Regrete

 Oricat as vrea sa nu regret nimic, Regret!

Am facut nenumarate greseli in intreaga mea viata si chiar si acum cand merg deja spre finalul vietii sau,nu numai ca merg,am si ajuns, regret destul de multe lucruri.Multe sunt intre cele deja infaptuite:ca e vorba de fapte, de vorbe, de ganduri. Dar sunt si multe lucruri pe care le fac si stiu ca nu e bine si ca le voi regreta imediat, dar le fac, pentru ca e mai comod, pentru ca deseori pacatul are gustul dulceag al smochinei...

Dar cel mai mult, acum, in acest moment al vietii mele, regret ca am lasat langa mine oameni pe  care, vazand ca nu suntem compatibili, trebuia sa-i las in drumul lor si eu sa merg mai departe...Sau am trecut mai departe de oameni care erau importanti pentru mantuirea mea si am pierdut, neavandu-i langa mine, adevarate sanse de indreptare si chiar de educatie...

Mergeam dimineata spre manastire. De regula parcurg acest drum spunand rugaciuni, astazi insa vrajmasul mi-a pus la inima gandul ca a-l cunoaste pe X si a trai in preajma acestei persoane in ultimii  ani, a fost un lucru rau...De asemenea am trait cativa zeci de ani langa o persoana care m-a invidiat cum nu a facut-o nimeni in intreaga mea existenta.Si am stiut si eu sentimentele si gandurile acestei persoane, am simtit-o permanent ostila si am ales sa raman, gresit, atat de aproape...Cu adevarat a fost rau langa oamenii  acestia!Am trait in preajma lor valuri de suferinte. Aproape toate nedrepte!Dar toate cu ingaduinta lui Dumnezeu.

 Uneori loviturile au venit de la oameni la care nu ma asteptam" Depărtat-ai pe cunoscuţii mei de la mine, ajuns-am urâciune lor."Si cel mai dureros cand  "Chiar omul cu care eram în pace, în care am nădăjduit, care a mâncat pâinea mea, a ridicat împotriva mea călcâiul."

Am inteles destul de greu, ca cei care stau cu tine cel mai mult, sunt cei care te urasc!Si cei care sunt atrasi de faima ta, de avutie, de posibilitatea de a-i ajuta. Cand devii batran si neputincios, cand averea se duce, cand functiile dispar, cand iti pierzi cinstea si respectul societatii, dispar de langa tine si cei care au fost spectatori activi ai vietii tale! Dar abia atunci, in durerea de a fi parasit, gasesti ca langa tine este Cineva mai important si mai rabdator decat toti:Dumnezeu!

Am trait si traiesc toate acestea!

E greu. E greu pentru ca eu sunt un om nedespatimit!

Nu reusesc sa fac aplicarea celor pe care in mod teoretic le stiu, ca si ura si dragostea sunt sentimente ingaduite de Dumnezeu!Si e firesc sa le traiesti pe toate! Ele te ajuta sa intelegi ca singura nadejde trebuie sa ti-o pui nu in oameni, ci in Dumnezeu.

Acest lucru il regret cel mai mult!Faptul ca inca ma doare, din ce in ce mai putin, dar ma doare!

Traiesc intr-o singuratate periculoasa, dar care mie imi place!Acum catva timp, cineva mi-a facut o "fotografie duhovniceasca" si mi-a aratat cum sunt, sau cum ma vedea acea persoana. Si nu  vedea nimic bun in sufletul meu! Toata uraciunea lumii contemporane!Nu am crezut niciun moment ca acel om are ceva personal cu mine, am crezut ca e un cuvant duhovnicesc si m-am intristat mult.Am fost fara replica! Nici tare, dar nici interior, nu am zis nimic.M-am intors in locuinta mea si am ingenunchiat, dar nici sa ma rog nu am putut! Cum sa indraznesti sa vorbesti cu Dumnezeu cand ti se spun despre tine. astfel de lucruri?

"Nu te grăbi să-ţi deschizi gura şi inima ta să nu se pripească

să rostească ceva înaintea lui Dumnezeu,

căci Dumnezeu este în ceruri,

iar tu eşti pe pământ;

de aceea cuvintele tale să fie cumpănite."

Ce sa cer? Ce sa spun? Uite, Doamne, ce zice de mine, dar nu e asa! Eu sunt un om perfect!

Abia ziua urmatoare, spre seara, i-am scris parintelui pustnic cateva randuri si i-am spus ca sunt in prag de deznadejde. Asa era. Pentru ca din disperare, uitasem tot ce stiam!De la sute de kilometri  parintele mi-a scris repede:"Nu treceti pragul" Si am ramas pe prag!

 Mi-am amintit tot ce citisem despre deznadejde, cat de periculoasa este si ce mare pacat! Cum as putea sa trec pragul pentru parerea cuiva despre mine ? Ce e intre mine si Dumnezeu, e taina noastra si nu ca as crede ca sufletul meu e plin de lumina, dar stiu ca e plin de licuricii dragostei! Si Domnul ma stie! A Lui sunt din pantecele maicii mele!El m-a scos la viata si El mi-a ocrotit copilaria si tineretea si... in plina maturitate, El m-a ales sa duc crucea familiei mele! Cum sa ma respinga pe mine Dumnezeu, daca nimeni nu ma iubeste cat El si iubirea aceasta e infinita? Cum sa ma respinga pe mine Dumnezeu daca El mi-a trasat acest drum...Nimic nou sub soare! Ca mine miliarde si sute de mii de miliarde de suflete de la facerea lumii...Si totusi eu, ca si toti ceilalti, sunt unica!Alt plan are Domnul cu mine, altfel imi arata asfintitul acesta de soare decat celorlalte miliarde...Nu mi-am refuzat nimic din ceea ce au vazut ochii mei daca am putut s-o fac,si nu mi-am oprit inima de la  nicio bucurie, daca asa am simtit...si am vazut la urma ca si a avea si a nu avea, este la fel, pentru ca am gasit bucurie in pierdere si tristete in castig.Asa cum bine zice eclesiastul este o vreme pentru toate. Acum e vremea amintirilor si a bucuriei amurgurilor! Desigur si diminetile sunt fabuloase...

"Ceea ce este, există de mult timp, ceea ce va fi, a existat deja demult,iar Dumnezeu va aduce înapoi ceea ce a trecut"

Dar nu mai simt tristete pentru trecerea timpului. Imi doresc atat: sa traiesc frumos in voia lui Dumnezeu. Si nu ma mai sperie nici parerea urata a unor despre mine! Multumesc pentru clopoteii pe care ii scutura si caut sa iau aminte si sa schimb in bine ceea ce ei au vazut rau...Bine ca Dumnezeu imi da clipa de pocainte si de iertare...

Ziduri calde ma inconjoara, atat de cald... dar atat de bine cand intelegi ca vara e deja in toiul ei si ca totul trece!Pana si starea inimii nu-i vesnica pentru cel care are nadejde in dragostea si mila lui Dumnezeu.Si tristetea trece si nicio umbra, nici macar umbra mea, nu ma va impiedica sa vad lumina soarelui de maine, daca ea imi este data mie!