Beijing...inca Beijing... Luminile abia se aprindeau in oras cand noi ne-am retras in hotel obositi dupa drumul lung si al obositor al zilei. Ne-a placut Beijing-ul, nu are cum sa nu-ti placa un oras atat de echilibrat in constructii si spatii verzi, atat de curat, atat de aglomerat statistic dar,in mod paradoxal aerisit, sentimentul fiind dat de bulevardele imense si cladirile inalte...
Si dimineata am coborat iar cu tot bagajul la etajul 2 al hotelului. Era deja un lucru stiut ca liftul nu pleaca decat daca folosesti cartela camerei, dar poti avea surpriza sa vezi venind spre tine, in lift o cutie neagra care iti spune " Good morning".
Am urcat cu ea, cu cutia- robot la etajul 8 unde era programata sa ajunga... i-am raspuns la Goodbye cu mult amuzament si am coborat la masa...Da, China foloseste robotii pentru multe munci, aveam sa-i mai vedem si desi pare amuzant si sunt dovada unei muncii a unor creire extraordinare, e trist sa te gandesti ca poti trai un timp in care chipul uman sa fie indepartat de tine.
Ne-am adunat in hol si dupa ce intamplator am asistat la pregatirile de nunta ale unui cuplu, am plecat in oras.
Era duminica, grupul nostru mai putin eu, Amalia si Lili, a plecat la Templu Cerului. Complexul, numit inițial Templul cerului și al pământului, a fost construit între 1406 și 1420, pe vremea Imparatului YONGLEcel care a construit si Orasul Interzis... Fetele au preferat un pic de cumparaturi intr-un centru comercial... le-am insotit putin , dupa care m-am retras la autocarul cu care ne-am continuat drumul, dupa pranz spre gara ...Adoua calatorie cu trenul a fost deja mai usoara pentru ca deja stiam sa pregatim bagajele, sa ne dozam efortul si rabdarea ...Ne-am urcat intr-un tren identic cu cel cu care venisem si dupa ce ne-am schimbat iar locurile, astfel incat eu sa pot rade cu micul Bogdanel, am pornit in calatoria de cinci ore spre Xian. In fata mea era o tanara cu mama sau soacra ei, avand o fetita de numai 13 luni, pe care o remarcasem cu totii pe peron,in bratele tinerei ei mame... Aveam sa calatorim cu micuta Ii...asa o cheama si sa vedem ca mamele din toata lumea sunt la fel de atente si iubitoare. Si tanara mama cu Ii, dar si mama ei, cu mamica lui Ii. Copilul a fost trecut in bratele lor, hranit si iubit astfel incat chipul ei a fost numai zambet...
Ramas bun, micuta Ii!Sa cresti mare, sanatoasa si sa le fii bucurie familiei tale! Si sa-l cunosti si tu pe Hristos!
In Xian ne-a astepta noua nostra ghida, Sofia!Atat de frumoasa, atat de informata, atat pregatita sa aduca orasul ei Xian la inima noastra... Eu mi-o voi aminti totdeauna pe Sofia pentru discutia pe care am avut-o cu Paula, ghida noastra din tara. Imi voi asuma totdeauna tonul de profesor nemultumit si pretentios pe care l-am avut si voi regreta lacrimile Paulei care evident a fost depasita de situatie. Iar pentru mine, inca o dovada ca totdeauna e mai bine sa taci decat sa vorbesti.
cu flori...Xian era punctul de plecare pe Drumul Matasii inspre vest si a fost mentionat documentar de catre invatatii chinezi ca un ”oras infloritor la inceputurile civilizatiei chineze”. Acestui lucru i se datoreaza marea diversitate culturala si etnica a acestui loc, schimburile pe drumul matasii neavand un singur sens ci se faceau in ambele sensuri. Drumul Matasii a fost cel ce a facilitat patruderea musulmanilor in China, astfel ca in Xian traiesc peste 650,000 de musulmani, iar stilul lor de viata si obiceiurile sunt o incantare pentru vizitatori.
Unul dintre simbolurile asezarii este zidul lung de 14 km, inalt de 12 metri si lat la baza de 15-18 metri. Doar vederea lui si faptul ca in traseul tau prin oras inevitabil intri si iesi prin portile sale legendare iti da un aer boem, medieval. E o schimbare. Este o alta China.
Zidul ”musca” din oras miezul sau, cartierul incadrat de zid numindu-se si ”intre ziduri”
Zidul are peste 6,000 de creneluri si un sant de aparare plin cu apa. In prezent, seara Zidul si portile sale sunt iluminate magnific, iar in anumite zone din apropierea sa, se dau spectacole in aer liber si lumea danseaza.
.jpg)
Si am plecat apoi spre locul unde aveam sa ne intalnim cu o pagina importanta a istoriei Chinei dar si a umanitatii: Muzeul Armatei soldatilor de teracota
Mausoleul lui Qin Shi Huang- mormântul împăratului din dinastia Qin care a domnit între anii 247-220 î.Hr. În mausoleul său, aflat la marginea orașului, se află celebra Armată de Teracotă, compusă din statuile a aproximativ 8.000 de soldați;
Visul unui imparat...Pentru a-și proteja mormântul sau poate chiar pentru a se asigura că are o gardă de corp la îndemână în viața de după moarte, Shi Huangdi a mers cu mult mai departe decât predecesorii săi. Conducătorii din China antică aveau obișnuința de a plasa două sau trei statui care să stea ca gardieni în afara mormintelor lor. Huangdi a optat pentru o întreagă armată.
Pe lângă infanterie, armata include 600 de cai și aproape 100 de căruțe care poartă ofițeri și călăreți și au fie un echipaj de doi, trei sau patru cai. Soldații au fost așezați în rânduri regulate și sunt înfățișați în diferite posturi - majoritatea stau în picioare, în timp ce unii se ghemuiesc. Există unități de infanterie ușoară, cu arcași poziționați pe flancuri în față, infanteria grea în spatele lor, potrivindu-se cu deplasările de trupe menționate în tratatele militare antice.
S-a depus mult efort pentru a face fiecare figură unică, în ciuda faptului că toate au fost făcute dintr-un număr limitat de părți ale corpului realizate cu ajutorul matrițelor. Este uimitor să reflectăm că toată aceaste figurine sunt aproape realiste, fiecare avînd caracteristici care nu se mai repetă.
Toate aceste articole luate colectiv, împreună cu aspectul lor particular, au fost concepute pentru a demonstra că primul împărat al Chinei a condus, dacă nu întreaga lume, atunci cu siguranță o partea a acesteia, cel puțin în ochii chinejilor.
Armata de teracotă este o colecție de sculpturi din teracota care înfățișează armatele lui Qin Shi Huang, primul imparat al Chinei. Este o formă de arta funerara îngropată împreună cu împăratul în anii 210–209 î.Hr., cu scopul de a-l proteja pe împărat în viața sa de apoi.
Figurinele, care datează aproximativ de la sfârșitul secolului al treilea î.Hr., au fost descoperite în 1974 de fermierii locali . Statuetele variază în înălțime în funcție de importanța lor, cele mai înalte fiind generalii. Figurinele includ războinicii, carele de război și caii. Estimările din 2007 erau că cele trei gropi care conțin Armata de Teracotă dețineau peste 8.000 de soldați, 130 de cavaleri cu 520 de cai și 150 de cai de cavalerie, majoritatea rămânând înmormântați în gropile din apropierea mausoleului Alte figurine de teracotă non-militare au fost găsite în alte gropi, inclusiv oficiali, acrobati , culturiști și muzicieni.
Shi Huangdi (cunoscut și sub numele de Shi Huangti) a fost regele statului Qin, care a unit China în anul 221 î.Hr. și apoi a fondat dinastia Qin. El a condus ca primul împărat al Chinei până la moartea sa în 210 î.Hr. Domnia sa a fost scurtă, dar plină de incidente, pline de cruzime, suficiente ca Shi Huangdi să cîștige o reputație de durată ca despot megaloman. Împăratul era preocupat de dobândirea nemuririi, căutare fără rezulta însă. Eșuând în aceste eforturi de a-și prelungi nefiresc viața, Shi Huangdi a urmat obiceiul conducătorilor autocratici și a construit în schimb un mausoleu imens. De fapt, întregul proiect masiv a fost început în primii ani ai domniei sale, deoarece a necesitat o cantitate de muncă prodigioasă pentru a-l pregăti și finisa. La locul preconizat s-a înființat un district administrativ, cu 30.000 de familii care s-au mutat cu forța și i s-au dat sarcina de a construi cel mai mare mormânt văzut vreodată în istoria Chinei sau a altcuiva. În cele din urmă, întrucât Huangdi și-a dat seama că timpul curgea, sute de mii de lucrători au fost trimiși forțat să ducă proiectul spre finalizare. Într-un fel sau altul, Shi Huangdi a rămas în memoria colectivă a poporului mult după domnia sa.
Impresionant si infricosator... Nu poti sa nu admiri munca unor oameni, dar nu poti sa nu te ingrozesti de nebunia unui conducator care si-a dorit sa fie vesnic conducator si nemuritor. Vorba fiului meu, Andrei, ce teapa si-a luat cand a trecut Dincolo! Dar acesta munca, aceasta arta, aceasta extraordinara armata este un lucru extraordinar, o dovada a puterii extraordinare a unui popor numeros si vrednic.
am vizitat toate cele trei gropi cu soldati, generali care de lupta, cai si calareti,multimi imense de oameni se inghesuiau sa vada si sa se fotografieze inauntru marelui mormant,afara ploua, inca ploua, dar foarte repede ploaia trece si ramane caldura si umiditatea ...
Am mers la masa si apoi in Cartierul musulman.Voi uita multe lucruri din China si chiar din lumea intreaga. Dar nu cred ca voi uita vreodata ceea ce aveam sa traiesc in cartierul musulman din frumosul oras Xian.
Am mers mai departe spre Marea Moschee cand am nimerit pe o intesatura de stradute cu sute de tarabe de unde puteai sa-ti cumperi suveniruri, lucruri ieftine si contrafacute, mancare dar si legume si fructe.
Este locul care te socheaza inca de la intrare. Pentru un spectacol total trebuie sa ajungi acolo, ca noi, pe inserat, cand toti vanzatorii dau drumul la gratare si cazane cu fierturi pentru a pregati cina. Un amestec de abur, fum de gratar, culori, carne de toate felurile si vanzatori ce se intrec in a te convinge sa iei masa la taraba lor amplifica exotismul.
Bazarul are un aer arabesc dar cu mancare preponderent asiatica, aici putand sa gasesti orice iti imaginezi.
Pe strazile acestea, in pas alert grupul a pornit calatoria sa.Toti se grabeau in mod inexplicabil...Si grupul s-a intins pe mai multi metri si desi nu m-am oprit niciun moment, am realizat ca sunt ultima. Dar din spatele meu s-a auzit o voce:
-Doamna Doina, priviti aici!
Am recunoscut vocea lui Viorel, din grupul nostru,am intors capul in dreapta si am vazut o printesa chineza si iar am intors capul dupa Viorel in partea stanga, fara sa ma opresc si ...Viorel nu mai era! In fata nu se mai vedea nimeni din grup, dar era atata multime incat era greu sa vezi mai departe de 3 metri. Am grabit si mai mult pasii...urma o intersectie dar am continuat inainte si inainte nu se vedea niciun cap cunoscut...Am realizat ca nu mai sunt! M-am intors la intersectie si am intrebat pe o vanzatoare unde este moscheea si ea mi-a aratat strada din stanga... Am pornit pe strada pana la capat, dar nu era nimic, adica nicio moschee. Si mi-a fost clar ca sunt pierduta in cartierul musulman!Pierduta in Xian , in frumosul oras!
Ce ar trebui sa fac? Ghida ne spusese in prima zi ca daca ne pierdem sa ramanem unde suntem pentru ca ea ne va gasi...dar depasisem demult locul unde ii vazusem ultima data.M-am intors pe strada lunga, plina de tarabe... si am mers spre locul de intalnire....numai ca drumul era lung...si deja obosisem
-Ce lunga e strada asta! am zis in limba mea.
Si atunci un chineza venit langa mine, zambind, senin la chip si mi-a aratat sa-l urmez.
Incotro? Drumul nostru era comun si ne ducea la locul de intalnire... I-am aratat locul si atunci el linistit s-a intors la ale lui.Simtea ca sunt in siguranta! Cu adevarat, abia asezata pe o piatra, cand ma pregateam sa o sun, am auzit vocea Paulei:
-Doamna Doina, unde v-am pierdut?
-Doamna Doina! Va gaseam oriunde ati fi ramas! -mi-a spus Stefan, tatal baietilor si am fost sigura ca unii dintre ei,poate toti, ar fi rascolit China dupa mine !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu