Caleidoscopul

Moartea nu este o fereastra neagra!

A murit  Carmen-Georgeta... o tanara, mama a doua copile, una avand 10 ani si cealalta abia intrata in adolescenta. Am vazut pe pagina celei mai mari, mesaje de condoleante de la colegele de liceu. Multe au postat un patrat negru. Semn al doliului. Si mi-s-a parut , acum in pragul diminetii inmormantarii ei, cumplit de  gresit!

Moartea lui Carmen -Georgeta nu este o fereastra neagra spre Dincolo. Nu pot sa cred asta!

Viata ei  in mod cert a fost o viata de lupta, a invat mult intr-un liceu foarte ridicat ca nivel al pregatirii,a absolvit o facultate tehnica, a muncit mult strabatand tara de la un capat la altul,a adunat averi si a pierdut averi , a dat nastere  si a crescut  doi copiii, a facut case, a implinit vise, a iubit si a fost fericita, a iubit  si a pierdut...Parca fiecare clipa a fost o clipa de lupta...Acum trei ani a fost diagnosticata cu o forma rara de cancer, o forma care nu da mult ca durata de viata, dar ea a mai trait inca trei ani si a murit fara sa accepte ca moare. Planurile ei,  cu cateva ore inainte de moarte, erau ca va reincepe in doua zile serviciu.

Nu stiu cum a fost ea inainte de boala. A crescut intr-o familie credincioasa in Dumnezeu, langa o mama credincioasa , langa o sora credincioasa...probabil asa a fost si ea...Dar cred ca L-a gasit pe Dumnezeu abia in marea ei suferinta!

Azi noapte impreuna cu prietenele mele am citit langa sicriul ei Psaltirea intreaga... psalm de psalm...catisma dupa catisma...

Prin gura noastra ea i-a spus lui Dumnezeu cat de mult Il iubeste...

1. Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi. 

2. La loc de păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a hrănit. 

3. Sufletul meu l-a întors, povăţuitu-m-a pe căile dreptăţii, pentru numele Lui. 

4. Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti. 

5. Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat. 

6. Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu şi paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic. 

7. Şi mila Ta mă va urma în toate zilele vieţii mele, ca să locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile.

Si pentru ca ea L-a iubit pe Domnul , moartea ei nu poate fi o fereastra neagra! Iubirea e cea care da lumina, e cea care sparge intunericul in mii de bucatii, exact ca la un caleidoscop si acolo, privind cu atentie vezi mii de bucati colorate, atat de frumoase incat nu poti sa le descrii.

Si dincolo de aceste imagini, sigur e Altceva! E mana aceia de care Carmen-Georgeta s-a prins, mana lui Dumnezeu...

Citea in zilele din urma psalmul 90 si e acolo o promisiune pe  care Dumnezeu i-a facut-o

"... spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el că a cunoscut numele Meu.

 15. Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi."

O,daca as putea sa-i vorbesc! I-as spune, ceea ce ea deja stie, ca Dumnezeu e Dincolo si ca Dincolo  e Acasa!

Bine ai ajuns Acasa, Carmen-Georgeta! Dumnezeu  sa-ti ierte pacate ...în corturile drepţilor să te  aşeze, în sânurile lui Avraam să te  odihnească şi cu drepţii să te  numere!
Fericiti sunt cei pe care i-ai ales si i-ai primit, Doamne!