Zi de toamna si ganduri despre prietenie

Am scris de multe ori despre prietenie, si cred ca voi mai scrie, cu nostalgie, cu durere, cu regret, dar si cu speranta...

Ma apropii de moarte. Stiu asta. Fiecare zi e mai aproape de ea, fiecare clipa ma duce si mai aproape de final.
 Sigur, cand scriu aceasta nu simt bucuria pe care o simt sfintii, pentru ca  stiu cat de nepregatita sunt pentru intalnirea cu Dumnezeu si stiu ca sunt inca legata de lume.Desi tot mai putini sunt cei care ma stiu, care imi calca pragul...

Am cultivat totdeauna prietenia. Din copilariei. Am prieteni din adolescenta, din anii de facultate , dinainte de casatorie, de cand erau copiii mici ... si totusi acei prieteni de suflet sunt tot mai putin. Ceea ce am trait cu Grig , ceea ce am impartit cu Tedi, prietenul meu cel mai bun , ceea ce am vorbit cu Ina , ceea ce am povestit cu Mariana , raman lucruri care nu pot fi retraite cu nimeni...

Tresar de multe ori cand la birou,in dreptul usii mele vesnic deschise  apare o umbra, pentru ca asa aparea,intai umbra lui Grig  si apoi el, linistit, senin, frumos, elegant...

-Hai sa mergem sa mancam undeva!

si plecam cu el in miezul zilei sa povestim ceva mancand ciorba de pui cu taietei de casa...

Sau uneori ma suna Ina si zicea:

-Esti la birou? Vin pana la tine! Am facut cafea si vin s-o bem impreuna!

Si aparea cu termosul in sacose si cu cescutele ei de cafea , desi secretara mea o adora si se bucura sa o servesca...Intr-o zi ne-am mutat in parc pe banca, era toamna ca acum si am stat acolo bucuroase de frumusetea parcului si de intalnirea noastra...

In pragul aceluiasi birou se oprea uneori Tudor si momentul acela era sarbatoare pentru toata lumea! De la cel mai mic pana la cel mai mare, lumea se bucura si se considera onorata de intalnirea cu Tudor. Tudor cel foarte sonor, foarte sigur pe el, foatre fericit de fiecare minut impreuna ca si cand stia ca se vor termina inainte de batranete...
Prietenii mei au fost oameni care m-au iubit cand am gresit  si m-au indreptat cu iubire cand au simtit ca pot primi vorbele lor!Niciodata, niciunul dintre cei dragi nu m-a lasat in greseala doar ca sa-mi faca pe un plac de moment.Paradoxal fara sa fie oameni care sa citeasca Evanghelia au implinit-o prin faptele lor de iubire.
Ma vad acum tot mai mult singura.

Desigur, exista in viata mea multe persoane dragi, femei , barbati , copii din biserica, multime de preoti, chiar doi duhovnici care ma povatuiesc , dar ma simt singura , pentru ca prea putini mai sunt cei care sunt dispusi sa-si lase viata lor de familie deoparte si sa imparta cu mine seara acesta.

Ana e undeva in Germania! Doar ea ar mai putea sa spuna:

-Esti libera? Pot sa trec pe la tine?
Prieteni iti sunt cei cu  care poti vorbi ca si cu tine insuti.

Si vina nu e numai la altii, vina imi aprtine pentru ca eu simt ca am amortit si mi-e tot mai greu sa leg prietenii. Poate si pentru ca lumea mea "pagana "de pana acum , cei care ma acceptau asa cum eram si nu incercau sa ma schimbe, e tot mai mica!
 Am insa langa mine oameni, care imediat cum as incerca sa ma plang de ceva, sunt imediat cu joarda in mana lovindu-ma peste degete:

-Nu e crestineste! Nu e bine! Esti rau. Esti pacatos. Esti inselat.

Aseara eram in biserica si cineva vroia o sacose ...am cautat repede in geanta si am scos una.

-Haideti,ca pana la urma nu sunt asa rea-m-am alintat razand , tocmai stiind ca doamna aceia are un dinte impotriva mea , din pricini care imi scapa.

-Ceea ce nu inseamna  ca nu esti totusi rea! a completat doamna, sec- duhovniceste, luand sacosa .

Stiu ca avea dreptate, dar cred ca ar fi trebuit sa ma odihneasca imbratisandu-ma si multumindu-mi pentru scarba de sacose , mai de folos ii era si ei sa ma imbratiseze si pentru ea, pentru ca e o persoana singura , dar si pentru mine, in saptamana in care tocmai mi-am inmormantat o prietena, ar fi fost un lucru frumos. As fi putut acum, seara, sa fi purtat caldura imbratisarii ei si  m-as fi invesmantat cu ea... in fotoliu meu, la caldura casei mele ...

Din nefericire insa...port in inima mea inca fiorul de gheata al vorbelor ei si niciun ceai nu ma poate incalzi...Dar rasfoiesc cuvinte pe care le-am citit mai ieri...sfinti prieteni, pentru ca asta sunt sfintii, prieteni dragi povatuitori si rugatori pentru noi ...si-mi amintesc acestea...

''Voi să nu jigniţi pe nimeni. Când sunteţi jigniţi, smeriţi-vă şi răbdaţi în linişte. Gândiţi-vă că cel ce vă jigneşte are dreptate, fiindcă în multe privinţe suntem păcătoşi înaintea lui Dumnezeu, am făcut multe lucruri rele, pentru care am şi meritat pedeapsă.

Chiar dacă jignirea nu este pe potriva păcatelor pe care le-am săvârşit, plecaţi-vă capul şi ziceţi: „Dumnezeule! Păcătos sunt şi vrednic de toate jignirile”. Şi se va linişti inima voastră, şi se va linişti şi cel ce vă jigneşte.

Sursa: Fragment din cartea Sf. Luca al Crimeii – La porțile Postului Mare. Predici la Triod, Editura Biserica Ortodoxă, București, 2004, pag. 27

Citesc acestea si ma gandesc ca poate e prea tarziu sa mai cer vietii prietenie noua, trebuie cu grija sa privesc doar spre Hristos , amintindu-mi , ca„Mântuitorul a ales crucea, fiindcă astfel se moare cu mâinile întinse. El S-a sfârşit îmbrăţişându-ne.”(Sfântul Atanasie cel Mare) si imbratisarea Lui sa o simt in locul celor desarte , dar ...dar , sa nu uit , ca datoare sunt totusi sa o dau mai departe semenilor mei , asa cum sunt...buni sau aspri, cu voie sau fara voie,cu totii, prieteni de-ai mei! 

Praznuirea Sfintei Parascheva la Schitul Closca/ 13-14 noiembrie 2015

Pe 13 octombrie am participat la slujba de inmormantare pentru Ina... Au fost zile cu ploaie, a fost frig, un crivat turbat ne-a rascolit durerile trupului ca si cand cele ale sufletului erau mici.Dupa ce i-am acoperit chipul si am privit coborarea sicriului in groapa, am plecat   la mormatul lui Grig, plin de frunze uscate ... si agale spre oras. Am mers cu Andrei si Ruxandra la La Costa si am mancat.

-Uite, mama ne inchina mancarea- a zis Andrei , parca tot mai obisnuit cu mine, mama de acum.

Dupa plecarea lor am dormit plangand si apoi spre noapte am plecat la Closca, la priveghere.

Am gasit biserica luminata doar de putine lumari si pe Cuvioasa Parascheva asezata in mijlocul bisericii.

9. Intelepciunea este la om adevarata caruntete si varsta batranetilor inseamna o viata neintinata.

10. Placut fiind lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit si, fiindca traia intre pacatosi, l-a mutat de pe pamant.

11. A fost rapit, ca rautatea sa nu-i schimbe mintea sa, inselaciunea sa nu-i amageasca sufletul.

12. Caci vraja viciului intuneca cele bune si ameteala poftei schimba gandul cel fara de rautate.

13. Ajungand curand la desavarsire, dreptul a apucat ani indelungati.

14. Sufletul lui era placut lui Dumnezeu, pentru aceasta Domnul S-a grabit sa-l scoata din mijlocul rautatii.(Intelepciunea lui Solomon)

„Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, care ai binecuvântat cele cinci pâini în pustie și ai săturat cu ele cinci mii de bărbați, Însuți binecuvântează și pâinile acestea și vinul, înmulțindu-le în țara aceasta și în toată lumea Ta, iar pe credincioșii, robii Tăi care vor gusta din ele îi sfințește”.

Evanghelia utreniei Evanghelia dupa Matei cap 25:

1. Imparatia cerurilor se va asemana cu zece fecioare, care luand candelele lor, au iesit in intampinarea mirelui.2. Cinci insa dintre ele erau fara minte, iar cinci intelepte.

3. Caci cele fara de minte, luand candelele, n-au luat cu sine untdelemn.

4. Iar cele intelepte au luat untdelemn in vase, odata cu candelele lor.

5. Dar mirele intarziind, au atipit toate si au adormit.

6. Iar la miezul noptii s-a facut strigare: Iata, mirele vine! Iesiti intru intampinarea lui!

7. Atunci s-au desteptat toate acele fecioare si au impodobit candelele lor.

8. Si cele fara de minte au zis catre cele intelepte: Dati-ne din untdelemnul vostru, ca se sting candelele noastre.

9. Dar cele intelepte le-au raspuns, zicand: Nu, ca nu cumva sa nu ne ajunga nici noua si nici voua. Mai bine mergeti la cei ce vand si cumparati pentru voi.

10. Deci plecand ele ca sa cumpere, a venit mirele si cele ce erau gata au intrat cu el la nunta si usa s-a inchis.

11. Iar mai pe urma, au sosit si celelalte fecioare, zicand: Doamne, Doamne, deschide-ne noua.

12. Iar el, raspunzand, a zis: Adevarat zic voua: Nu va cunosc pe voi.

13. Drept aceea, privegheati, ca nu stiti ziua, nici ceasul cand vine Fiul Omului.

Si a inceput sfanta liturghie

Ap. Filipeni 1, 8-14

Fraţilor, martor îmi este Dumnezeu, că vă doresc pe voi pe toţi, cu dragostea lui Hristos Iisus. Şi aceasta mă rog, ca iubirea voastră să prisosească tot mai mult şi mai mult, întru cunoştinţă şi întru orice pricepere, ca să cercaţi voi cele ce sunt mai de folos şi ca să fiţi curaţi şi fără poticnire în ziua lui Hristos, plini de roada dreptăţii, care este prin Iisus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu. Voiesc ca voi să ştiţi, fraţilor, că cele petrecute cu mine s-au întors mai degrabă spre sporirea Evangheliei, în aşa fel că lanţurile mele, pentru Hristos, au ajuns cunoscute în tot pretoriul şi tuturor celorlalţi; şi cei mai mulţi dintre fraţii întru Domnul, îmbărbătaţi prin lanţurile mele, au mai multă îndrăzneală să propovăduiască fără teamă cuvântul lui Dumnezeu.

Evanghelia dupa Luca cap 7

36. Unul din farisei L-a rugat pe Iisus sa manance cu el. Si intrand in casa fariseului, a sezut la masa.

37. Si iata era in cetate o femeie pacatoasa si, afland ca sade la masa, in casa fariseului, a adus un alabastru cu mir.

38. Si, stand la spate, langa picioarele Lui, plangand, a inceput sa ude cu lacrimi picioarele Lui, si cu parul capului ei le stergea. Si saruta picioarele Lui si le ungea cu mir.

39. Si vazand, fariseul, care-L chemase, a zis in sine: Acesta, de-ar fi prooroc, ar sti cine e si ce fel e femeia care se atinge de El, ca este pacatoasa.

40. Si raspunzand, Iisus a zis catre el: Simone, am sa-ti spun ceva. Invatatorule, spune, zise el.

41. Un camatar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celalalt cu cincizeci.

42. Dar, neavand ei cu ce sa plateasca, i-a iertat pe amandoi. Deci, care dintre ei il va iubi mai mult?

43. Simon, raspunzand, a zis: Socotesc ca acela caruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat.

44. Si intorcandu-se catre femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat in casa ta si apa pe picioare nu Mi-ai dat; ea insa, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele si le-a sters cu parul ei.

45. Sarutare nu Mi-ai dat; ea insa de cand am intrat, n-a incetat sa-Mi sarute picioarele.

46. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea insa cu mir Mi-a uns picioarele.

47. De aceea iti zic: Iertate sunt pacatele ei cele multe, caci mult a iubit. Iar cui se iarta putin, putin iubeste.

48. Si a zis ei: Iertate iti sunt pacatele.

49. Si au inceput cei ce sedeau impreuna la masa sa zica in sine: Cine este Acesta care iarta si pacatele?

50. Iar catre femeie a zis: Credinta ta te-a mantuit; mergi in pace.

Prima noastra coliva si pentru Ina si prima ei pomenire la Closca

Intru tine, Maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, că luând Crucea, ai urmat lui Hristos și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Parascheva, duhul tău.

A fost o noapte minunata, o noapte de rugaciune.Desi eram inca cu inima langa prietena mea abia plecata de langa noi spre Vesnicie, privegherea in cinstea sfintei Parascheva a adus in inima mea pacea.Am imbratisat pe toata lumea.  A fost o noapte de intrebari si rugaciune... La ziua am avut raspuns la toate intrebarile...pentru ca Sfanta Parascheva , ca toti sfintii, nu ramane niciodata datoare nimanui. Si putina mea straduinta a fost rasplatita cum nu meritam...

"Doamne, pentru rugăciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, dăruiește-ne nouă sănătate și viață ferită de toată răutatea și ne întărește cu Duhul Tău cel stăpânitor, ca din adâncul inimilor, cu bucurie să slăvim preasfânt numele Tău în veci. Amin."

Prietena mea, Ina

Am traversat cu ea o viata! Cu ea am ras cel mai mult!Cu ea am plans cel mai mult. Mi-am pus fata toata intr-o batista si am plans in timp  ce  ea  era alaturi tacuta. Unul din  putinele momente de tacere. Pentru ca ea totdeauna avea ceva de spus, ceva frumos, cea sincer, ceva profund...
Cu ea m-am plimbat cel mai mult . Stabateam orasul spre marginea lui si acolo, in parcul cel nou, ne dadeam noaptea tarziu in leagan si povesteam. Luna era agatata stramb peste cimitir si acolo stiam ca e Lacramioara , prietena noastra... ne intristam, dar cu o extraordinara vitalitate isi amintea ceva amuzant si viata curgea mai departe zglobie, senina, invinsa de ea... A fost o invingatoare! Un campion!
La ea se strangeau colegii fiicelor ei. La ea ne strangeam noi , prietenele ei...Langa ea mi-am oblojit ranile.La ea au ramas secretele tineretii mele si vorbele urate pe care le aveam pentru unii si furia mea si intristarea pentru invidia sau ura lumii... Ani de zile, aproape 30 de ani, acolo, langa inima ei am asezat pulberea vietii mele, dar si nuferii aparutii in lacul meu cu noroi.
Ea le-a stiut pe toate. Ea mi-a luat copiii in brate.
 Ea le-a spus prima "la multi ani "de zilele lor.
 Ea a fost de partea mea in razboiul cu viata !
Ea s-a bucurat de succesele mele .
 Ea mi-a admirat , putinul care era de vazut...
Ea m-a hranit cand eu , nici nu stiam, eram moarta de foame...
Dupa moartea lui Grig , la cateva luni ne-a invitat intr-o duminica, pe mine si Ruxandra la ea , la masa de pranz:
-Vreti si ciorbica? -ne-a intrebat
-Nu-am spus eu , neamintindu-mi ce este ciorba
-Ba, eu as vrea - a zis Ruxandra si noi am ras intelegand mai mult decat spuneau vorbele... Copilul meu flamad , pe care nu stiam sa-l mai cresc...
Pana si-n saptamana cand a plecat... m-a chemat sa -mi dea spanac.
-Treci pe aici sa mananci spanac!
 Cine o sa-mi mai dea mie spanac?
Plang si nu plang numai pentru viata ei pe pamant ,atat de scurta, sfarsita la doar 58 de ani! Plang pentru lipsa ei, pentru ca sunt mai saraca, mai goala, mai urata fara ea. Plang pentru ca am pierdut un umar de care ma spirijinem.Plang pentru ca am pierdut un colindator de stele. Plang pentru ca mi-am pierdut veselia. Plang pentru ca am pierdut un prieten drag, vechi, sigur... plang pentru ca am pierdut o sora...un exemplu de lupta cu moartea ... 15 ani de lupta cu cancerul! 15 ani in care a invins!
A murit spunand prietenei care era alaturi:
-Nu plange ca proasta!
Eu nu eram acolo! Stabatusem tara la sfanta Parascheva si sfanta Maria Magdalena sa ma rog pentru ea si tocmai ma intorceam... exact cand trebuia... sa o asez in sicriu...
Deci, eu pot sa plang! Pe mine ma lasa sa plang, sa o veghez si sa o sarut cu sarutatea despartirilor 
M-a insotit la nuntile copiilor mei si a fost singura care s-a fotografiat cu mine in cabina fotografica...Am ras, ne-am bucurat...

si si-a sprijinit umarul pe mine , ca un semn al despartirii...si al convingerii ca eu voi ramane la urma , sa acopar cu voalul chipul ei drag...

In timp ce ea saluta ca aici, Lumea curata si perfecta pentru care a fost zamislita...Calatorie frumoasa , draga mea ! Si as vrea sa-ti spun...Pe curand!

A mai trecut un an fara ei

Daca Dumnezeu doreste acesta, eu voi imbatrani intr-o zi. Real, nu ca acum cand doar ma alint.

Cu fiecare clipa sunt si mai batrana decat el. Grig a ramas la 50 de ani, sufland in lumanarile din tortul de aniversare. 30 septembrie 2007 -duminica! Ziua lui era pe 1 octombrie -Acoperamantul Maicii Domnului!Ei,Maicii Domnului l-am dat in grija, pe Ea, pe Preasfanta si Preacurata o rog cu indrazneala pentru ca  il stiu ! Stiu inima lui in care am imparatit!Si eu si copii nostrii si fratii lui si mama lui si toti cei pe care i-a cunoscut!Si cred cu ardoare ca inima lui si faptele lui bune, si rugaciunile preotilor si tuturor celor pe care i-am cunoscut in acesti 8 ani l-au ajutat sa se mantuiasca.

A mai trecut inca o aniversare fara el .Acum"aniversarile"sunt parastase. Impodobesc cu trandafiri coliva lui si cu perlute colorate in culorile lui dragi: albastru, galben, auriu...Am uitat atatea lucruri din viata nostra, dar nu am uitat mirosul lui si blandetea si departarea lui de mine, pentru ca real, Grig avea  permanent nevoie de un spatiu de siguranta in intimitatea lui. Si eu incercam, ma straduiam sa-i ofer aceasta intimitate.

 Nu sunt o femeie indemanatica. Mereu am spus ca, daca nu as fi invatat carte, probabil nu as fi putut sa fac mare lucru: poate as fi maturat un parc de frunze , dar cred ca mai degraba mi le-as fi pus pe umeri , in plete...Cu toate acestea, fiecare coliva facuta pentru Grig, a iesit perfect, de cand m-am hotarat ca eu sa-i fac coliva.

Anul acesta, cand trebuia sa  ridic sablonul de pe coliva, am vazut ca s-a stins candela. Am lasat sablonul pe coliva si intai am aprins candela la Maica Domnului, apoi am zis:

-Ajuta-ma, Doamne! 

si crucea a ramas ca si cand era desenata in tus! Fara nicio picatura de cacao risipita ...

 Grig ,mama si fetita lui Andrei din ce am pierdut pe lumea asta, sunt ranile mele vesnic supurand, ei sunt dorurile mele pe care nimic nu poate sa le aline, nimic, nimic...

Astazi, 8 octombrie 2015, se implineste un an de la moartea mamei. Acum un an o aveam cu mine... asteptam telefonul ei, ma bucuram ca ma suna si ma tine inca din scurt: ce mananc, cat ma odihnesc, cat muncesc, adica , spera ca inca muncesc...

Acum insa ... am sufletul gol... Acum doua spatamni am facut parastasul de un an.Am ramas singura in casa in timp ce surorile mele au plecat la restaurant cu treburile firesti ale parastasului si am plans in toate ungherele casei ei si am facut fotografii...

Dormitorul ei in care lumina patrundea bland prin perdele aurii...

 patul ei cu scoarta de lana tesuta de ea...

masina ei de cusut Ileana la care ne-a cusut rochite si noua si caciulite baietilor nostrii si Ruxandrei camasute...ochelarii ei vesnic agatati de gat...

 tablourile copilariei noastre ...peisajul de iarna in care o sanie urca insotita de caini spre o casa la marginea padurii

 podul peste rau...si Maica Domnului pe care si-a cumparat-o dintr-un ultim pelerinaj cu satenii ei din Oltenia

 taboul ei cu flori asezat sa-l vada din pat cand deschide ochii, desi privirea i -se odihnea pe chipul meu si al Ruxandrei...

 ceasul mamei, obiect de mare pret al ei si telecomanda pe care o tinea langa ea...

 sifonierul mamei cu mileuri brodate si dantelute...acum in dezordine... si-mi amintesc noaptea cand a murit , cand Georgiana s-a aplecat sa-i aduca de acolo o pijama si i-a zis:
-Ai grija cum umbli acolo!
Of, mama mea! Maicuta mea ordonata si atat de pretentioasa...

 dulapurile ei incarcate de mileuri si cesti de cafea... si farfurioare... si bomboniere din cobalt...

fotografia tatalui ei, Iancu Dinu, mandria ei ca a fost fata lui...

 pachete care urmau sa fie impartite...

 paharele ei din cristal colorate...

 ei doi, mama si tata tineri pe vremea cand eu eram copil... si mama la terminarea facultatii lui Andrei cu el si Ruxandra ...

 la cununia civila a lui Andrei

 mama langa fotografia lui Grig  si tata in spatele lor si plansul ei si intrebarea:
-De ce nu m-a luat Dumnezeu pe mine si l-a luat pe Grig atat de tanar!

 Stii, mama, de ce? Acum stii! Pentru ca trebuia ca el sa te astepte acolo, ca un fiu ...asa cum a si fost...fiul tau cel mic...rana vietii tale...barbatul fetei tale cea mici  si cea mai incercata din toate ...

 cescutele tale din portelan...

 si coliva ta...

 si alta coliva...impodobite cu Marinela alaturi, fiecare punand cate o frunzulita in locul lacrimilor...

 mormantul tau alb ... plin de flori, florile iubirii noastre

Detest sa am regrete! As fi vrut asta sau asta! Detest amintirile esecurilor noastre. Viata a fost asa cum a fost!Am facut ceea ce am putut in acel timp, am vorbit cum am putut, am iubit cat ne-am priceput, am daruit cat am avut...
 Nu pot schimba nimic,decat pot,prin pocainta sa cer mila lui Dumnezeu. Dar nu are niciun sens sa stau blocata in amintirea esecurilor si sa sfarsesc ca Iuda. Astazi am gasit un cuvant foarte frumos al parintelui Savatie Bastovoi

"asceții din Pustia Egiptului luau în derîdere atacurile gîndurilor. Pentru ei, amintirile sînt ca păsările care zboară pe cer căutînd să-și facă cuib în inima noastră. Cu alte cuvinte, între noi și amintirile noastre este tot atîta înrudire cît între o pasăre care zboară pe cer și o grămadă de paie.

Dacă oamenii ar fi preocupați de ceea ce trebuie să facă și unde trebuie să ajungă, amintirile ar dispărea din mințile și inimile lor în chip firesc, căci ar fi date afară de preaplinul rîvnei cu care își trăiesc viața."

Gata, mamica mea! Am sa-mi amintesc doar cat ne-ai iubit, cat ai trudit pentru noi sa invatam , sa crestem frumos, echilibrate si femei strasnice. Poate nu ai reusit tot ce ti-ai dorit, dar sunt convinsa ca acum , de acolo, de Dincolo de cortina, esti multumita de multe lucruri si stiu, uite, eu stiu ca asta ai vrea sa-mi spui : 

-ca Dumnezeu trebuie sa fie centrul vietii nostre si Lui ii datoram totul si El trebuie sa fie constanta vietii nostre

-ca viata e mare dar al lui Dumnezeu si noi trebuie sa o traim cu seninatate si implicare responsabila ... ca nu stim  cand totul aici se termina si de aceia nu trebuie sa pierdem niciun moment in ceea ce trebuie sa reprezinte scopul suprem al vietii:mantuirea noastra!

Asta cred eu ca ai vrea sa ne spui ! Si cred ca ai impleti totul cu iubirea ta un pic aspra , un pic retinuta , niciun pic teatrala dar... desavarsita, iubire de mama- general ! Singura iubire completa din viata mea si a surorilor mele! Iubirea ta, mama! Sarut -mana, maicuta mea!Te-am auzit! Te-am inteles!