Se simte toamna! Deja a venit! S-a furisat in casele noastre, s-a agatat de copaci si frunzele incep sa capete un auriu frumos, diafan... miroase a struguri copti,plini de gustul primaverii in care s-au zamislit in vie si al verii in care s-au copt!
Am fost la Closca! M-am dus cu doamnele mele, de vineri seara, la maslu. Era un timp in care nu mergeam la slujba de maslu si cand mergeam mi-se parea lunga. Acum, de fiecare data ma doare cand se termina, simt ca inca nu am inteles tot, ca inca imi scapa intelesuri.
In vinerea acesta m-a rascolit apostolul dupa a treia evanghelie
Din Epistola întâi către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel,
(XII, 27‑31; XIII, 1‑8)
Fraţilor, voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare (fiecare) în parte. Şi pe unii i‑a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învăţători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor. Oare toţi sunt apostoli? Oare toţi sunt prooroci? Oare toţi învăţători? Oare toţi au putere să săvârşească minuni? Oare toţi au darurile vindecărilor? Oare toţi vorbesc în limbi? Oare toţi pot să tălmăcească? Râvniţi însă la darurile cele mai bune. Şi vă arăt încă o cale care le întrece pe toate: De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu‑m‑am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le‑aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu‑mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată."
Aceste cuvinte
Aceste cuvinte
"şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt." m-au rascolit. Sunt in Biserica oameni credinciosi... si ce folos ca esti"credincios" daca inima ta e plina de ura si lipsa de ingaduinta pentru semenii tai! La ce iti foloseste?dar acesta e o alta tema...
Am participat la slujba de maslu si apoi am ascultat cu mare atentie predica Parintelui, pentru ca Parintele nu pierde niciun prilej sa predice.
Vineri,parintele ne-a vorbit despre cruce pornind de la Cartea Iezechiel-
“5.Mergeti dupa el prin cetate si loviti! Sa nu aveti nici o mila si ochiul vostru sa fie necrutator!
6. Ucideti si nimiciti pe batrani, tineri, fecioare, copii, femei, dar sa nu va atingeti de nici un om, care are pe frunte semnul “+”!CAP 9 / 5,6
Crucea este mai presus decat safirele si diamantele, decat coroanele imparatesti.Crestinii primelor veacuri o cinsteau. Cinstirea crucii era o trasatura importanta a lor. Dar oare crestinii secolului 21 ce cinstire aduc ei crucii?Crestinii de azi sunt crestini doar cu numele, sunt lasi, cruzi, dispretuitori si uita cinstita cruce. Nu-si mai pun nadejdea in cruce, ci in bogatie, politica, arta,etc. De aceia oamenii veacului nostru sunt nefericiti. Cu acestea va laudati? Cu functiile, cu titlurile, cu averea?Construiti pe nisip... ce va ramane?In schimb crucea Apostolului Pavel va ramane vesnic
:.Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!"spune apostolul in epistola catre Galateni.
Dar sunt altii si mai rai:dusmanii crucii, hulitorii si cei care fac blasfemie. Nu e oras in care sa nu se injure crucea!Ceas, minut, secunda...Cine sunt acestia? Evrei? Turci?De alta religie?Nu!Sunt crestini! De aceia se cuvine sa exclamam"O, pamantule, cum nu te deschizi ca sa-i inghiti? O, rauri cum de nu-i ineci?Hulitorii sunt mai rai decat cei care L-au rastignit. Ei sunt noii rastignitori!
Dar mai sunt si altii care in alte feluri, necinstesc sfanta crucea!
1. In campaniile electorale, fie ca sunt alegeri locale, fie ca sunt parlamentare, prezidentiale sau europarlamentare, se trezeste sentimentul religios!Candidatii merg la biserica, la hramuri,la slujbe. Se folosesc de cinstita cruce ca sa-i pacaleasca pe iubitorii crucii, cum ca si ei ar fi iubitori de cruce!
Ce loc are crucea in campaniile electorale? Unii pun crucea pe stema partidului, pe steag! Pace va iesi din campania electorala sau jegmanirea poporului?
Se folosesc de cruce, de cele sfinte ca sa castige in alegeri,inseland!Acesta e o noua injosire a crucii!
2. Inginerii, antreprenorii, constructorii, fac cruci pe pamant, pe dale si din dale, pe pamant, in parcuri .Si acestea sunt calcate in picioare. Sfanta cruce!
3 Cruci se fac si in case pe pardoseala, pe covoare si astfel crucea este calcata in picioare!
4. Copiii fac cruci pe astfalt si le calca!
5 Cruci se fac si in biserici, cruci mari, pe pardoseala, pe covoarele care se pun pe jos. Cruci calcate in picioare de preoti si diaconi. Pe deoparte crucea este laudata si cinstita si pe alta, e calcata in picioare. Acesta e un dispret nemasurat, o blasfemei .Canonul 73 din Sinodul al VI lea spune:"semnul crucii sa nu se puna oriunde:
De viaţă făcătoarea cruce, arătându-ne nouă mântuirea, se cade ca
noi să punem toată stăruinţa spre a-i da toată cinstea cuvenită
aceleia princ are am fost mântuiţi de căderea cea veche. Drept
aceea, dându-i ei închinăciune şi cu gândul şi cu cuvântul şi cu
simţirea, poruncim să se şteargă cu totul semnele crucii făcute de
oarecare pe pământ (pe jos, pe pardoseli), ca nu cumva, prin
călcarea de către cei care umblă, să fie batjocorit acest semn al
biruinţei noastre. Orânduim, aşadar, să se afurisească cei ce de
acum înainte ar face chipul crucii pe pământ (pe pardoseli)."
Dar cine trebuie sa se ocupe, sa se ingrijeasca pentru respectarea legilor bisericii? Strajerii! Cei ce poarta pe pieptul lor crucea! Si daca acestia sunt indiferenti,mica turma, poporul binecredincios trebuie sa se organizeze si sa vegheze la indepartarea loc, din locuri in care nu trebuiesc puse! Cinstirea crucii trenbuie sa fie deviza noastra. Ca sa nu se implineasca ceea ce spune Iezechiel in capitolul 9...
“5.Mergeti dupa el prin cetate si loviti! Sa nu aveti nici o mila si ochiul vostru sa fie necrutator!
6. Ucideti si nimiciti pe batrani, tineri, fecioare, copii, femei, dar sa nu va atingeti de nici un om, care are pe frunte semnul “+”!."
Ne-a aratat icoana sfantului Sofronie Aghiopavlitul...
Apoi... era deja miezul noptii, cand oamenii au plecat spre casa . Eu insa am ramas sa dorm in camera pe care deja o numim arhondaric.Dar inainte de asta, am mers impreuna cu maicutele ca acestea sa mulga vacuta si sa pregatim laptele pentru ziua urmatoare.Bine, eu nu am facut decat fotografii!
Noptile la schit trec repede..."Si a fost seara si a fost dimineata".Sambata, deja sambata!Ora 6.30 cand incep slujbele!Ne grabim spre biserica, sa nu pierdem nicio rugaciune, niciun moment...privirea trece fugar peste flori,
Priviti cum soarele atinge peretii!Razele cad bland peste trandafirii pe care sora Salomeea i-a pus acum o saptamana... Eu ii tineam de urat, mai spuneam o vorba, mai puneam apa...ei sunt, trandafiri ai rugaciunii !
Si am cantat la strana cu maicutele si cu prietena mea care m-a insotit la acest sfarsit de saptamana la Closca.
Minunate zile!
Si minunate seri...Toata lumea muncea la schit. Fiecare face cate ceva in orele stabilite pentru ascultari. Si pentru ca Salomeea a pus trandafiri, eu m-am ocupat tot de gradina...Repede trece timpul intr-o manastire, poate tocmai pentru ca nu-l masori decat in lucruri folositoare obstii...
Apostolul Pavel catre Galateni
16. Stiind insa ca omul nu se indrepteaza din faptele Legii, ci prin credinta in Hristos Iisus, am crezut si noi in Hristos Iisus, ca sa ne indrepta din credinta in Hristos, iar nu din faptele Legii, caci din faptele Legii, nimeni nu se va indrepta.
17. Daca insa, cautand sa ne indreptam in Hristos, ne-am aflat si noi insine pacatosi, este, oare, Hristos slujitor al pacatului? Nicidecum!
18. Caci daca zidesc iarasi ceea ce am daramat, ma arat pe mine insumi calcator (de porunca).
19. Caci, eu, prin Lege, am murit fata de Lege, ca sa traiesc lui Dumnezeu.
20. M-am rastignit impreuna cu Hristos; si nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in mine. Si viata de acum, in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine.
34. Si chemand la Sine multimea, impreuna cu ucenicii Sai, le-a zis: Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie.
35. Caci cine va voi sa-si scape sufletul il va pierde, iar cine va pierde sufletul Sau pentru Mine si pentru Evanghelie, acela il va scapa.
36. Caci ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul?
37. Sau ce ar putea sa dea omul, in schimb, pentru sufletul sau?
38. Caci de cel ce se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, in neamul acesta desfranat si pacatos, si Fiul Omului Se va rusina de el, cand va veni intru slava Tatalui sau cu sfintii ingeri.
1. Si le zicea lor: Adevarat graiesc voua ca sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, pana ce nu vor vedea imparatia lui Dumnezeu, venind intru putere.
Evanghelia dupa Marcu cap 8 si 9
PREDICA LA DUMINICA
DUPĂ ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI
(Marcu 8, 34 – 9, 1)
21 septembrie 2014
„Ce-i va folosi omului dacă va câştiga lumea întreagă şi-şi va pierde sufletul?” (Marcu 8, 36)
Ca un simplu preot, ce striga in pustia Closcai, vă voi spune câteva cuvinte. Voi încerca să vorbesc simplu.
Aţi auzit Evanghelia. Ce spune astăzi? Vorbeşte despre om.Dar ce este omul?
A fost o vreme, iubiţii mei, în care nu exista niciun om pe pământ; in 2011 populaţia pamantului numara 7 miliarde. Desigur, existau soare, lună, stele; existau mări, râuri, lacuri; existau munţi şi văi; existau animale mici şi mari, ce vedeti de pilda aici, in gospodariile oamenilor, vaci, cai, măgăruşi, oi, capre, păsări, insecte… Dar om nu exista. Cu alte cuvinte exista o gospodărie, dar lipsea gospodarul, stăpânul casei. Cine este gospodarul sau stăpânul casei? Omul. Acesta le stăpâneşte pe toate câte există în această lume.
Şi cine l-a făcut pe om? Există un singur răspuns logic: Dumnezeu. Şi doar omul ajunge, aşa cum este creat, să demonstreze că există Dumnezeu. Cum este omul? Este alcătuit din trup şi suflet, văzut şi nevăzut. Acestea două sunt părţi lui componente.
Deosebit este trupul omului! Are, de pildă, ochi. Ce sunt ochii? Un aparat fotografic perfect. Până acum ştiinţa nu poate să creeze un ochi. Ce taine ascunde! Cine a creat ochiul? Şi doar ochiul? Urechea? Un exemplu din armata sau din aviatia militara, ca tot avem aproape aeroportul cu baza militara de la Mihail Kogalniceanu. Armata are un aparat – ureche, care se numeşte radar şi cu ajutorul acestuia aude avioanele de departe. Ei bine deci, acest radar este mic şi lipsit de importanţă; omul însă are un radar mai înalt, are urechea lui! Ce are în ea urechea? Un întreg dispozitiv! Cine a creat-o? Dumnezeu a creat ochiul, Dumnezeu a creat urechea. Ce altceva a făcut Dumnezeu? Inima. Ce este inima! Trage sângele, îl duce pretutindeni, iar sângele într-o parte devine fir de păr, într-altă parte devine os, într-o parte devine nerv, într-altă parte devine carne etc. Cum au loc acestea? Taină! Până acum ştiinţa nu poate să creeze nici inimă, nici sânge. Cine le-a creat pe acestea? Dumnezeu. Şi acela care are ochi sănătoşi, acela care are urechi şi aude, acela care are picioare şi aleargă, acela care are sănătate şi nu se duce la doctor, este fericit. Sănătatea este un dar al lui Dumnezeu. Aşadar, ai ochi? Gândeşte-te că alţii n-au ochi. Ai urechi? Gândeşte-te că alţii nu aud deloc. Ai mâini? Gândeşte-te că alţii sunt paralizaţi. Gândeşte-te la toate acestea şi mulţumeşte lui Dumnezeu şi Îl slăveşte; pentru că poţi să fii sărac, dar ai o mare bogăţie, o comoară, sănătatea ta şi faptul ca munceşti.
De ce Dumnezeu ne-a dăruit trupul? De ce ne-a dăruit ochi, urechi, inimă, minte, picioare, mâini?... Ne-a dăruit ochi, ca să vedem dimineaţa soarele şi să spunem: „Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat lumina!” (Doxologie). Ne-a dat urechi, ca să auzim cuvintele Lui, ca să auzim păsările care ciripesc şi să-I spunem: „Îţi mulţumesc, Dumnezeul meu, că mi-ai dat urechile”. Ne-a dat mâinile, ca să ne facem semnul crucii, ca să facem binele. Ne-a dăruit picioarele, ca să alergăm spre tot scopul bun. Ne-a dăruit inima, ca să simţim şi să iubim. Ne-a dăruit mintea, ca să ne gândim la El; pentru aceasta ni le-a dăruit. Şi noi ce facem? Din nefericire, ochii noştri, urechile noastre, toate mădularele trupului le-am făcut organe ale păcatului.
..............................................................................................................................................................
Mare lucru este omul! Dumnezeiasca creaţie, veşnică! A fost creat, ca să-L slăvească, ca să-L slujească, să-L laude în cântări pe Dumnezeu. Însă nu întotdeauna face aceasta. Acei oameni, care au folosit bine harismele lor trupeşti şi duhovniceşti, au ajuns îngeri pământeşti. În tara noastră, în anii mai de demult, au trăit astfel de oameni. Poate să fi fost săraci şi agramaţi. Poate să fi păscut oi şi capre, dar în colibele lor trăiau ca nişte îngeri. Nu făceau niciun rău; lucrau întotdeauna binele. Acum? Cum s-a schimbat lumea! Există case – palate, cu radiouri, televizoare, plasme, calculatoare, i-phon-uri şi tot confortul civilizaţiei, dar în palatele acestea locuiesc demoni şi mai răi decât demonii! Pentru că diavolul toate relele le face, dar nu huleşte; tremură de Dumnezeu, dar omul l-a intrecut chiar şi pe diavol şi-L huleşte pe Dumnezeu. Desigur. Ce să-ţi fac? – zice Sfântul Ioan Gură de Aur. Te numeşti om, dar nu trăieşti ca un om; trăieşti ca un animal. Să ne gândim, ce este omul, că Dumnezeu ne-a făcut stăpânii casei, iar noi suntem atât de nemulţumitori. Nu suntem în regulă; ne-am îndepărtat de Dumnezeu. De aceea, ce aşteptăm?... Să plângem toţi mici şi mari.
..............................................................................................................................................................
Avem un suflet, care are o valoare nepreţuită. În anii de demult, oamenii spuneau: „Un Rai frumos, suflet frumos!”. Ce să faci cu celelalte? De aceea, un cioban care crede în veşnicie este superior unui preşedinte de stat necredincios. Om este acela care a înţeles valoarea sufletului său.
Aşadar, astupaţi-vă urechile voastre şi nu ascultaţi cuvintele diavolului, cuvintele necredinţei. Atunci Dumnezeu va fi cu voi, Sfânta Treime vă va binecuvanta veşnic. Amin.
Minunata predica intr-o astfel de zi! Si pentru mine surpinzatoare.Ne-am adunat duminica la schitul Closca multi dintre cei care suntem alaturi de Parinte.Multi, biserica plina si curtea schitului!Si oricat de multi am fi , mult mai multi sunt cei care nu pot ajunge, dar il poarta pe Parinte in inima.
O pericopa evanghelica ca cea de duminica si un apostol ca cel citit, pot da multe predici.
Parintele a ales insa sa vorbeasca cu delicatete despre suflet, intr-o zi in care, in sfarsit, multi dintre noi ne simteam sufletele tamaduite.Ziua urmatoare se implinea un an de la un moment de mare cotitura in vietile noastre si a Parintelui.
Daca noi, in acest moment. eram la Closca acesta era inca o dovada ca am reusit sa ramanem in fata acelei icoane la care parintele ne-a dus:icoana Mantuitorului Hristos!Si acolo, in fata acelei icoane, nu poti ramane decat daca ai iubire si oamenii acestia care erau in jurul meu, ei cu modul lor de a-l urma pe Parinte si de a nu judeca pe altii, de a face firesc gestul acesta al jertfei lor de timp si de bani ca sa vina tocmai la Closca,fara sa se manifeste decat cu iubire pentru toti si-au demonstrat dragostea care..."
îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată."
Ne-am luat crucea firesc! Dumnezeu a incuviintat ca noi sa trecem ca si poporul lui Israel un rau ca sa ajungem la Closca, ne-a asezat sub picioare un pod si tot Dumnezeu ne duce si ne aduce! Si am transformat Schitul Closca intr-un loc, nu de pelerinaj, cat un loc in care suntem acasa.
Totdeauna , in acest moment mi-o amintesc pe Maria-Magdalena zicand tare:
-Dumnezeu sa va ierte , Parinte, si sa va binecuvinteze!Si pe ea sa o binecuvinteze Dumnezeu, cu toti ai ei!
Si Maria.Ea ca si Daria ca si alti multi copiii, au invatat sa mearga in biserica, ei sunt copiii nostrii...Unde pot fi mai bine decat aici?
Va imaginati cum ne-am simtit! Rasfatati si binecuvantati de Dumnezeu!Langa pastor, exact cum ne-a promis in urma cu un an, asa cum trebuia sa si fie, dupa modelul Pastorului care isi cunoaste oile Sale!
Nu, Parintele nu ne-a vorbit de cruce , nici de a noastra si nici de a sfintie sale, pentru ca ne-a invatat sa nu cartim, ci sa multumim lui Dumnezeu pentru toate si atunci Dumnezeu, umple inimile noastre de liniste , de pace !
Eu cred, ca nici unul dintre noi, nu ne-am dorit sa fim in alt loc! Nici noi si nici parintele!Acela era locul nostru , locul in care Dumnezeu ne-a dus cand Parintele s-a ridicat si si-a luat crucea dupa indemnul lui Iisus Hristos"Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie."
Intr-un amurg de poveste am plecat spre orasul nostru cu Nicusor si restul de pelerini, spre casa, lasand in urma alta casa...pana in curand!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu