare...
Dupa putin timp,o doamna din multime a venit la mine si m-a intrebat:
-Va rog sa-mi spuneti cum se numeste parintele acesta si unde slujeste? Simt ceva...
Nu stiu ce simtea femeia aceia , dar stiu eu m-am  gandit la cuvintele Mantuitorului...Matei 5, 14-16:

“Voi sunteti lumina lumii. O cetate asezata pe un munte nu poate sa ramana ascunsa. Si oamenii n-aprind lumina ca s-o puna sub obroc, ci o pun in sfesnic, si lumineaza tuturor celor din casa. Tot asa sa lumineze si lumina voastra inaintea oamenilor, ca ei sa vada faptele voastre bune si sa slaveasca pe Tatal vostru care este in ceruri.”

 A fost litie!

Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pe mare departe şi, Milostive Stăpâne, milostiv fii nouă, faţă de păcatele noastre şi ne miluieşte pe noi. Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, care ai binecuvântat cinci pâini în pustie şi ai săturat cu ele cinci mii de bărbaţi, Însuţi binecuvântează şi pâinile acestea şi vinul,4 înmulţindule în ţara aceasta şi în toată lumea Ta; iar pe credincioşii, robii Tăi, care vor gusta din ele, îi sfinţeşte: că Tu eşti Cel ce binecuvântezi şi sfinţeşti toate, Hristoase Dumnezeul nostru şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Părintelui Tău celui fără de început şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă Făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până-n veac

In biserica am constata ca mai sunt prietenii de-ai nostrii, fii duhovnicesti de-ai parintelui, din Constanta, veniti special acolo.Ne-am imbratisat cu mare bucurie!Biserica era plina, plina... lumea in liniste se inchina sfintilor si Maicii Domnului si apoi se aseza  pentru slujba... Rugaciunile parintelui si ale  tinerilor de la strana incalzeau toate inimile si le unea, in  ceea ce cred eu ca trebuie sa fie, o singura rugaciune ... Pentru ce am fi altfel noi in biserica?

A fost emotionant ! 

Sfantul Haralambie si Maica Domnului a facut deja o minune cu noi si prietenii cu care ne-am vazut acolo! Bucuria din noi!Imbratisarea noastra calda , ochii nostrii mai luminosi si inimile mai bune sunt dovada ca  Sfantul Haralambie este luminator de bucurie , iar Maica Domnului se roaga pentru noi.

Maine e slujba arhiereasca. Parintele slujeste iarasi acolo! Iar in multimea de pelerini , alti prieteni se vor ruga Maicii Domnului si Sfantului Haralambie . 

Si ...poate se va gasi un alt cronicar! Imi doresc sa fie mai bun decat mine si asta e tot o minune!

Sa aveti binecuvantarea Sfantului Haralambie si peste voi, privirea blanda a Maicii Domnului!

Noapte buna, dragilor!