Schitul Closca-Priveghere in cinstea Inaltarii Sfintei Crucii 13/14 09 2014 -II

Incep cu partea a II a

Da, incep cu partea a II-a si cu Daria spunandu-i Parintelui o "surpriza" . Daria a invatat Crezul.

 Nu stiu cand! Prezenta in biserica de la nasterea ei, Daria a invatat sa vorbeasca si sa mearga in picioare in biserica... Si sambata, dupa sfanta liturghie, Daria i-a spus Parintelui Crezul!

Marturisirea de credinta! Un copilas de doar trei ani!

Frumos inceput pentru pregatirea de priveghere...

Ora 22. Biserica luminata doar de lumina lumanarilor astepta sa ne adunam pentru rugaciune.

Mantuieste, Doamne, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta; biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste si cu Crucea Ta pazeste pe poporul Tau.

Cel ce Te-ai inaltat pe Cruce de bunavoie, poporului Tau celui nou, numit cu numele Tau, indurarile Tale daruieste-i, Hristoase Dumnezeule. Veseleste cu puterea Ta pe credinciosul nostru popor, daruindu-i lui biruinta asupra potrivnicilor, avand ajutorul Tau arma de pace, nebiruita biruinta.

Parintele purtand epitrahilul si cadelnita in mana, a tamaiat Sfanta Masa în chipul crucii, de jur împrejur şi tot Altarul. Si, deschizand Sfintele Usi luand cadelnita in mana si ridicandu-o, in dreptul lor a zis cu glas mare:

-Sculati-va!

Ne-am ridicat cu totii si parintele dupa ce a cadit Sfintele Icoane din partea dreapta si apoi din partea stanga, strana, ne-a cadit pe toti, unul cate unul si biserica toata inclusiv pridvorul. Cand s-a intors in biserica, inclinandu-se si cadind spre rasarit,  a rostit cu voce tare:

-Doamne, binecuvinteaza!

 Privegherea incepuse!

"Lumina lina a sfintei slave a Tatalui ceresc, Celui fara de moarte, a Sfantului, Fericitului, Iisuse Hristoase, venind la apusul soarelui, vazand lumina cea de seara, laudam pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh, Dumnezeu; vrednic esti in toata vremea a fi laudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viata, pentru aceasta lumea Te slaveste.“

 Parintele a scos Icoana Inaltarii Sfintei Cruci...

Litie...

Încă ne rugăm ca să fie păzită ţara aceasta, oraşele şi satele ei de ciumă, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de năvălirea altor neamuri şi de războiul cel dintre noi;pentru 

ca milostiv, blând şi lesne iertător să ne fie nouă Bunul şi Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze şi să împrăştie toată mânia care se porneşte asupra noastră şi să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră şi să ne miluiască  pe noi.

 Doamne miluieşte ...

Încă ne rugăm şi pentru ca Domnul Dumnezeu să audă glasul rugăciunii noastre, a păcătoşilor şi să ne miluiască pe noi.

Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pe mare departe şi, Milostive Stăpâne, milostiv fii nouă, faţă de păcatele noastre şi ne 

miluieşte pe noi. Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi  vecii vecilor.Amin.

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru… Însuţi binecuvântează painile acestea, graul, vinul si untudelemnul si le inmulteste pe ele, in satul acesta, in tara acesta, iar pe credinciosii care vor gusta din ele sfinteste-i ...

PSALMUL 33

 l. Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea. 

2. În Domnul se va lăuda sufletul meu; să audă cei blânzi şi să se veselească. 

3. Slăviţi pe Domnul împreună cu mine şi să înălţăm numele Lui împreună. 

4. Căutat-am pe Domnul şi m-a auzit şi din toate necazurile mele m-a izbăvit. 

5. Apropiaţi-vă de El şi vă luminaţi; şi feţele voastre să nu se ruşineze. 

6. Săracul acesta a strigat şi Domnul l-a auzit pe el şi din toate necazurile lui l-a izbăvit. 

7. Străjui-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de El şi-i va izbăvi pe ei. 

8. Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul; fericit bărbatul care nădăjduieşte în El. 

9. Temeţi-vă de Domnul toţi sfinţii Lui, că n-au lipsă cei ce se tem de El. 

10. Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit, iar cei ce-L caută pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele.

Evanghelia utreniei                                                                                                                

28. Parinte, preaslaveste-Ti numele! Atunci a venit glas din cer: Si L-am preaslavit si iarasi Il voi preaslavi.

29. Iar multimea care sta si auzea zicea: A fost tunet! Altii ziceau: Inger I-a vorbit!

30. Iisus a raspuns si a zis: Nu pentru Mine s-a facut glasul acesta, ci pentru voi.

31. Acum este judecata acestei lumi; acum stapanitorul lumii acesteia va fi aruncat afara.

32. Iar Eu, cand Ma voi inalta de pe pamant, ii voi trage pe toti la Mine.

33. Iar aceasta zicea, aratand cu ce moarte avea sa moara.

34. I-a raspuns deci multimea: Noi am auzit din Lege ca Hristosul ramane in veac; si cum zici Tu ca Fiul Omului trebuie sa fie inaltat? Cine este acesta, Fiul Omului?

35. Deci le-a zis Iisus: Inca putina vreme Lumina este cu voi. Umblati cat aveti Lumina ca sa nu va prinda intunericul. Caci cel ce umbla in intuneric nu stie unde merge.

36. Cat aveti Lumina, credeti in Lumina, ca sa fiti fii ai Luminii. Acestea le-a vorbit Iisus si, plecand, S-a ascuns de ei.(Ioan cap 12)

In predica pe care parintele a tinut-o dupa evanghelia utreniei,ne-a vorbit despre cinstita cruce, explicandu-ne ca acesta este vrednica de toata evlavia, cinstea si venerarea noastra. Crucea este nu numai lemnul pe care S-a pironit pe cruce Iisus si  nu numai steagul Nazarineanului, dar este si semnul distinctiv al crestinilor.

Redau mai jos din ideile principale ale predicii, cu scuzele nerespectarii intocmai a cuvintelor rostite.

Dupa cum ciobanul pune un semn oilor sale asa si Iisus Hristos ,Pastrorul nostru,celor ce i-a cules le pune pecetea crucii in ceasul cel sfant al botezului. Preotul face semnul crucii la ochi , la urechi, la gura, pe maini, la picioare...Din acel moment purtand pecetea Domnului, crestinul poate spune ca si David" Domnul ma paste si nimic nu-mi va lipsi..."Ce onoare, ce cinste sa fii oaie pecetluita a lui Iisus Hristos , dar si ce siguranta!Crestinul cand umbla vrednic  sub acoperamantul crucii lui Hristos, poate spune ca si psalmistul: Dat-ai celor ce se tem de Tine, Doamne, semn ca sa fuga din fata arcului (Psalm 59, 4)Crestinii primelor veacuri spuneau ca si Apostolul  Pavel in Epistola catre galateni"M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine", asa marturiseau in primele veacuri, cinstind crucea cu toate simturile:
1. cu gandul. Astfel cand crestinii mergeau cu gandul la drama dramelor, ramaneau uluiti de puterea si inteligenta lui Hristos. Nu filozofia lui Platon, ci nebunia crucii lui Hristos, a salvat lumea.
2. cu inima. Crucea a aprins in inimile credinciosilor flacari uriase de iubire."Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos?"spune apostolul Pavel in epistola catre romani!... "A mea dorinta s-a rastignit si nu este intru mine foc iubitor de materie, ci apa vie si ...sangele Lui, care este dragoste nestricacioasa si viata de-a pururea vie", spune sfantul Ignatie Teoforul dandu-si viata in mainile Lui.
3.cu limba. Crezut-am, pentru aceea am grăit, spune psalmistul in psalmul 115. Crestinii primelor veacuri isi deslegau limba si acesta devenea "trestie de scriitor ce scrie iscusit", crucii cu credinta au impletit cantari
4. cu simturile. Credinciosii auzind cele sapte cuvinte de pe cruce , gustand din Cina cea de Taina, sarutau cinstita cruce...crucea  fiind camaradul credinciosilor.
Antonie Cel Mare, cu crucea scotea diavolii, pecetluind cu semnul crucii. Sfantul Chiril spunea ca si atunci cand mananci si cand bei si cand scrii si cand calatoresti, crucea sa-ti fie tovaras nespartit. Vasile cel Mare spunea ca" Prima si cea mai inalta lectie e crucea", iar sfantul Ioan Gura de Aur sfatuia parintii sa-i invete pe copiii lectia crucii inca de mici...
Fara cruce nu am fi avut sfanta si dumnezeiasca liturghie...

 Crucea este arma si simbolul nostru!

 Am cantat cu totii ...

 Momentul cel mai asteptat al privegherii, in momentul  Doxologiei mari,iesirea cu sfanta cruce.

 Doamne miluieste! Doamne miluieste! Doamne miluieste! Doamne miluieste! Doamne miluieste!Domane miluieste!

Răspunsul pe care îl dau credinciosii la fiecare cerere rostită de cleric:„Doamne miluește”, este rugăciunea cea mai scurtă a Bisericii, dar cuprinzătoare, întrucât a-I cere lui Dumnezeu milă înseamnă a cere Împărăția Lui, nădăjduind că toate celelalte se vor adăuga nouă, dupa cuvântul Mântuitorului care zice: Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă” Mt.6,33 ( Nicolae Cabasila, Tâlcuirea Dumnezeieștii Liturghii).

Ca un triumf a pornit din inimile noastre cantarea: 

Mantuieste, Doamne, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta; biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste si cu Crucea Ta pazeste pe poporul Tau!

Simteam in inimile noastre si bucurie si durere! Ecteniile mari, cele patru, in care parintele s-a rugat pentru intreaga lume, au fost traite de toti credinciosii cu lacrimi... Doamne, miluieste... Doamne, miluieste...Doamne miluieste...si iarasi si iarasi...

Am trecut in gandul meu pe toti cei dragi, pe copiii mei risipiti in colturile lumii, Ruxandra atat de departe, purtand si ea crucea singuratatii si a departarii de noi, pe Andrei si Andreea cu crucile lor, moartea de curand a bunicilor, a prietenului lor atat de tanar,Lucian cu crucea incercarilor lui, mama mea cu crucea batranetii pe care greu o accepta, sora mea cu crucea bolii ei,Lucretia lipsind de la priveghere si crucea suferintei unei persoane atat de dragi... apoi... cei atat de dragi, fini, prieteni, cunoscuti, preoti rugatori catre Domnul, PS Damaschin nascut de ziua crucii ca si Aurelia... fiecare incercat in felul lui si toti rastigniti pe o cruce ... dar nici unul lipsit de cruce! Si mi-am simtit inima indurerata pentru ei si m-am rugat ca Dumnezeu sa le dea intelepciune si rabdare in purtarea  aceste cruci , dar si mie...sa-mi port acesta cruce a singuratatii...

Prezenta Crucii si inaltarea ei in mijlocul Bisericii evoca adunarea tuturor lucrurilor in Hristos, iar dupa cum Hristos S-a inaltat ca sa adune oamenii in unitate, credinciosul trebuie sa-si gaseasca mai intai unitatea pentru a se inalta.

"Frati crestini, semnul acesta sfintit care a devenit unealta mantuirii noastre este alcatuit din doua brate, unul lung si unul scurt care sta de-a curmezisul, formand crucea, cum stiti. Noi insine, oamenii, daca stam drepti si intindem mainile, formam o cruce. Nu numai ca o purtam, dar noi insine avem forma sfintei Cruci. De aceea amintim adeseori, ca atunci cand ne inchinam la sfanta Cruce, sa facem corect sfanta Cruce, adica doua numiri: pe verticala „in numele Tatalui si al Fiului” care S-a intrupat, „si al Sfantului Duh” care este puterea si lucrarea dumnezeirii in lume, pe aceasta orizontala a globului nostru pamantesc. 

Tot asa si viata noastra este o cruce, unde bratul lung insemneaza drumul nostru in lume, cu planurile si gandurile noastre care ne insotesc de-a lungul vietii. Bratul scurt care incheie crucea este degetul lui Dumnezeu care trage o dunga de-a curmezisul acestui drum al nostru si ne rastoarna anumite planuri omenesti, formand astfel crucea suferintelor pe care este dator sa o poarte fiecare muritor de-a lungul vietii sale. Vrand sau nevrand, o asemenea cruce este de neinlaturat pentru fiecare dintre noi". Parintele Sofian Boghiu

Desi era ora  4...afara nu se luminase...Andrei batea toaca anuntand  Dobrogea ca va incepe regalul! Sfanta liturghie!

 
Parintele a facut otpust-ul...

Si...Parintele, având capul descoperit, ia Sfânta Evanghelie cu amândouă mâinile, o ridică puţin şi face semnul Sfintei Cruci pe sfântul antimis, începând cu capătul de sus, apoi cu cel de jos, la stânga şi la dreapta zice:

Binecuvântată este împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai aşezat în ceruri cetele şi oştile înge rilor şi ale arhanghelilor spre slujba slavei Tale, fă ca împreună cu intrarea noastră să fie şi intrarea sfinţilor îngeri, care slujesc împreună cu noi şi împreună slăvesc bunătatea Ta. Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închi nă ciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Ap. I Corinteni 1, 18-24

Fraţilor, cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. Căci scris este: «Pierde-voi înţelepciunea înţelepţilor şi ştiinţa celor învăţaţi voi nimici-o». Unde este înţeleptul? Unde e cărturarul? Unde e cercetătorul acestui veac? Oare n-a dovedit Dumnezeu nebună înţelepciunea lumii acesteia? Căci de vreme ce întru înţelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin înţelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred prin nebunia propovăduirii. Fiindcă şi iudeii cer semne iar elinii caută înţelepciune, însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie; dar pentru cei chemaţi, şi iudei şi elini: pe Hristos, puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu.

Ev. Ioan 19, 6-11, 13-20, 25-30, 31-35

În vremea aceea s-au sfătuit căpeteniile preoţilor bătrânii împotriva lui Iisus, ca să-L omoare, şi L-au dus la Pilat, zicând: răstigneşte-L, răstigneşte-L! Pilat le-a zis: luaţi-L voi şi-L răstigniţi, căci eu nu găsesc în El nici o vină. I-au răspunsiudeii: noi lege avem şi după legea noastră trebuie să moară, căci s-a făcut pe Sine Fiu al lui Dumnezeu. Deci când a auzit Pilat acest cuvânt, mai mult s-a temut. Şi a intrat iarăşi în pretoriu şi a întrebat pe Iisus: de unde eşti Tu? Iar Iisus nu i-a dat nici un răspuns. Atunci Pilat i-a zis: cu mine nu vorbeşti? Oare, nu ştii că am putere să Te eliberez şi putere am să Te răstignesc? Iisus i-a răspuns: nu ai avea nici o putere asupra Mea, dacă nu ţi-ar fi fost dat ţie de sus.

Deci, când a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Iisus afară şi a şezut pe scaunul de judecată, în locul numit: pardosit cu pietre, iar evreieşte: gabbata. Şi era ziua pregătirii Paştilor, vineri, pe la ceasul al şaselea; şi a zis Pilat iudeilor: iată împăratul vostru! Dar ei au strigat: ia-L, ia-L, răstigneşte-L. Pe împăratul vostru să-L răstignesc? - i-a întrebat Pilat. Căpeteniile preoţilor au răspuns: n-avem împărat decât numai pe Cezarul. Atunci L-a dat lor ca să-L răstignească. Şi au luat pe Iisus şi L-au dus ca să-L răstignească. Şi, Însuşi ducându-şi crucea, a ajuns la locul numit al Căpăţânii, care evreieşte se zice Golgota. Acolo L-au răstignit; şi împreună cu El pe alţi doi, de o parte şi de alta, iar în mijloc pe Iisus. Şi Pilat a scris o tăbliţă şi a pus-o deasupra crucii. Şi era scris pe ea: Iisus Nazarineanul, împăratul iudeilor. Deci mulţi dintre iudei au citit această tăbliţă, căci era aproape de oraş locul unde a fost răstignit Iisus. Şi era scris evreieşte, greceşte şi latineşte.

Şi stăteau lângă crucea lui Iisus, mama Sa şi sora mamei Sale, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena. Deci Iisus, văzând pe maica Sa şi pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis maicii Sale: femeie, iată fiul tău. Apoi a zis ucenicului: iată mama ta. Şi, din ceasul acela, ucenicul a luat în casa sa. După aceea, ştiind Iisus că acum toate s-au săvârşit, plecându-şi capul, şi-a dat duhul.

Iar iudeii, de vreme ce era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbătă pe cruce, căci era mare ziua sâmbetei aceleia, au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ridice. Deci au venit ostaşii şi au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi, asemenea şi pe ale celuilalt răstignit împreună cu El. Venind însă la Iisus, dacă au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor; ci unul din ostaşi cu suliţa a împuns coasta Sa şi îndată a ieşit sânge şi apă. Şi cel care a văzut a mărturisit, şi adevărată este mărturisirea lui.

Cutremuratoare evanghelie!Cum sa te mai plangi de crucea ta, cand El a patimit fara vina ?O, de-am citi macar odata pe zi acesta pericopa evanghelica! O, de-as sti fiecare cuvant, de nu l-am uita...

Lunga noapte! Ca toate privegherile! Noapte de rugaciune si de urcare a Golgotei.Fiecare cu crucea lui si fiecare stiind ca acea cruce pe care o purtam, e singura pe masura noastra si ca oricum, nici un moment nu suntem singuri purtand-o!Doar El a fost singur! Doar El a fost parasit de ucenici.Singur Ioan si Maica  Sfanta, impreuna cu femeile minorosite "sora mamei Sale, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena", doar ei au stat la picioarele crucii pana la ultima rasuflare...

Si facem acelasi lucru mereu, mereu, uitand ca retraim urcarea Golgotei si rastignirea  in toate faptele vietii noastre , parasindu-L , rastingandu-L cu ura noastra, cu nepasarea,fata de durerile altora, cu lipsa de cuviinta fata de cele sfinte...

Prinoase pentru sfintii zilei...coliva pentru pomenirea PS Episcop Damaschin, care a fost nascut in ziua Inaltarii Crucii...Si uite asa, prin iubirea acestor femei care au pregatit coliva pentru pomenirea PS Damaschin, am retrait toate acele momente in care l-am cunoscut  si l-am cinstit cerandu-i lui Dumnezeu iertare pentru greseli caci" cine este fara de pacat?"

Era deja lumina cand s-a incheiat privegherea...Curtea bisericii s-a umplut de credinciosii care se bucurau de soarele diminetii...Crucea impodobita si mirosind a isop a ramas nu numai pe analog, ci si in inimile noastre, sa ne aminteasca mereu sfanta noapte de priveghere...