India cu dragoste /jurnal de septembrie 2023

Exista totdeauna o chemare,un glas pe care trebuie sa-l auzi si in pofida tuturor greutatilor,daca e voia lui Dumnezeu sa urmezi chemarea,sa o faci!Va voi spune,daca am sa pot,povesti din India!Azi sunt la drum,asteptand imbarcarea...spre Delhi,spre Himalaia...cu ajutorul lui Dumnezeu poate zaresc Everestul ...cu ochii inimii la apostolul Toma...

23 sept 2023

India... privind rasaritul soarelui din avion ...India cu oameni frumosi si ingandurati...India cu oameni amabili, desi sunt musulmanii sau hindusi,fericiti ca vii la ei in tara si nu stiu cum sa-ti multumeasca...Ce sa va spun ?Imi vajie urechile si vibreaza sub mine fotoliu din hotelul de 5 stele in care sunt acum..."aud" claxoane,tipat de barbati care se cearta intre ei,mai ales daca cei tineri le fura clientii ...copii desculti,cerand sa-i imbratisez si sa faca poze cu mine, femei facandu-ti semn ca le e foame,adevarat sau nu,gestul lor doare...temple pline de lume ...opulente ...lume in genunchi asteptand hrana de seara in moscheie...si brahmani frumosi cu priviri de vulturi ...femei elegante imbracate stralucitor...E noapte ...eu il port in inima pe Toma Apostolul si ma gandesc ca ei ar trebui sa fie crestini...dar in mod paradoxal ii iubesc asa cum sunt!Noapte buna,India!...

24 septembrie

A doua zi...India !Deci...sa va povestesc!Azi am plecat din Delhi spre Jaipur.Am fost la un turn Qutub Minar...un monument islamic,dar construit de hindusi...cam ca la piramidele egiptene construite cu israeliti...Simbol de putere,o dantelarie in piatra incredibila...Apoi...drum lung prin India...am lasat in urma zona curata si frumoasa...si am continuat spre Jaipur(Orasul Roz)construit in 1727...Undeva la un hotel,am mancat o supa de pui cu boabe de porumb,un deliciu si lipie cu usturoi, care au costat cateva rupii si am pornit iar la drum...Spre seara am ajuns la un templu unde sunt maimute

...si copii framanzi si iar la drum...India este imensa si foarte aglomerata,peste tot sunt mii de vaci costelive,care nu deranjeaza pe nimeni si multe masini si lume multa,atata lume pe mp nu am vazut nicaieri...si atata frumusete rar...foarte rar...Ghidul indian, Baron, partea buna a educatiei indiene !

Din Jaipur va spun:Noapte buna,Lume!Noapte buna,India!

Si cand am ajuns aici a inceput sa ploua torential...Multi din grup s-au descaltat de pantofi si au intrat in templu. Eu am ramas afara si am citit cateva catisme din psaltirea lui David... Si era atata frumusete din jur ...copii si femei, maimute si vaci costelive... si un ghepard pe stancile cele inalte...

In brate ni s-au asezat maimutele firave cautand o frantura de banana... si totul era zambet desi simteam foamea celor din jur ...

25 septembrie

India a treia zi.

Am inceput dimineata, cu micul dejun la hotel. Deja ne cunoastem intre noi si ne adunam cu drag la mese. Mancarea e foarte buna, dar total diferita de mancarea europeana. Indienii insa au invatat gusturile noastre si fac un mic pogoramant, in sensul ca nu pun foarte multe condimente, decat daca ceri. In jurul orei 8 am plecat din hotel spre orasul Amber. Deja era f aglomerat, si ma gandesc ca indienii nu prea dorm mult. Dintr-un anumit punct am urcat pe elefanti si am plecat pe traseul pe care si imparatul il facea tot cu elefantul, spre Fortul Amber, capitala locuitorilor minas, primii din aceasta zona. Constructia este din secolul al XVII lea. Centrul puterii!!! Desi elefantul tragea greu, mie mi-a fost si mai greu! Stateam in fata si cand misca urechile, aerul cald imi ajungea in fata.Din cand in cand obosit de drum si de caldura ridica trompa si o aducea in spate si ma stropea. Pe drum, indieni incarcati de marfuri ma trageau de picioare sa cumpar cuverturi, elefanti din lemn, palarii...

Aveam sentimentul ca o sa cad in picioarele elefantului...

Palatul arata superb...se spune ca imparatului ii placea sa doarma afara sub cerul instelat,dar pentru ca le era teama ca nu pot sa-i asigure paza,au facut o incapere cu oglinzi care noaptea luminau ca stelele...Exista si incaperi in care stateau femeile si priveau si ele prin cate un ochi de geam...

Am coborat cu jeep-urile lasand in urma o istorie a unor lupte al caror talc nu-l pricep...

M-am bucurat sa revin la hotel fie si numai pentru 5 min pentru ca m-am schimbat ca eram efectiv leoarca de transpiratie...inca ma resimt...

Apoi am.plecat iar.La o fabrica de casmiruri,bumbace,covoare manuale din matase...inca se tese manual.Asezate pe jos cateva femei imbracate in sari torceau niste fire...Le-am imbratisat din partea tuturor femeilor din neamul meu care au tors candva lana...

Apoi am mers la Observatorul Astronomic.Nu pot sa inteleg si sa accept dorinta oamenilor de a ghici viitorul...dar am admirat modul in care savantii indieni cunosteau ora si o socoteau adevarata pe cea a lor,nu pe cea a englezilor...

Ce a urmat?

O vizita la Palatul imparatului ...mult din el se viziteaza si apoi imparatul era plecat,poate tot cu elefantul...Ne-a prins iar ploaia,dar eram in palat

.

Era de mult timp pranzul dupa toate ceasurile lumii,dar noi am plecat la bazar...Nu am luat nimic...chiar nimic,desi ei sunt asa amabili ca ai vrea sa-i ajuti cumva...

Repede vine seara...Iar un templu in care nu am intrat...soarele asfintea minunat peste orasul roz care a fost candva gri si l-au pictat roz la vizita reginei Victoria...Acum e asa prafuit,dar asa de frumos in toata decaderea lui in unele parti si splendoarea lui in altele...Am luat cina la o familie de indieni,am vazut gatindu-se mancarea si mai ales am vazut ospitalitatea si dragostea lor ...

Si am revenit privind in unele zone oamenii strazii dormind intre pomi aproape dezbracati...in altele lumini de cristal...strazile au ramas pline de motociclisti si tic-ticuri...Hai,India,dormi...curand e maine!Noapte buna,Jaipur !Noapte buna,lume!

26 septembrie

INDIA a patra zi.Am plecat dupa un mic dejun la care iarasi nu am putut manca decat omleta,spre Agra.Dar drumul trece prin Fetehpur Sikri,o alta fostă capitala imperiala din sec al XVI -lea.Iarasi multimi de indieni hindusi si musulmanii incercand sa-si vanda si ei marfa adunata cu speranta ca poate vor putea hrani familiile lor...Cum sa nu cumperi ceva?Dar daca scoti portofelul poti fi sigur ca iti vor numara cu privirea banii...

Cladiri multe facute din gresie rosie...palate langa palate,pentru cele doua din trei sotii avute de crudul si viteazul imparat Arbak...O sa va pun o fotografie cu piatra in iarba cea frumoasa, pe care puneau capul celor vinovati si elefantii il striveau...A ajuns imparat la 11 ani,la 15 ani a castigat prima batalie si evident...puterea pe care si-a mentinut-o pana la 67 de ani,cand a murit de moarte buna,lucru extrem de rar in acel timp...Dorinta cea mare a imparatului Arbak a fost sa aibe baieti...si si-a indeplinit dorinta prin sotia lui hindusa.Evident a avut si fiice ,dar ...fetele nu au fost niciodata prea iubite de acest popor...

Am mers si am mancat la un restaurant, extrem de bine si ieftin...Asa de amabili si bucurosi sunt indienii cum.nu am vazut nicaieri...

ACA

Acum,seara am fost la teatru si am vazut un spectacol care m-a pregatit pentru maine...Nu cred ca poti intelege o tara fara sa stii cultura ei.Artistii indieni sunt minunati:delicati si foarte buni dansatori...culorile costumelor ne-au aratat exact starea lor sufleteasca,povestea...In sala a fost o liniste deplina,iar fotoliile aveau atasate casti cu traducerea in engleza si cate o sticla mica de apa!La final am urcat pe scena si am facut poze cu artistii...Sunt in Agra...Noapte buna,India!Noapte buna,lume!

27 septembrie

Azi dimineata ,ne-am urnit la ora 5.20 spre Taj Mahal.Si daca veneam numai sa vad acest monument,tot trebuia sa ajung...

Nu e minune a lumii,dar e o lacrima de dragoste pe obrazul lumii...

Povestea e aceasta:sotia iubita(a treia)

a imparatului,moare la a...14 nastere si el face acest mormant...

In 22 de ani

Cu 20 000 de oameni si armata de elefanti...

Este f frumos...marmura alba incrustata cu pietre pretioase.Am vazut rasaritul de soare colorand albul marmurei in auriu...

Razele patrund prin gemulete ca fagurii de miere si inauntru doua morminte,ale lor...

Mereu a existat iubirea...Inauntru doua morminte ale unor oameni care imi sunt dragi:Shah Jahan si dulcea si desteapta lui sotie Mumtaz...Au trecut secole,ei zac unul langa altul,dar dragostea lor ramane atat de puternica, incat mii si mii de oameni vin sa le priveasca mormantul pe care Dumnezeu Adevarat ingaduie sa lumineze negura din inimile noastre...Da,a existat iubire si cred ca inca exista...Eu simt ca asa va lumina Dumnezeu locul meu de DINCOLO...cu imensa Dragoste...cea care nu cade niciodata...

Partea a II a...India ziua a Va

Am revenit la hotel parca mai tacuti dupa Taj Mahram..din usa m-am intors si am mai privit iar dantela dragostei.Nu pot sa ma intreb daca voi mai reveni...uneori este destul cat primesti!Am strans bagajul,am mancat si am plecat la drum... Fortul Agra .Capitala si centru Imperiului Mughal.Shah Jahan a construit aici un palat pentru fiul lui...In ultimii ani de viata,aproape nebun,aici a fost inchis in incaperi cu ferestrele spre Taj Mahal si a murit privind imensa constructie in care asezase trupul lui Mumtaz...Am vazut stilurile diferite ale palatului...Era atat de cald incat nu reuseam sa stergem apa curgand de pe noi.Intr-o sala am intalnit zeci de elevi indieni.. Sunt fascinati de noi,de europeni...ne-au rugat sa facem poze cu ei.Erau atat de uluiti de noi, incat pentru ca ne-am asezat in spatele lor,cred ca au iesit intorsi in poza.

Grupul a plecat, iar eu am ramas prinsa in imbratisarea lor,parca stiau cat iubesc copiii lumii...

Restul de zi? Excursia continua cu vizitarea Fortul Agra care a fost capitala si centrul Imperiului Mughal pana cand Shah Jahan l-a mutat in Delhi. Shah Jahan, cu dragostea lui pentru marmura alba curata, a adaugat unele dintre cele mai impresionante structuri din interiorul complexului. Meterezele exterioare au fost contributia lui Aurangzeb. O plimbare prin acest complex masiv, printre pavilioanele regale si salile de audienta ne-au facut sa intelegem evolutia esteticii si stilurilor din epoca Mughala

Magazin de ceaiuri si drum lung spre Delhi...Maine incepe excursia in Nepal...Hai,India ,odihneste-te!Oare cum e luna deasupra de Taj Mahal?Noapte buna,India! E ultima data cand spun ...luna aceasta,anul acesta:Noapte buna,Lume!

India ramane parte a inimii mele!Oriunde voi merge, oricat voi trai imi voi aminti oamenii cu care am pasit pe acest pamant si multe chipuri ale celor pe care i-am privit:copilul pe care il spalau cu apa din sticla in mijlocul strazi, femeia care imi facea semn ca ii e foame,copilul adormit asezat in mijlocul trotuarului, copiii care ma imbratisau,chelnerii care ne aduceau cafea, doamna eleganta care ne-a primit in casa ei...tesatoarele din magazinul de covoare, femeia care m-a sarutat in magazinul cu ...Domnul meu, Cel Adevarat sa-i miluiasca si sa le lumineze vietile, si pe noi sa ne ierte ca insuficient Il vestim lor!

Dar am vazut in chipurilor lor, in bunatatea si smerenia lor , chipul lui Dumnezeu si asta am iubit. Acolo, in India pe care am strabatut-o tinand in maini noua mea carticica de rugaciuni , m-am simtit atat de aproape de Dumnezeu, mai mult decat in unele nopti de Inviere!Si pentru acest miracol de a-L fi gasit si de a-L fi trait in inima mea , India va fi totdeauna cartea mea de dragoste ...pentru ca in India a inceput vindecarea inimii mele si cineva mi-a zis :

Iti ofer pace.

Iti ofer dragoste.
Iti ofer prietenie.
Iti vad frumusetea.
Iti aud nevoia.
Iti simt sentimentele.
Intelepciunea mea vine de la Sursa cea mai Inalta.
Salut acea sursa in tine.
Haide sa lucram impreuna pentru dragoste si pace.
Mahatma Gandhi (1869 - 1948)

s

+11

Reflectii la inceput de An Nou

     Anul Nou este ceea ce incepe dupa  Ziua care marcheaza sfarsitul unui timp masurat intr-un an.Pentru mine nu e important!Port in mine atat oboseala si atat dorinta am sa ma odihnesc, sa petrec un timp in casa mea, sa fie cald, sa fie curat, sa stiu ca toti ai mei si asta inseamna toti cei pe care ii stiu,sunt bine, iar eu, cu o carte in mana sa petrec un timp al meu, pe aceasta frantura de drum.

    Dar e greu sa te odihnesti, pentru ca pana la judecata,totdeauna cineva rauvoitor te va impiedica sa o faci si va trimite peste tine toate plagile nelinistii si ale durerii. E greu sa te pastrezi bun si ingaduitor si bun pana la jertfa, cand si tu esti inca un om nedespatimit .

Prin multe incercari trecem pe calea aceasta a curatirii! Si incercarile nu vor veni de unde te astepti, de la straini, de la necredinciosi, de la cei care stii ca au ceva impotriva ta. Totdeauna, sau aproape totdeauna, incercarile vin de la cei mai apropiati, de la cei carora crezi ca le pasa de tine. Ei te vor lovi, ei vor presara urzici pe drumul tau, cand te vad descult ...Si de aceia imi este greu...Am cativa oameni care nu m-au ranit niciodata,care imi stiu si zambetele si lacrimile, care imi respecta libertatea de a fi fara masca si fara ipocrizie,si ma iubesc cum sunt,oameni care mi-se daruiesc ca timp si straduinta a mintii si inimii lor sa ma ajute ... Dar am in preajma si oameni care  desi declara si lor si altora, ca tin la mine, ma ranesc pentru ca ei nu stiu sa mangaie si pentru ca in adancul inimii lor sunt ca niste cutii goale...si se justifica zicand ca asa trebuie sa fie, pentru ca in ei exista numai Hristos si nu au treaba cu tine! Dar ce sa caute Hristos in intuneric? El este lumina! Lumina lumii!

Si duc greu loviturile si perceptia lor urata despre mine...Da, nu-s despatimita! Inca mai sunt zile in care  ma simt bucuroasa intre prieteni si ii caut sa rad cu ei,sa povestim,sa ne bucuram de frumustetea zilelor... Dar sunt si multe zile in care duc greu privirile incruntate si dispretuitoare ale altora...Totusi imi spun in aceste momente,eu, singura imi spun, cuvintele unui cantec popular:

"Eu si atunci o sa fiu bun cand ma latra cainii-n drum/si n-oi arunca cu piatra sa ma mai latre odata/Si cu paine de secara, nici prea dulce nici amara, le-oi astupa gura/si in veci nu m-or latra!"

Iubiti-i pe cei care nu va iubesc si nu va respecta! Stati departe de ei, dar daca se intampla sa vi-i aduca viata alaturi, iubiti-i cum sunt, ca nu stiti luptele lor !Dar stati departe! Nu le fiti pricina de pacat si cadere!Nu va ganditi ca daca va vor cunoaste mai bine, va vor admira si va vor respecta si iubi!Chiar daca pe moment vor parea mai toleranti, mai ingaduitori cu voi, in adancul mintii lor, voi ramaneti asa cum v-au perceput initial, iar la primul vartej vor izbucni. Nici nu trebuie sa faceti ceva!Nu va ganditi ca puteti sa-i schimbati voi! Nu! Educatia se face in pruncie si daca ei nu au primit-o, fie ca nu li-s-a dat, fie ca nu au acceptat-o, vor reactiona asa cum le spune instinctul si va vor tranti la podea! Stati departe de cei care nu va iubesc! Fie ca va sunt neamuri sau straini de neam, tineri sau batrani, femei sau barbati ...nu-i provocati cu prezenta voastra.Nu-i atatati la manie!Feriti-va sa faceti milostenie cu cei care va dusmanesc pentru ca nu veti face decat sa mariti dusmania si ura lui.Am constatat prin propria mea experienta ca bunatatea si milostenia pe care o faci cu cel care te uraste e si mai mare pricina de dusmanie.Asa ca e suficient sa-l treci pe pomelnicul tau si straduieste-te sa poti sa zici:Doamne, iarta-i lui, pacatul acesta! 

"Femeilor,supuneţi-vă bărbaţilor voştri, precum se cuvine, în Domnul. Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre şi nu fiţi aspri cu ele. Copiilor, ascultaţi pe părinţii voştri întru toate, căci aceasta este bine-plăcut Domnului. Părinţilor, nu aţâţaţi la mânie pe copiii voştri, ca să nu se deznădăjduiască. Slugilor, ascultaţi întru toate pe stăpânii voştri cei trupeşti, nu slujind numai când sunt cu ochii pe voi, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci în curăţia inimii, temându-vă de Domnul. Orice aţi face, lucraţi din toată inima, ca pentru Domnul şi nu ca pentru oameni" Epistola catre coloseni

Cine va  iubeste o sa o faca atat cat poate inima lui, mult sau putin, si chiar daca o sa va uite, cand o sa va  revada, chiar si dupa ani de zile, o sa va iubeasca la fel!De aceia cu unii oameni totdeauna ne este bine, ne sunt odihna si pace!

Dar acesta nu e un argument ca noi sa-i iubim numai pe ei! Iubiti-i si respectati-i pe cei care va iubesc si va respecta!Pretuiti-i! Dati timp din timpul vostru pentru a fi cu ei, pentru ca in bunatatea lor crestem mai usor si noi buni!Dar iubiti-i si pe cei totdeauna cu pumnul strans. Vai, cat de greu trebuie sa le fie si cat vor suferi cand lovesc!Pentru ca nu e lovitura sa nu se intoarca in cel care da! 

Intelegeti ca Dragostea e intodeauna de la Dumnezeu, e darul Lui,spre toti este trimisa,  dar nu  toti o  primim din pricina propriei inimi invartosate! "Largiti cu totii inimile voastre " spune apostolul Pavel.Ar trebui sa fie atat de simplu!!!Si totusi simt ca nu ajung sa practic,sa implinesc pe deplin...Dumnezeu sa ne ajute, tuturor!

 

 

Sfantul inimii mele

 Am inima bolnava! Plina de rani din care curge tristete si lacrimi...Stiu ca e bolnava si oricat"tratament"fac pentru vindecare, ranile ei raman la fel de dureroase...In vara, doamna doctor care imi supravegheaza inima, mi-a zis" Boala totusi avanseaza" iar duhovnicul imi striga si-n spovedanie, dar mai ales in public, ca boala mea sufletasca avanseaza...Si fizic dar si moral,inima mea este bolnava!Poarta rani adanci in ea si oriunde as pune piciorul meu sau ochiii trupeste, chiar si Everestul de-l privesc, ranile nu se vindeca, nu se cicatrizeaza si stiu ca voi muri intr-o zi de boala aceasta, a rautatii... 

Dar inima mea, asa rupta si urata, iubeste ! Si iubirea aceasta e cea care impinge timpul vietii mele ca pe un orologiu care anunta mereu sarbatori care trebuiesc traite...Azi...sfantul Spiridon! Sfantul inimii mele, pentru ca e primul sfant care m-a cunoscut. Nu i-a pasat ca eu nu-l cunosteam! Nu a avut importanta ca nu i-am sarutat icoana in ziua praznuirii lui, acum 16 ani! Eu ingenunchiasem la icoana Maicii Domnului si acolo o trasesem si pe Ruxandra sa ne rugam impreuna! Grig era in mijlocul bisericii asezat in sicriu, in jurul lui erau cativa oameni si nu intelegeam ce cauta asa de dimineata la inmormantarea lui care era anuntata pentru pranz...Dupa multe luni am aflat ca oamenii acestia nu venisera la inmormantare, ci la sarbatoarea sfantului Spiridon care era praznuit atunci.Dar nu stiam ce mare privilegiu avea dragul meu! Privilegiu de a fi prohodit in ziua praznuirii unui sfant atat de bland si de grabnic ajutator... Oare cum m-o fi privit si cat mila o fi avut de mine si Grig si de  copiii nostri, biete oite ratacite in biserica, si dintre noi,el, dragul meu, fara sa poata sa se ajute singur cu ceva? Proloagele spun ca sfantii nu au nevoie de rugaciunile noastre ca sa ne ajute,pentru ca lucrarea lui Dumnezeu cu noi se face si prin mijlocirea lor. " Prin sfinţii care sunt pe pământul Lui minunată a făcut Domnul toată voia întru ei."(psalmul 15)

Nu stiu cand l-am cunoscut si eu, dar am sentimentul ca eu, inati cu Maica Domnului si cu sfantul Spiridon am plans pentru Grig!Si dupa cativa ani, cand Georgiana s-a imbolnavit, tot la sfantul Spiridon am plans si m-am rugat. Se pregatea de operatia din care nu stiam daca va iesi vie si in noaptea dinainte de operatie l-am visat pe sfant spunandu-mi ca va mai trai 8 ani! Si exact atat a trait: 8 ani din ziua operatiei- 2 iulie 2013 -2 iulie 2021...iar judecata ei la 40 de zile, socotiti voi si veti vedea ca a fost exact pe 11 august, praznuirea de vara a sfantului Spiridon!

Cum sa nu-l iubesti, daca el, asa un mare ierarh si un atat de smerit arhiereu purtand pe cap o mitra din papura,te striga pe nume si iti este tot ce iti trebuie ca sa traiesti chiar si asa cu inima ranita, nadajduind in Inviere! 

Cativa ani am fost in Corfu la praznuirea sfantului in decembrie. Totdeaua, dar totdeauna am ramas in biserica langa sfant de seara pana ziua urmatoare dupa liturghie. Anul acesta insa programul nu mi-a mai permis sa merg si trupul meu deja obosit dupa calatorii indepartate in lume , nu m-a tinut sa pot pleca. Si stiu ca sfantul stie si in bunatatea lui nu se supara, ci ma viziteaza el si ma binecuvinteaza cu dragoste care nu tine seama de pacatele mele... Si cred ca in ziua judecatii mele, sfantul Spiridon ma va privi cu mila si va mijloci si pentru mine ca si pentru toti ai mei!Pentru ca numai la ei , la sfinti, ei fiind dupa modelul suprem al lui Iisus Hristos,cunoastem cu adevarat dragostea, compasiunea, iertarea,toleranta, mila, nejudecata si neosandirea ... Imi amintesc din tineretea mea niste versuri din  Romeo și julieta de Shakespeare

"Răsplata mea e infinită precum marea;

La fel de adâncă îmi este și dragostea; cu cât îți ofer mai mult,

Cu atât am mai mult, căci amândouă sunt infinite.”

si asta cred, ca ei iubind sporesc in iubire si chiar mai mult, Iubire sunt! 

 

Ganduri de sfantul Nicolae

 Aproape a trecut ziua! Dar niciodata nu se sfarseste timpul de multumire pentru ceea ce ai! Si eu, slava lui Dumnezeu, am destule!  Sunt unul din cei mai bogati oameni ai planetei: am trupul aproape intreg, am copii si nepoti, am o sora si rude, am prieteni si am cateva incaperi, unele risipite prin lume, in care imi pot pleca capul pentru odihna. Si am ceasul acesta de tihna ...Aproape s-a dus anul acesta si eu nu mai numar anii decat dupa varsta nepotilor mei si dupa timpul trecut de la moartea lui Grig si de la moartea mamei ... In mod ciudat nu stiu exact cat a trecut de la moartea a doua persoane: sora mea, Georgiana si prietena mea, Ina! E singurul timp pe care mintal nu pot sa-l accept si singurele amintiri pe care Cineva mi le sterge uneori, ca si cand o guma freaca amintirea plecarii lor...De foarte multe ori vreau sa le spun cate ceva, sau in multimi de oameni, mi se pare ca recunosc palaria Inei, ca aud rasul ei plin de clopotei zglobii si bucuria revederii imi misca sufletul. Dar nu-i asa!Si brusc si cu durere imi amintesc ca si ele  sunt plecate in Tara in care vietuiesc numai ingerii.

Dar eu nu sunt singura pe deplin! Pentru ca nimeni nu-mi poate lua, dar nici nu-mi poate da, timpul petrecut cu ele...

Sfantul Nicolae e sfantul care e cel mai generos si cel mai discret dintre toti sfintii grabnic ajutatori...Nici nu stii cand  sufletul tau ca niste ghetute scofarcite, se umple cu daruri pe care sfantul Nicolae le strecoara tainic...Asa simt eu !Si asta ma incurajeaza sa traiesc cum pot, intr-o zi in care afara e inorat si o vreme ploioasa...si eu as plange pentru toate amintirile darurilor pe care sfantul Nicolae le-a pus de a lungul vietii mele in ghetele mele...atat de bun...atat de tainic...atat de iubitor...Fara siguranta dragostei sfintilor, eu nu as putea trai! Poate inima mea ar inceta sa bata, dimineata pulsul meu era 48...dar de pe toti peretii  camerelor casei mele, sfintii priveau spre chipul meu...iar eu chiar imi doresc ca trecerea mea spre Tara in care vietuiesc ingeri, sa fie atunci cand Dumnezeu stie ca trebuie si nu atunci cand oamenii arunca cu laturi in chipul meu si cred si zic ca sunt cadouri duhovnicesti. Duhovniceste este sa-l vezi pe celalalt mai bun decat tine si sa-l cinstesti ca fiind in el pecetea Duhului Sfant si Chipul frumos al lui Dumnezeu.Dar de la a sti un lucri, a-l aplica si a-l trai, este o diferenta uneori prea mare ...Lupta cea mare luptam clipa de clipa...pana la Judecata vom fi panditi si incercati!

Da, simt o mare tristete, dar si simt ca pentru a nu ma ineca in oceanul tristetii, singura solutie este sa inot...sa lupt sa supravietuiesc chiar si atunci cand nu gasesc motivul luptei. Priveam dimineata,in biserica, icoana Maicii Domnului si as fi plans pentru scuipatul lumii pe reverul hainei mele, dar mi-a fost teama ca Maica Domnului mi-ar fi auzit plansul si oamenii aceia ar fi primit mustrarea Ei si nu am vrut asta, implinind iubirea vrajmasilor si nu am mai plans.Mi-am inghitit tristetea  si lacrimile si am plecat capul ... In mai putin de 10 minute, cand liturghia s-a sfarsit, Ioana mi-a daruit o carte venita de la Essex scrisa de arhimandritul Zaharia Zaharov "Fecioara Maria,Maica lui Dumnezeu si Maica Vietii"...cadoul meu de la Maica Domnului si de la Sfantul Nicolae, singurul cadou primit anul acesta!Si ghetele scofalcite ale sufletului meu, s-au umplut de bucurie...bucuria cea mare!

Fiul meu

Privind in urma, de la multimea acestor ani de acum, pot spune ca eram o copila cand l-am nascut  pe fiul meu. Aveam  28 de ani, dar fusesem atat de preocupata de scoala, de lecturile mele, de ceea ce credeam ca e cariera mea, incat in mod clar  eram  nestiutoare in ceea ce avea sa vina, desi studiasem 9 luni cartea "Mama si copilul"si credeam ca stiu totul!

    Fotografiile acelui timp ma arata slaba si cu parul tuns mai jos de lobul urechii si cu breton, eleganta si trista, epuizata!Ce ma obosise atat de mult? Vor ramane pentru totdeauna tainele vietii mele...

Dar am iubit viata care era la adapostul trupului meu! Chiar mi-a fost greu sa-l nasc...poate nestiutoare in frumusetile vietii, mi-am spus ca el este la singurul adapost sigur, in trupul meu si ca odata nascut niciodata nu vom mai fi cu adevarat singuri, noi doi...

Si asa a fost!

L-am impartit cu familia mea, cu surorile si parintii mei. A fost primul nepot intr-un colt de familie, baiatul meu  pe care mama l-a invatat la 14 ani sa spuna in satul ei, cand era intrebat cine este:

-Sunt Andrei, al lui Doina, a lui Tanti, a lui Iancu Dinu!

Si satul, in memoria bunicului Iancu Dinu,care botezase tot satul, il saluta:

-Sa traiesti, nasule!

L-am dat prietenilor nostri in brate si toti l-au iubit pentru istetimea si frumusetea lui!

A crescut atat de repede!Ieri era copilul pe care il purtam in brate si uite-l azi, barbatul tanar care poarta de grija altora,serios in iubirea lui, sot si tata, fiu si frate, nas si prieten al multora ...

Sunt mandra de fiul meu! 

Si rareori ii spun ceea ce nu mi se pare ca e bine in ceea ce face! Pentru ca ii respect alegerile si vreau sa-si traiasca viata lui, nu pe a mea si nici pe a tatalui lui...Noi l-am primit in dar, ce dar minunat, un copil nascut intr-o zi a arhanghelilor! Nu ne-a apartinut niciodata decat pentru a-l ajuta sa fie Omul care ii este dat sa fie...L-am ajutat sa-si inmulteasca talantii primiti  si sa fie fericit fiind un om bun si drept !Astept de la el un singur lucru: o viata in Lumina cu speranta ca nimic nu ne va desparti  in vesnicie!

Maternitatea(Rabindranath Tagore)

De unde am
venit
Unde m-ai gasit
Îl întreba pe copil mama lui.
Și ea plângea și râdea în același timp și ținându-l la sân i-a răspuns:
ai fost ascuns în inima mea copilul meu,
ai fost dorința Lui.
Ai fost în păpușile copilăriei mele,
în toate speranțele mele,
în toate iubirile mele, în viața mea,
în viața mamei mele,
ai trăit.
Duhul nemuritor care prezidează casa noastră
te-a legănat în sânul Său în orice moment,
iar în timp ce îți contemplu fața, valul de taină mă copleșește
pentru că tu, care aparții tuturor,
mi-ai fost dat.
Și de teamă să nu fugi,
te strâng strâns în inima mea.
Ce magie a încredințat atunci comoara
lumii în brațele mele zvelte!

Regrete

 Oricat as vrea sa nu regret nimic, Regret!

Am facut nenumarate greseli in intreaga mea viata si chiar si acum cand merg deja spre finalul vietii sau,nu numai ca merg,am si ajuns, regret destul de multe lucruri.Multe sunt intre cele deja infaptuite:ca e vorba de fapte, de vorbe, de ganduri. Dar sunt si multe lucruri pe care le fac si stiu ca nu e bine si ca le voi regreta imediat, dar le fac, pentru ca e mai comod, pentru ca deseori pacatul are gustul dulceag al smochinei...

Dar cel mai mult, acum, in acest moment al vietii mele, regret ca am lasat langa mine oameni pe  care, vazand ca nu suntem compatibili, trebuia sa-i las in drumul lor si eu sa merg mai departe...Sau am trecut mai departe de oameni care erau importanti pentru mantuirea mea si am pierdut, neavandu-i langa mine, adevarate sanse de indreptare si chiar de educatie...

Mergeam dimineata spre manastire. De regula parcurg acest drum spunand rugaciuni, astazi insa vrajmasul mi-a pus la inima gandul ca a-l cunoaste pe X si a trai in preajma acestei persoane in ultimii  ani, a fost un lucru rau...De asemenea am trait cativa zeci de ani langa o persoana care m-a invidiat cum nu a facut-o nimeni in intreaga mea existenta.Si am stiut si eu sentimentele si gandurile acestei persoane, am simtit-o permanent ostila si am ales sa raman, gresit, atat de aproape...Cu adevarat a fost rau langa oamenii  acestia!Am trait in preajma lor valuri de suferinte. Aproape toate nedrepte!Dar toate cu ingaduinta lui Dumnezeu.

 Uneori loviturile au venit de la oameni la care nu ma asteptam" Depărtat-ai pe cunoscuţii mei de la mine, ajuns-am urâciune lor."Si cel mai dureros cand  "Chiar omul cu care eram în pace, în care am nădăjduit, care a mâncat pâinea mea, a ridicat împotriva mea călcâiul."

Am inteles destul de greu, ca cei care stau cu tine cel mai mult, sunt cei care te urasc!Si cei care sunt atrasi de faima ta, de avutie, de posibilitatea de a-i ajuta. Cand devii batran si neputincios, cand averea se duce, cand functiile dispar, cand iti pierzi cinstea si respectul societatii, dispar de langa tine si cei care au fost spectatori activi ai vietii tale! Dar abia atunci, in durerea de a fi parasit, gasesti ca langa tine este Cineva mai important si mai rabdator decat toti:Dumnezeu!

Am trait si traiesc toate acestea!

E greu. E greu pentru ca eu sunt un om nedespatimit!

Nu reusesc sa fac aplicarea celor pe care in mod teoretic le stiu, ca si ura si dragostea sunt sentimente ingaduite de Dumnezeu!Si e firesc sa le traiesti pe toate! Ele te ajuta sa intelegi ca singura nadejde trebuie sa ti-o pui nu in oameni, ci in Dumnezeu.

Acest lucru il regret cel mai mult!Faptul ca inca ma doare, din ce in ce mai putin, dar ma doare!

Traiesc intr-o singuratate periculoasa, dar care mie imi place!Acum catva timp, cineva mi-a facut o "fotografie duhovniceasca" si mi-a aratat cum sunt, sau cum ma vedea acea persoana. Si nu  vedea nimic bun in sufletul meu! Toata uraciunea lumii contemporane!Nu am crezut niciun moment ca acel om are ceva personal cu mine, am crezut ca e un cuvant duhovnicesc si m-am intristat mult.Am fost fara replica! Nici tare, dar nici interior, nu am zis nimic.M-am intors in locuinta mea si am ingenunchiat, dar nici sa ma rog nu am putut! Cum sa indraznesti sa vorbesti cu Dumnezeu cand ti se spun despre tine. astfel de lucruri?

"Nu te grăbi să-ţi deschizi gura şi inima ta să nu se pripească

să rostească ceva înaintea lui Dumnezeu,

căci Dumnezeu este în ceruri,

iar tu eşti pe pământ;

de aceea cuvintele tale să fie cumpănite."

Ce sa cer? Ce sa spun? Uite, Doamne, ce zice de mine, dar nu e asa! Eu sunt un om perfect!

Abia ziua urmatoare, spre seara, i-am scris parintelui pustnic cateva randuri si i-am spus ca sunt in prag de deznadejde. Asa era. Pentru ca din disperare, uitasem tot ce stiam!De la sute de kilometri  parintele mi-a scris repede:"Nu treceti pragul" Si am ramas pe prag!

 Mi-am amintit tot ce citisem despre deznadejde, cat de periculoasa este si ce mare pacat! Cum as putea sa trec pragul pentru parerea cuiva despre mine ? Ce e intre mine si Dumnezeu, e taina noastra si nu ca as crede ca sufletul meu e plin de lumina, dar stiu ca e plin de licuricii dragostei! Si Domnul ma stie! A Lui sunt din pantecele maicii mele!El m-a scos la viata si El mi-a ocrotit copilaria si tineretea si... in plina maturitate, El m-a ales sa duc crucea familiei mele! Cum sa ma respinga pe mine Dumnezeu, daca nimeni nu ma iubeste cat El si iubirea aceasta e infinita? Cum sa ma respinga pe mine Dumnezeu daca El mi-a trasat acest drum...Nimic nou sub soare! Ca mine miliarde si sute de mii de miliarde de suflete de la facerea lumii...Si totusi eu, ca si toti ceilalti, sunt unica!Alt plan are Domnul cu mine, altfel imi arata asfintitul acesta de soare decat celorlalte miliarde...Nu mi-am refuzat nimic din ceea ce au vazut ochii mei daca am putut s-o fac,si nu mi-am oprit inima de la  nicio bucurie, daca asa am simtit...si am vazut la urma ca si a avea si a nu avea, este la fel, pentru ca am gasit bucurie in pierdere si tristete in castig.Asa cum bine zice eclesiastul este o vreme pentru toate. Acum e vremea amintirilor si a bucuriei amurgurilor! Desigur si diminetile sunt fabuloase...

"Ceea ce este, există de mult timp, ceea ce va fi, a existat deja demult,iar Dumnezeu va aduce înapoi ceea ce a trecut"

Dar nu mai simt tristete pentru trecerea timpului. Imi doresc atat: sa traiesc frumos in voia lui Dumnezeu. Si nu ma mai sperie nici parerea urata a unor despre mine! Multumesc pentru clopoteii pe care ii scutura si caut sa iau aminte si sa schimb in bine ceea ce ei au vazut rau...Bine ca Dumnezeu imi da clipa de pocainte si de iertare...

Ziduri calde ma inconjoara, atat de cald... dar atat de bine cand intelegi ca vara e deja in toiul ei si ca totul trece!Pana si starea inimii nu-i vesnica pentru cel care are nadejde in dragostea si mila lui Dumnezeu.Si tristetea trece si nicio umbra, nici macar umbra mea, nu ma va impiedica sa vad lumina soarelui de maine, daca ea imi este data mie!