Ziua se scurgea spre amiaza...
Fiecare loc in acest pelerinaj a fost special. Aici a fost lumina !
Si eu am facut fotografia razand ca fisticul si floarea sa ramana in amintirea noastra si pe hartie
Am urcat treptele spre chilia parintelui. Anul trecut nu era canonizat cand am ajuns aici, dar ... ce importanta are ? Sfintenia era si atunci in toate aceste locuri peste care privirea parintelui a trecut!
Chipul Parintelui bland! Oare m-ar fi certat daca m-ar fi cunoscut?
"Parintele Porfirie - cuvinte rostite dintr-o inima arzand de iubire
Intr-o zi parintele mi-a spus: "Pe cand ma aflam la Muntele Athos, am intrat in biserica, m-am asezat in strana si ma rugam. In aceeasi clipa intra in biserica un calugar care incepu sa faca metanii si sa se roage, fara a fi vazut ca ma aflam acolo. Atunci am vazut ca era scaldat tot intr-o lumina mai presus de fire. Doamne, ce priveliste minunata! Ce priveliste cutremuratoare!"
Intr-o zi, l-am vazut plangand pe Parintele Porfirie, pe cand se afla la una dintre manastirile pe care le vizita si l-am intrebat: "De ce plangi, Bunicutule?" "Ei, din pricina ca maicile de aici nu fac ascultare cum se cuvine." "Iarta-ne, Bunicutule, i-am zis. Ca nu ne pricepem in ce fel se cade sa ne purtam inaintea ta. Toti gresim." Atunci Parintele Porfirie n-a mai zis nimic.
Parintele Porfirie nu ingaduia sa fie asaltat de ganduri potrivnice voii lui Dumnezeu. Isi misca brusc fie capul, fie mainile, fie tot trupul, in functie de locul in care se afla, si astfel nu ingaduia sa ii fie pangarita lumea interioara.
De multe ori cand vorbeam cu Batranul Porfirie la telefon, ii spuneam: "Parinte, rugati-va pentru mine." "Ma rog, imi raspundea." "Iti multumesc, Bunicutule", ii spuneam. Apoi inchideam telefonul, fiindca stiam ca intotdeauna se ruga pentru mine, ca de altfel pentru toti fiii sai duhovnicesti, si ca ne supraveghea neincetat, intervenind pentru noi de nenumarate ori, dupa cum bine stiu multi dintre fii sai duhovnicesti, care au petrecut ani de-a randul alaturi de Parintele Porfirie.
Unul dintre fiii sai duhovnicesti mi-a povestit urmatoarele: "Odata, cuprind de entuziasm am vrut sa-l cunoasca pe Parintele Porfirie si niste prieteni de-ai mei. Asadar ne-am dus toti la parintele. Dupa ce au luat toti binecuvantare de la sfintia sa, eu am ramas de vorba cu Bunicutul. Dupa ce a stat o vreme pe ganduri mi-a spus: "De multe ori imi dau seama ca unii oameni vin la mine fara sa stie prea bine de ce vin si vor doar sa imi vorbeasca. Cand vin astfel de oameni, ii evit si nu le vorbesc. Astfel ii fac de pleaca singuri."
Acelasi frate imi povestea acestea: "De multe ori cand veneam din provincie, unde lucram in vremea aceea, intram la Parintele Porfirie, care ma slobozea sa plec, spunandu-mi doar un singur cuvant precum "rabdare" sau "ascultare". Alteori imi dadea un singur sfat lapidar "nu te necaji" sau "roaga-te", fara a-mi mai spune nimic altceva. Pana la urmatoarea vizita pe care i-o faceam Bunicutului, ma straduiam pe cat puteam sa aplic in tocmai acel unic cuvant pe care mi-l spusese si, in functie de felul cum reusisem sau nu, parintele era multumit sau nemultumit."
Intr-o vreme aveam probleme cu un sef de-al meu, care era un om foarte sever. Cand i-am spus Parintelui Porfirie ce pateam, mi-a raspuns:
- Sa faci ascultare, fiule, si sa fii rabdator. Sa nu ii raspunzi, ci mai bine roaga-te.
Cand m-am plans iar parintelui de purtarea sefului meu, mi-a zis din nou:
- Nu ti-am spus sa faci ascultare? Stii ce inseamna ascultarea? Ascultarea inseamna smerenie. Ai priceput?
I-am raspuns:
- Am priceput, Bunicutule.
- Nu, n-ai priceput. Hai sa-ti spun ceva ca sa intelegi ce inseamna ascultarea.
Intr-o manastire vietuia un monah foarte aspru, asa cum spui tu ca este seful tau. Toti calugarii care se duceau sa-i slujeasca, nu puteau sta cu el mai mult de o saptamana. Cand am auzit acestea, mi-am zis sa merg si eu sa incerc.
Intr-adevar m-am dus la chilia sa si, dupa ce i-am spus pentru ce am venit la el, mi-a zis:
- Bine, acum du-te pe unde ai venit. Si-mi arata fereastra.
Eu, fara sa mai stau pe ganduri, m-am dus si am iesit pe unde mi-a zis.
- Pricepi acum ce inseamna ascultarea?
- Da, inteleg.
- Ei! Ce sa-ti mai spun? Am ramas cu acel calugar mai mult decat toti ceilalti monahi ce s-au dus la el, l-am slujit cu bucurie si, dupa o vreme, am plecat eu singur. Asta este ascultarea adevarata si asa te povatuiesc sa te porti si tu de acum inainte cu seful tau.
- Da, Bunicutule, asa voi face, i-am spus.
Dupa ce mi-a dat binecuvantarea sa, am plecat."
sursahttp://www.crestinortodox.ro/parinti/parintele-porfirie-bairaktaris-grecia-96288.html 
Aici a avut loc batalia de la Termopile!
O armată a aliaților greci formată din aproximativ 7.000 de oameni a mărșăluit înspre nord ca să blocheze trecătoarea în vara anului 480 î.Hr. Armata persană, evaluată de sursele antice la milioane de oameni, a ajuns la trecătoare la sfârșitul lui august sau începutul lui septembrie. Mult depășiți numeric, grecii au ținut piept perșilor timp de șapte zile (din care trei de luptă efectivă), până când ariergarda greacă a fost nimicită într-una din cele mai cunoscute încleștări finale ale istoriei. În timpul primelor două zile, mica armată condusă de regele Leonidas al Spartei a blocat singurul drum pe care armata persană putea avansa. După a doua zi, un localnic numit Ephialtes i-a trădat pe greci, arătându-le perșilor o cărare care ducea în spatele pozițiilor grecești. Dându-și seama că oamenii săi erau încercuiți, Leonidas a trimis înapoi grosul armatei grecești și a rămas pe loc să le acopere retragerea cu 300 de spartani, 700 de thespieni, 400 de tebani și probabil încă alte câteva sute. Aproape toți au fost uciși.
După această confruntare, flota aliată de la Artemisium a primit vestea înfrângerii de la Termopile și s-a retras la Salamina, întrucât strategia inițială se baza pe faptul că perșii ar fi fost opriți și la Termopile și la Artemisium. Perșii au invadat Beoția și apoi au capturat Atena, care între timp fusese evacuată. Dorind o victorie decisivă asupra flotei persane, aliații au atacat-o la Salamina, la sfârșitul anului 480 î.Hr. și au câștigat. Temându-se să nu fie prins în capcană în Europa, Xerxes și-a retras grosul armatei în Asia, lăsându-l pe Mardonius să termine cucerirea Greciei. În anul următor, armata de uscat persană a fost învinsă în Bătălia de la Plateea, invazia persană în Grecia fiind oprită.
Scriitorii antici și contemporani au folosit bătălia de la Termopile ca un exemplu al forței unei armate patriotice formate din oameni liberi în lupta de apărare a propriului teritoriu. Reușita apărătorilor de la Termopile reprezintă un exemplu al avantajelor pe care le oferă pregătirea, echipamentul și folosirea terenului împotriva unei armate superioare în număr, și a devenit un simbol al curajului în fața unor sorți neprielnici.
O legendă relatează faptul că Fidipide, un mesager atenian, a alergat distanța de 42 de kilometri de la câmpul de luptă de la Maraton până la Atena, pentru a anunța victoria asupra perșilor. În momentul în care a ajuns, a strigat: Nenikikamen (am învins!), după care a murit pe loc.
Majoritatea istoricilor atribuie în mod incorect această legendă istoricului grecHerodot, care a relatat evenimentele din războaiele persane în lucrarea sa Istorii(scrisă aproximativ în anul 440 î.Hr.)
În amintirea acestui erou, la inițiativa baronului Pierre de Coubertin, în programulJocurilor Olimpice moderne a fost inclusă proba de Maraton, care se aleargă pe o distanță de 42,195 km (distanța exactă dintre Maraton și Acropola din Atena).
Am intrat in manastirea cu mari emotii... aproape am uitat unde este biserica... tineam minte insa perfect racla in care este sfantul si copacul pe care a fost chinuit.
Sfantul Efrem cel Nou - Marele Mucenic din Nea Makri - este un Mare Sfant (descoperit recent) al Bisericii Ortodoxe, care este cunoscut in toata lumea atat pentru marea sa putere facatoare de minuni, cat si pentru rapiditatea ajutorului sau, fiind supranumit "Grabnic Ajutator in toate nevoile". Sfantul Efrem cel Nou mai este recunoscut si ca SALVATOR al celor DEZNADAJDUITI si ca OCROTITOR al celor DEPENDENTI de DROGURI.
Sfantul Efrem cel Nou a trait in secolul al XV-lea in Grecia. A vietuit ca monah laManastirea Buneivestiri a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu de pe Colina Neprihanitilor de la Nea Makri din Attica, Grecia. Dupa ce a trait 27 de ani in nevointa calugareasca aspra, manastirea de pe Colina Neprihanitilor a fost cotropita de otomani. Turcii au ucis monahii prin decapitare, iar pe Sfantul Efrem cel Nou l-au facut rob si l-au torturat in felurite chipuri, de nenumarate ori, timp de 8 luni. La sfarsit, turcii l-au atarnat cu capul in jos intr-un copac batran, i-au strapuns trupul cu multe cuie - din acelea cu care a fost rastignit Domnul nostru Iisus Hristos pe Cruce, apoi i-au infipt in pantece un taciune aprins. Astfel si-a dat sufletul in mainile Domnului, la data de 5 mai 1426.
Vreme de 500 de ani nu a stiut nimeni de acest Mare Mucenic din Nea Makri, pana pe 3 ianuarie 1950, cand Sfintele sale Moaste – care sunt inmiresmate si pline de har – au fost descoperite prin revelatie de monahia Macaria, stareta Manastirii Buneivestiri a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu de pe Colina Neprihanitilor (pana la cotropirea ei de catre turci, aceasta manastire era de calugari, iar din secolul al XX-lea – cand a fost restaurata – este de maici).
Dupa descoperirea Sfintelor sale Moaste, Sfantul Efrem cel Nou - Marele Mucenic din Nea Makri - s-a aratat de nenumarate ori staretei Macaria, altor maici si multor crestini (multi dintre ei nu stiau nimic despre Sfantul Efrem cel Nou), fie sub chipul unui nevoitor cu fata brazdata de multe osteneli, fie purtand vesminte preotesti, fie ca un calugar, marturisind: “Ma numesc Efrem!” si relatandu-le viata sa si chinurile si torturile la care a fost supus pentru marturisirea dreptei Credinte Ortodoxe. Celor mai multi, imediat dupa aratare, Sfantul Efrem cel Nou le-a rezolvat problemele: pe unii i-a vindecat de boli incurabile, altora le-a intarit credinta, pe altii i-a izbavit de primejdii sau de foc, pe multi deznadajduiti i-a mangaiat.
Ne-am odihnit acasa la sfant...era racoare si foarte frumos...am fi zabovit pentru ca multe aveam sa-i spunem, multe aveam sa-i cerem,
Sfanta Irina din Hrisovalant, o sfanta mai putin cunoscuta in Romania, dar foarte iubita in Grecia, unde foarte multe biserici si manastiri o au ca ocrotitoare, este sarbatorita pe 28 iulie. Sfanta Irina este foarte iubita pentru faptul ca raspunde grabnic la rugaciuni, fiind cunoscuta ca facatoare de minuni si ajutatoare mai ales pentru femeile ce nu pot avea copii, dar nu numai. Oricine se roaga ei cu credinta capata ajutor si mangaiere.
„Doamne Iisuse Hristoase, Bunule Păstor al oilor Tale, ajută roabei Tale şi acestora, turma mea, pentru că numai de la noi nu avem putere să rezistăm asalturilor vrăjmaşului. Nu ne lipsi de mila Ta”, spunea ea adesea.
Si iarasi pe vapor
M-am sprijinit de balustrada privind intinderea imensa ,albastra
...langa mine Aurora
-Cea mai frumoasa mare din lume este marea Egee-a zis doamnul Nicolae in gand cu mine...
- "bine este ca noi să fim aici; şi să facem trei colibe"(Sfânta Evanghelie după Marcu)
Acolo pe ape...
- "bine este ca noi să fim aici; şi să facem trei colibe"(Sfânta Evanghelie după Marcu)
Si aici am fi putut sa facem trei colibe!
Biserica si fuga la sfantul Nectarie
Au cantat Paraclisul ...
Fecioara Maica Maria
Stapana Imparateasa
Pe tine te fericim
Curata fiica din Adam
Parfum de floare aleasa
Pe tine te fericim
B
Aleasa fiica de imparat
Fecioara nenuntita
Pe tine te fericim
Smerenia te-a ridicat
Si te-a facut slavita
Pe tine te fericim
Fecioara Maica Maria
Stapana Imparateasa
Pe tine te fericim
Curata fiica din Adam
Parfum de floare aleasa
Pe tine te fericim
B
Aleasa fiica de imparat
Fecioara nenuntita
Pe tine te fericim
Smerenia te-a ridicat
Si te-a facut slavita
Pe tine te fericim
C
Mai sus de ceruri te-ai suit
Prin nasterea straina
Pe tine te fericim
Pe heruvimi ai covarsit
In cinste si lumina
Pe tine te fericim
A
Si serafimii in zborul lor
La slava ta cu dor privesc
Pe tine te fericim
Arhanghelii si ceata lor
De frumusetea ta doresc
Pe tine te fericim
B
Cantarea heruvimilor
Spre tine se indreapta
Pe tine te fericim
Iar ceata serafimilor
In ode se desfata
Pe tine te fericim
C
Arhanghelii neincetat
Cu toate ostile ceresti
Pe tine te fericim
In dorul lor nesaturat
Din lauda nu se opresc
Pe tine te fericim
A
Esti bucuria cetelor
De ingeri laudata
Pe tine te fericim
Esti pacea si sfintitul dor
A sfintilor curata
Pe tine te fericim
B
Esti mangaierea tuturor
Ce tie se inchina
Pe tine te fericim
Esti Maica ortodocsilor
Si-a lor nadejde buna
Pe tine te fericim
C
A randuielilor ceresti
Stapana mult cantata
Pe tine te fericim
Esti si a celor pamantesti
Scapare intemeiata
Pe tine te fericim
A
Din aurorile ceresti
Faclie luminata
Pe tine te fericim
Si noua ne impartasesti
Lumina cea curata
Pe tine te fericim
B
Potir sfintit ce daruiesti
Izvor de nemurire
Pe tine te fericim
Adapa-ne pe noi cei rai
Cu vesnica-ti iubire
Pe tine te fericim
C
Si ne hraneste neincetat
Cu painea de viata
Pe tine te fericim
Ce dintru tine s-a luat
Fecioara prea curata
Pe tine te fericim
A
O, Maica fara de pacat
Balsam de mangaiere
Pe tine te fericim
Ne fi celor ce-am apucat
cararea spre Inviere
Pe tine te fericim
B
Fecioara Maica te avem
Liman de mantuire
Pe tine te fericim
Si bucurie si indemn
Si cale de suire
Pe tine te fericim
C
Bucura-te roza de mai
Si floarea curatiei
Pe tine te fericim
Bucura-te sfintite Rai
Salasul fecioriei
Pe tine te fericim
A
Mireasa sfanta al tau dor
Ne umple de iubire
Pe tine te fericim
Si ni se face tuturor
Urcus spre Imparatie
Pe tine te fericim
B
Fecioara, acoperamant
A lumii intregi Stapana
Pe tine te fericim
Pazeste al nostru sfant pamant
Si vatra si gradina
Pe tine te fericim
C
Si cu caldura te rugam
Stapana prea sfintita
Pe tine te fericim
Pazeste-ne, te imploram,
De-a celui rau ispita
Pe tine te fericim
A
Ne apara si te pazim
Si turn de aparare
Pe tine te fericim
Si calauza celora
Ce-n tine-si-au scapare
Pe tine te fericim
B
Si Imparatia lui Hristos
Ne-o da ca mostenire
Pe tine te fericim
Ca sa-ti aducem ca prinos
A noastra multumire
Pe tine te fericim
C
Si sa-ti cantam neincetat
Cantarea ta-n vecie
Pe tine te fericim
Cuvine-se cu adevarat
Sa te slavim Marie
Pe tine te fericïm
Agni parthene - Fecioara Preacurata aceasta este o Cântarea de o frumusete extraordinara care a fost compusă de către Sfântul Nectarie din Egina, şi în conformitate cu tradiţia, melodia a fost compusa de îngeri.
Sunt zile despre care nu poti sa redai in cuvinte trairile pe care le ai. Bucurie.Intristare.Lacrimi. Zambete.Sperante. Dar toate te fac alt om, poate mai rabdator, mai bun, poate mai calit pentru incercari.
Am mers la hotel , am lasat bagajele si am plecat, desi obositi, pe plaja.
Am mers prin marea calda , prin nisipul fin al marii... prima data in acest an si poate singura data...poate chiar ultima data...Ne-am asezat la masa impreuna, mese lungi unite cum tot mai uniti eram noi... Cristina si doamnul Nicolae erau deja fratii mei, fetele ele insele, ingeri pentru ingeri, parintele relaxat si iubitor de copii,ducandu-i in mare si jucandu-se cu ei, Ana desi obosita binevoitoare si dulce, doamna Marilena tot mai calda, doamna Elena si Milica mereu vesela... 
Dimineata!Mi-am pus o fusta gri!Prima fusta gri dupa aproape 7 ani. Nu stiu daca o voi mai purta , dar am pus-o de frica calduri si in dorinta de a ma simti fara griji lumesti(mi-e cald, mi-e foarte cald!Of, ce cald mi-a fost!)
Sfanta si dumnezeiasca liturghie!A slujit un preot care avea una din cele mai frumoase voci si slujiri din tot ce am auzit si nu am auzit putin!
Acum statea alaturi ,eram insa atenta mai mult la inima mea si trairile mele cand o mangaiere de inger m-a cutremurat prin dulceata ei! Fetita!
Ea este Marie-Despine!Iar tatal ei , Alexander. Sunt francezi din Toulouse.Fetita s-a nascut acolo si la nastere nu a dat semne de viata. Si cand isi pierdusera speranta... a venit un preot ortodox avand icoana sfantului Nectarie, a pus icoana pe fetita si fetita a inviat!
-Bien sur!
-O,bien sur!
S-au botezat ortodox toti si acum vin in fiecare an in insula Eghina sa-i multumeasca sfantului Nectarie.
Am mers si am cumparat o icoana a sfantului Nectarie si i--am daruit-o fetitei. Aceasta si-a scos suzeta din gura si a sarutat icoana!
-Il iubeste mult pe sfantul Nectarie -ne-a spus Alexander!
Dar iarasi ca si anul care a trecut, il rog pe sfant sa ne aduca iar aici, la anul care vine...
Ne-am intersectat cu un grup condus de un domn care a studiat in Roamania si vorbea perfect romaneste
- Scump!Scump!-spune Joseph
Mergem mai departe si Joseph intreba un grec aflat in strada la o toneta.
-5 kg cu 7 euro kg! zice Joseph si grecul e aproape convins
Numai ca vine o femeie si ii spune greceste:
-Sunt romani!
-Romani? -zice grecul
-Da-spunem noi bucurosi.
-Drumul! -tipa grecul furios la noi, pe punctul de a ne imbraci .
Oare ce au facut romanii nostri atat de grav pe aici? Nicaieri nimeni nu mi-a spus atat de urat mie ca roman."Drumul!" Adica"valea", "pleaca".
Plecam dar suntem jigniti, nu atat ca persoane cat ca neam, ca natie!
O impartim intre noi... si e ceva in modul in care facem asta, noi , mamicile incat Florentina delicata si buna, plange de dorul mamei ei.
-Ti-e dor de mama ta?
-Da-vine raspunsul fetei.
-Si noua de copiii nostrii!
Dar ii purtam in rugaciune pe totii si le este mai bine ca suntem aici!
Si desi grecul ne-a zis"Drumul", noi tot am face pe aici, trei colibe!
Plecam iar... iar ferry boat-ul
Si drumul a fost greu, tare greu. Ionut s-a suparat si a oprit masina.Oprise aerul conditionat si abia putea urca. Totusi era asa de putin pana sus incat m-am bagat in discutie si a pornit iar. Si am ajuns!
Sfantul Patapie!
| 33.Care prin credinţă, au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit făgăduinţele, au astupat gurile leilor,34.Au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au împuternicit, din slabi ce erau s-au făcut tari în război, au întors taberele vrăjmaşilor pe fugă;35.Unele femei şi-au luat pe morţii lor înviaţi. Iar alţii au fost chinuiţi, neprimind izbăvirea, ca să dobândească mai bună înviere;36.Alţii au suferit batjocură şi bici, ba chiar lanţuri şi închisoare;37.Au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi.38.Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului.39.Şi toţi aceştia, mărturisiţi fiind prin credinţă, n-au primit făgăduinţa,40.Pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun, ca ei să nu ia fără noi desăvârşirea.(Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel cap 11) |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu