Pelerinaj Grecia -a cincea a zi-dupa amiaza

Fericiti dupa intalnirea cu sfantul Nectarie, am plecat spre manastirea in care erau moastele sfintei Ecaterina,un deget de la mana dreapta a sfintei.Si tot aici ne-am inchinat cu totii la icoana sfantului Spiridon, icoana in care sfantul clipeste. Mare emotie am avut cu totii! Ne-am ingramadit sa  vedem, nu pentru ca meritam ca sfantul sa ne arate minunea, nu pentru ca nu am fi crezut ca e posibil, ci pentru ca stiind de acesta minune, din evlavie pentru sfant am vrut sa fim partasi minunii.

Icoana sfantului Spiridon

Zeci de fotografii incercand sa surpindem momentul in care sfantul inchidea sau deschidea ochii. Dar totul era ca o indulcire inainte de intalnirea din insula Corfu cu sfantul Spiridon

Am continuat drumul spre Nea Makri, spre sfantul Efrem cel nou.

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/05/05/sfantul-efrem-cel-nou-grabnicul-ajutator-si-marele-facator-de-minuni/

Viata Sfantului Efrem cel Nou

Sfantul Mare Mucenic si Tamaduitor Efrem s-a nascut la 14 septembrie 1384. A ramas orfan de tata inca de cand era mic si, cu ajutorul lui Dumnezeu, evlavioasa lui mama s-a ingrijit de cresterea lui si a celorlalti sase frati ai sai. La varsta de 14 ani, Preabunul Dumnezeu i-a calauzit pasii spre manastirea Buneivestiri a Preasfintei Maici a lui Dumnezeu – care era pe atunci infloritoare – de pe Colina Neprihanitilor din Attica. Acolo, cu mare ravna a luat pe umerii sai nepretuita Cruce a Domnului, primind ca semn al desavarsirii moartea sa cea infricosatoare si slavita intru mucenicie. O dorire sfanta si iubirea de Dumnezeu aprindeau tanara lui inima si el se supunea de bunavoie fericitei ascultari a lui Hristos. Prin vietuirea sa calugareasca a devenit asemenea ingerilor, facandu-se ucenic al marilor Nevoitori si Parinti ai pustiei si urmand vreme de aproape 27 de ani sfintei lor nevointe.

Sfantul Efrem i-a urmat lui Hristos cu o ravna dumnezeiasca, lepadand toata frumusetea cea trecatoare a acestei lumi. S-a facut pilda de vietuire prin minunata lui purtare si prin rabdarea suferintelor indurate pe Colina Neprihanitilor. Cu ajutorul lui Dumnezeu si prin ostenelile sale intru aspra nevointa si-a curatit sufletul si trupul de patimile cele stricatoare de suflet si s-a facut vrednic de a fi locas al Preasfintei Treimi. De asemenea, a fost invrednicit de primirea marelui, tainicului si sfantului dar al preotiei si de chemarea sfanta de a sluji Domnului la Sfantul Altar, precum un inger, cu frica de Dumnezeu si cu mare strapungere de inima.

La 14 septembrie 1425, in ziua Inaltarii Sfintei Cruci, a fost luat in robie si asa a inceput mucenicia lui; aceasta s-a sfarsit la 5 mai 1426, intr-o zi de marti, pe la orele 9 dimineata. Sfantul Mare Mucenic Efrem avea atunci 42 de ani. Rugandu-se si aflandu-se in mijlocul unor cazne atat de ingrozitoare – caci fusese spanzurat intr-un copac ce inca mai exista, cu capul in jos, cu picioarele si capul pironite, iar la sfarsit strapungandu-i-se trupul martirizat si acoperit de rani cu un lemn inrosit -, viteazul atlet al lui Hristos isi dadu sfantul suflet in mainile Stapanului sau, de la Care primi cununa de Mucenic si darul facerii de minuni. Dupa mai bine de 500 de ani, a placut lui Dumnezeu – Prieten al oamenilor – sa dezvaluie prin multime de aratari si alte intamplari minunate tot ceea ce cunoastem astazi.

Acestea toate au fost intarite prin descoperirea, pe 3 ianuarie 1950, a moastelor pline de har ale Sfantului Mucenic, moaste care nu numai ca raspandesc o buna mireasma dumnezeiasca si cereasca, ci sunt, de asemenea, si izvor de tamaduire pentru cei ce li se inchina cu credinta si care cer ajutorul Sfantului, intotdeauna grabnic ajutator.

Intrucat s-a slavit Numele lui Dumnezeu cel Intreit-Sfant prin purtarea sa neprihanita si prin mucenicia lui indurate pentru dragostea lui Hristos, Atotputernicul Dumnezeu l-a proslavit, ca rasplata a faptelor sale. Astfel, pentru cei care ii cer mijlocirea, Sfantul Efrem savarseste, cu darul lui Hristos, dintru care a primit din belsug, minuni uimitoare si mai presus de fire, pentru suflet si trup.

Sfantul Mare Mucenic si Tamaduitor Efrem este praznuit de doua ori pe an: pe 3 ianuarie, ziua aflarii sfintelor si nepretuitelor sale moaste, si pe 5 mai, ziua savarsirii sale intru mucenicie.

Fie ca Domnul nostru Iisus Hristos sa aiba mila de noi si cu indurarile sale sa ne izbaveasca, pentru rugaciunile Sfantului Mare Mucenic Efrem! Fie ca Preamilostivul Dumnezeu sa ne invredniceasca sa ne inchinam sfintelor moaste binemirositoare ale Cuviosului Mucenic si sa traim intru plinatate sfintele si nespusele daruri ale adevaratei noastre Credinte Ortodoxe! Si fie ca Domnul sa ne invredniceasca a marturisi din adancul sufletului ca “minunat este Dumnezeu intru Sfintii Sai” si ca “prin Sfintii care sunt pe pamantul Lui, minunata a facut Domnul toata voia intru ei” (Psalm 67, 36; 15, 3).

 

Imi doresc sa revin la sfantul Efrem cel Nou. Sentimentul meu e de neimplinire cand ma gandesc la acest moment cand am ajuns aici. A fost prea repede, poate prea putin pregatit de mine, poate prea curand dupa intalnirea cu sfantul Nectarie... Nu stiu, dar am sentimentul ca aici am pierdut ceva si cred ca acesta e intalnirea cu sfantul Efrem, e ca si cand am trecut pe aproape, ca si cand mai era ceva de trait, ceva de gandit, ceva de spus...

In biserica cu noi era o doamna din Romania, in varsta, care plangea si spunea ca a ajuns dimineata la sfantul Efrem si a citit de trei ori acatistul sfantului... avea mana dreapta paralizata, nu putea sa o deschida si citind acatistul si rugandu-se langa sfant... mana ei s-a tamaduit! Cred in minunea facuta. Cred in ajutorul sfintilor ! Si poate de aceea regret ca nu am avut timp si minte sa spun si mai mult... "Scoate din stricaciune viata mea, Mantuitorule si ma mantuieste..."sau "Lumineaza intunericul inimii mele..."sau mai bine "Tamaduieste-o si vindeca-o pe sora mea, Georgeta, pe Sultana, Olimpia...!"

M-am rugat, desigur, m-am rugat , dar stim cu totii ca uneori suntem atat de apasati de lucruri exterioare, incat rugaciunea nu e ceea ce ar trebui sa fie! Totusi am gandul ca sfantul Efrem cel Nou, ajutator al familie mele m-a auzit si mi-a stiut cererile. Acum doi ani, o nepoata(sotie de preot) era insarcinata in cateva luni si avea mari probleme in a duce sarcina la bun sfarsit!Era in spital si acolo, o alta mamica i-a vorbit de sfant, i-a dat ulei de la candela, i-a dat acatisul sfantului si ea s-a rugat cu credinta! Tinem acum in bratele noastre un baietel blond, frumos ca un inger si destept, perfect sanatos, cel mai mic copil din familia noastra. Il iubim si multumim sfantului pentru el! Stiti cum il cheama? Ghiciti? Efrem!

Ne astepta drum lung... spre sfantul Patapie!Loutraki, Manastirea Cuviosului Patapie

Moment de seara de septembrie 2013

In ultimile seri am stat in parc sau pe strazile orasului. Cu Iacob deja maricel, cu mama lui, cu Iuliana cea blanda si speriata de evenimentele pe care le traim, cu doamna Florentina, cu Daria, Ana, Mioara... Sultana...acelasi nucleu la care se adauga cate un om nou ...Am ajuns tarziu acasa nestiind cum sa umplu timpul pe care lipsa vecerniei din viata mea il lasa.Dar tot nu a fost bine.

 Azi am ramas acasa. Si am mancat tot timpul!Si am vorbit pe facebook cu prietenii .

Nu, stiu ca nu e bine! Dar nu stiu cum sa traiesc  fara biserica, fara lumea pe care am construit-o acolo in acesti 6 ani, fara cantarile stranii, fara predica, fara aghiazma pe cap!

Daca lucrurile nu se vor aranja ca eu sa am inapoi slujbele bisericii si biserica sa redevina locul meu de echilibru si pace, voi pleca din oras!

Cred ca e singura solutie sau cel putin nu vad alta acum. Mi-e dor de serile in care soarele pleca de pe cer, in timp ce noi stateam in biserica si cantam:"Lumina lina a sfintei slave a Tatalui ceresc, Celui fara de moarte, a Sfantului, Fericitului, Iisuse Hristoase, venind la apusul soarelui, vazand lumina cea de seara, laudam pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, Dumnezeu; vrednic esti in toata vremea a fi laudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel de dai viata, pentru aceasta lumea Te slaveste."http://www.youtube.com/watch?v=FprNOPxHjWw&feature=related

sau acesta:http://www.youtube.com/watch?v=7Nm3bN0OAlA

Dar ce importanta mai avea intunericul de afara daca inimile noastre luminau ca si luna?

Ma simt intr-o fundatura, din care sigurul care ma poate scoate, este tocmai Lumina lina!Fie slava Lui in vecii vecilor!

Si trebuie, chiar trebuie sa se intample ceva pentru ca peste doua zile va fi ziua sfintei cruci!Haide, Doamne ajuta-ne " Ca nu cumva sa zica vrajmasul meu : " Intaritu-m-am asupra lui "(Psalmul 12/5)

Pelerinaj Grecia a cincea a zi dimineata

 Insula Eghina.
M-am trezit de noapte...Lumina zilei peste mare, peste insula binecuvantata de Dumnezeu cu un asa de mare sfant...

Si am coborat cu Dana, primele la intalnirea cu grupul.

Luna inca pe cerul Eghinei...

Dimineata toata urma sa fie inchinata sfantului Nectarie.

Vreau sa dau niste date generale despre sfant, gandind ca cei care il cunosc stiu deja acestea, iar cei care acum il vor cunoaste ,nu vor fi obositi de informatii.

Sfântul Nectarie din Eghina (n. 1 octombrie 1846 la Silivria, în Thrakia, d. 8 noiembrie 1920 la Atena) a fost episcop al Pentapolei și ctitor al mănăstirii "Sfânta Treime" din insula Eghina. În 1961 Sfântul Sinod al Bisericii Constantinopolului l-a proclamat sfânt al Bisericii Ortodoxe, prăznuirea lui făcându-se în ziua de 9 noiembrie.

Viața

Sfântul Nectarie s-a născut într-o familie săracă de pe malul mării Marmara. Părinții săi, Dimos și Maria Kephala, i-au dat numele de Anastasios. La vârsta de 14 ani a plecat la Constantinopol ca să lucreze și să se școlească.Pentru că nu are bani să-şi plătească călătoria cu vaporul, căpitanul refuză să-l primească pe vas. Este momentul săvârşirii primei minuni din existenţa sfântului. Inexplicabil pentru membrii echipajului, vaporul nu poate pleca din port până când Anastasie nu este lăsat să urce la bord.

În 1866, la vârsta de 20 de ani, Sfântul Nectarie pleacă în insula Hios ca să predea ca învățător. Aici devine călugăr, cu numele de Lazăr, la 7 noiembrie 1876, în celebra mănăstire Nea Moni. Un an mai tîrziu a devenit diacon, apoi, prin generozitatea unui creștin bogat din insulă și cu ajutorul Patriarhului Sofronie al Alexandriei, a putut să-și completeze studiile la Atena și să obțină, în 1885, o diplomă a Facultății de Teologie din capitala Greciei.

Tot în 1885 Sfântul Nectarie pleacă la Alexandria (Egipt), unde a fost hirotonit preot la biserica Sfântul Nicolae din Cairo. Câțiva ani mai târziu, în 1889, a fost hirotonit episcop al Pentapolei (episcopie corespunzînd în acea vreme Libiei superioare) de către Patriarhul Sofronie, care l-a numit și predicator, secretar partriarhal și reprezentant al său la Cairo.

Dar după doar un an a fost alungat din Egipt în urma calomniilor unor clerici invidioși. A trebuit să se întoarcă la Atena, singur, nebăgat în seamă, disprețuit, în mari lipsuri materiale. A rămas câțiva ani predicator (l891-1894), iar apoi a fost numit director al școlii teologice Rizarios, care forma viitori preoți. A rămas 15 ani în acest post ecleziastic.

În 1904, la cererea mai multor călugărițe, a ctitorit mănăstirea "Sfânta Treime" din insula Eghina, devenită azi unul din marile locuri de pelerinaj din lumea ortodoxă. În decembrie 1908, la vârsta de 62 de ani, sfântul Nectarie și-a dat demisia din postul de director al școlii teologice și s-a retras în mănăstirea sa din Eghina, unde a rămas până la sfârșitul vieții.Modest şi dăruit în tot ceea ce făcea, sfântul munceşte laolaltă cu angajaţii mănăstirii, înveşmântat într-o rasă veche şi ponosită, rostind tot timpul rugăciunea lui Iisus.

A murit la 8 noiembrie 1920, în urma unui cancer de prostată care l-a chinuit un an și jumătate. A fost înmormântat în mănăstirea sa de către ieromonahul iconar Sava, care mai târziu a pictat prima icoană a sfântului.

În 1953 moaștele sale au fost mutate într-un mormânt mai frumos. Pomenirea mutării moaștelor sale se face în ziua de 3 septembrie.

La data de 20 aprilie 1961, Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului a recunoscut cultul de care se bucura deja sfântul și l-a proclamat sfânt al Bisericii, cu pomenirea pe 9 noiembrie.

Este o intamplare care spune mult despre inima copilului care a fost sfantul Nectarie.

Scrisoarea micului Anastasie, adresată lui Hristos

Într-o dimineaţă de iarnă, domnul Temistocle, un om blând cu suflet mare, se îndrepta spre prăvălioara lui. Era frig şi zloată şi mergea strângându-şi pe el paltonul, când îl vede pe micul Anastasie că se apropie pe trotuarul celălalt.

- Unde te duci, Anastasie? Ai alt drum astăzi? Nu te duci la lucru? Baieţelule, o să răceşti. Nu eşti îmbrăcat gros.

- Mă duc la poştă să duc nişte scrisori.

- Dă-mi-le mie. Trec eu acum pe la poştă. Hai, fugi înapoi la lucru, că o să răceşti afară.

- Vă mulţumesc mult, domnule, spuse micuţul, dârdâind de frig.

Ce i-a venit domnului Temistocle, că s-a uitat pentru cine sunt scrisorile. Una era pentru un negustor, alta pentru o fabrică de tutun, a treia era... „CĂTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS, ÎN CER“. S-a oprit locului şi a început să zâmbească.

- Săracul băieţel! Ia să văd ce cere... A deschis scrisoarea şi a citit:

„Hristoase al meu,

Hainele mi s-au rupt, pantofii mi s-au stricat şi mi-e frig. Din ce-mi dă stăpânul nu-mi ajunge nici de mâncare. N-am reuşit să trimit aproape nimic mamei mele, care este săracă. Ce să mă fac acum? Cum ies eu din iarnă, Doamne? Ajută-mă! Mă închin Ţie!

Robul Tău,

Anastasie“

- Comoară scumpă, spuse domnul Temistocle şi a plecat spre casă. A pregătit un pachet cu haine călduroase de iarnă - flaneluţe, un palton, pantofi, şosete de-ale copiilor lui - şi s-a dus apoi la poştă.

Peste două zile, l-a şi văzut îmbrăcat în haine călduroase. Îi veneau numai bine. Ochii copilului străluceau de bucurie. Ba luase pe chip şi o adiere de lumină tainică, căci cine poate şti câte nu şi-au spus seara la rugăciune Domnul şi micuţul Său rob...

Domnul Temistocle s-a bucurat mult să-l vadă fericit pe acel băieţel. Omului nici nu i-a trecut prin cap că sufletul pe care-l ajutase va ajunge cândva Sfântul Nectarie, făcătorul de minuni...

Acesta este sfantul la care mergeam sa ne inchinam. Sfintele lui moaste sunt in biserica cea mare  unde ne-am inchinat seara si  am cantat paraclisul.

 Acum dimineata am urcat pe alt drum la biserica unde sfantul a slujit in timpul vietii sale.Am participat la sfanta liturghie. In mijlocul bisericii era un sicriu in care se afla depus un preot calugar . Am participat la sfanta liturghie,iar apoi eu am ramas in biserica la inmormantarea preotului, traind alaturi de maicii rugaciunile  celor doi preoti. Nu va imaginati cate simplitate dar cata rugaciune! Nu a participat nimeni in afara mea, a doua maicute si cei doi preoti. I-am sarutat mana adormitului si mana era calda ca a sfintilor si chipul atat de senin incat i-am zambit:

-Fericit esti, parinte Macarie! Ai vazut deja chipul lui Dumnezeu. Ai vazut deja Sfanta Treime!

 Poate pe undeva mi-oi  fi dorit sa vad un astfel de moment, asa cum mi-as fi dorit sa vad si un botez in acesta frumoasa Grecie...Dar mare dar a fost si acest lucru, sa pot sa inalt un pic de rugaciune si eu pentru cineva, stiind ca Dumnezeu nu ramane dator nimanui.

M-am bucurat apoi de tot ceea ce acel loc iti arata.

Eghina, Manastirea Sfanta Treime, unde a trait Sfantul Nectarie Manastirea Sfanta Treime, biserica unde se afla moastele Sfantului

Biserica Manastirii Aghia Triada, locul unde “odihneste” capul Sfantului Nectarie

Capul Sfantului Nectarie, marele facator de minuni, grabnic ajutator in boli grele.

Aici se afla mormantul unde sfantul Nectare a fost aflat neputrezit, cu buna mireasma.Stiam ca aici trebuie sa-mi asez urechia si sa ascult... Si sfatul poate imi va vorbi... Nu va imaginati emotia cu care am cuprins cu bratele mormantul din marmura alba. Si a fost atunci...momentul meu de intalnire cu sfantul, cu inima sa. Inca aud inima sa batand ritmic, uman si totusi nefiresc, minunat, inima care acum e impartita poate in toata lumea. Momente de taina, de lacrimi de bucurie si de liniste. Poate... poate ma voi mantui, poate il voi vedea pe sfant intr-o zi, de departe... dar sa-l vad...

Am mers in pangar si am luat ulei sfintit si aghiazama, purtandu-i in minte pe cei bolnavi,Dumnezeu pentru rugaciunile sfantului sa-i tamaduiasca...

Camera de zi din chilia Sfantului Nectarie, aflata in spatele mormantului din curtea manastirii Aghia Triada

Pe acest pat se odihnea cel ce a rabdat ocarile tuturor. Aici ai sentimentul ca il vezi aievea pe Sfant si parca nu ai mai vrea sa pleci. Toate lucrurile pe care le vezi acolo, in chilie iti mangaie sufletul. 

Dulapul cu lucrurile personale si comoda pe care Sfantul Nectarie avea candela si icoane.Icoana mare a Maicii Domnului la care se ruga si in fata careia a compus mii de stihuri. Se spune ca atunci cand se ruga se inalta de la podea un metru. Simplu si smerit, luand calea ocarilor, om dintre oameni, a fost sfintit de Dumnezeu pentru masura smereniei sale.

Papucii din piele , tociti, vechi, papuci obisnuiti, dar daca am fi putut i-am fi sarutat. Papucii sfantului Nectarie.

Aceasta este o piatra din vechea casa a Sfantului din Turcia de azi… pusa spre inchinare la intrarea in chilie.

Papucii...

vasele personale ale sfantului Nectarie

Icoana draga a Maicii Domnului

Am cautat mai multe si mai reusite fotografii decat am reusit eu sa fac, ca sa puteti sa vedeti cu totii locul in care sfantul Nectarie a trait .Ne-am despartit greu de acest loc, dar in mod minunat, stiu ca chiar daca nu voi mai ajunge acolo, el, locul acesta al sfinteniei , pleaca cu mine schimband ceva din inima mea, facand mai firesc, mai adevarata trairea intru Hristos. E greu sa exxplic in ce mod m-a schimbat, dar in mod cert a facut-o.

Rugaciune pentru Olimpia

Olimpia este o tanara frumoasa si blanda.Nu am vazut-o decat o singura data in viata aceasta, dar sper sa o vad mult in cea viitoare. Astazi , peste o ora si jumatate este slujba ei de inmormantare.
Haideti sa spunem cu totii o rugaciune pentru sufletul ei atat de liber acum.
Nu o plange niciun copil al ei, nu o plange niciun barbat pentru ca barbatul ei a parasit-o cand a aflat ca Olimpia are cancer.
Dar o fericim noi, pentru ca Olimpia L-a cunoscut pe Dumnezeu si a stiut ceasul plecarii ei din aceasta lume. Spovedindu-si pacatele cu voie si fara de voie, lipindu-se de trupul si sangele Domnului, incrancenata de durere dar iubind Jerusalimul cel ceresc, Olimpia a plecat acolo unde nu este nici intristare nici suspin... Si da, eu care am cunoscut-o, care merg sa-i duc flori albe , am un inger in plus si ingerul meu este Olimpia!

Pomeneste, Doamne, pe cei ce intru nadejdea invierii si a vietii celei ce va sa fie au adormit, parinti si frati ai nostri si pe toti cei care intru dreapta credinta s-au savarsit, si iarta-le lor toate gresalele pe care cu cuvantul sau cu lucrul sau cu gandul le-au savarsit si-i asaza pe ei, Doamne, in locuri luminoase, in locuri cu verdeata, in locuri de odihna, de unde a fugit toata durerea, intristarea si suspinarea si unde cercetarea fetei Tale veseleste pe toti sfintii Tai cei din veac. Daruieste-le lor si noua imparatia Ta si impartasirea bunatatilor Tale celor negraite si vesnice si desfatarea vietii Tale celei nesfarsite si fericite. Ca Tu esti invierea si odihna adormitei roabei Tale Olimpia, Hristoase, Dumnezeul nostru, si Tie slava inaltam, impreuna si Celui fara de inceput al Tau Parinte si Preasfantului si Bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. Cu sfintii odihneste, Hristoase, sufletul adormitei roabeiTale, Olimpia,unde nu este durere, nici intristare, nici suspin, ci viata fara de sfarsit.