Ne-am inceput dimineata in Xian, frumosul, pitorescu oras de care cu totii ne simteam legati si de care urma sa ne despartim. Pe strazi am remarcat atarnate de stalpi niste ornamente foarte frumoase, rosii. Ghida noastra, Sofia, avea sa ne spuna ca ele sunt un simbol al prosperitatii
primul dar al zilei a fost o vizita la un atelier unde ni s-a explicat cate ceva despre scrierea si caligrafia chinezeasca... si unde doritorii si-au cumparat mici tablouri, ca amintire a acestei parti a lumii.
Apoi am plecat la un alt obiectiv foarte cunoscut al Xian-ului. Pagoda Marii Gaste. Aceasta a fost construită în anul 652 de către împăratul Gaozong (649-683). Acesta l-a desemnat pe călugărul Xuanzang drept stareț al templului și supraveghetor al lucrărilor de construcție a pagodei. Scopul ei a fost păstrarea relicvelor și scrierilor sacre aduse de Xuanzang din India.Istoria acestei fascinante constructii incepe cam din momentul in care budismul a ajuns in China pe Drumul Matasii, o straveche retea de drumuri comerciale care unea Mediterana si China, prin Asia Mica. Iar ultimul punct al acestui drum era cel estic, si anume stravechiul Chang’an, cunoscut astazi drept Xi’an.
Undeva prin secolul al XVII-lea, calugarul Xuan Zang a inceput sa se arate tot mai nemultumit de calitatea traducerilor ale operelor budiste, devenind atat de inversunat in aceasta privinta incat a luat decizia, ce-i drept inspirata, de a calatori in India, pentru a gasi textele sanscrite originale. Astfel, calugarul Xuan Zang dorea sa traduca el insusi acele texte.
Totodata, Zang voia cu tot dinadinsul sa gaseasca noi versiuni ale textelor sanscrite, ca ulterior, sa le traduca in mod corespunzator. Insa ii era interzis sa calatoreasca in afara tarii, drept pentru care a decis sa paraseasca tara pe furis, deghizandu-se. Peste saptesprezece ani, mai cu seama in anul 654, calugarul s-a intors cu mai multe lucrari importante. Mai tarziu, undeva prin anul 648, imparatul Gaozong a comandat inceperea lucrarilor de constructie la Templul Da’Cien, respectiv Templul Marii Gratii Materne, iar cel care avea sa fie numit prim-abate ale acestui templu a fost insusi calugarul Xuan Zang.
Se spune ca, de fapt, constructia initiala s-a daramat cincizeci de ani mai tarziu de la construirea sa. Astfel, Wu Zetian a ordonat reconstruirea pagodei, adaugandu-se cinci etaje noi. Cu toate aceste, un cutremur devastator din anul 1556 a distrus in marte parte pagoda, acesta fiind motivul pentru care astazi are sapte etaje.
Pentru masa de pranz am mers la...teatru! Pranzul l-am luat intr-o cladire in care colegii mei de excursie mersesera la teatru seara...Spre bucuria mea, masa de pranz a fost in acea sala...
si seara am ajuns la Chengdu...Chengdu este localizat în partea de sud-vest a Chinei, fiind cel mai mare oraș al provinciei Sichuan, având o populație de aproximativ 14.43 milioane de locuitori.
Ne-am plimbat prin oras, evident mai mult prin magazine cautand, inca cautand, cadouri pentru cei dragi...
un oras frumos,in acelasi stil deja cunoscut:blocuri foarte inalte si multa verdeata, spatii largi peste tot...
Si dimineata am plecat sa vizitam ursii Panda.
Panda gigant este o specie de panda pe cale de dispariție, care trăiește în 6 zone montane în provinciile Sichuan, Shaanxi și Gansu. Cu o populație mai mică de 2000 exemplare, această specie de urs panda este considerată un tezaur național al Chinei.
Chengdu a fost casă pentru acești panda încă din vremuri antice. Descoperirea fosilelor indică, că urșii panda gigant trăiau în această zonă de mai bine de 4000 de ani. Din acest motiv, acest oraș este denumit popular „Casa pandei gigant”, fiind și cea mai apropiată zonă metropolitană de locul în care urșii panda trăiesc în habitatul lor natural.
Din dorința de a salva și proteja această specie pe cale de dispariție, centrul de cercetare a urșilor panda gigant din Chengdu a fost înființat în luna martie a anului 1987.
Aici, cateva opre de dimineata am putut urmării urșii în timp ce mănâncă, se joacă, dorm sau se plimbă. Am putut vedea chiar și panda roșie.
Am luat masa la un restaurant in incinta Centrului de cercetare si crestere a ursilor. De la o masa alaturata niste elevi s-au bucurat mult sa vorbeasca cu Paula si sa se fotografieze.
Iar noi ne-am bucurat sa o regasim pe Ancuta , pe Carmen si frumoasa ei familiei... si apoi am plecat in oras unde trebuia sa ne petrecem dupa amiaza in asteptarea zborului spre Hong Kong
Orasul lui Du-Fu,supranumit un sfant al poeziei ...Chengdu. Nu pot trece mai departe fara aceste versuri ale acestui mare poet care a trait in Chengdu si care aici, in Chengdu a scris aceste versuri ... „O casă/ de-am putea zidi sub cer/, cu-acoperiş enorm/, durat cu artă/, să aibă milioane de-ncăperi/, pentru săraci şi oropsiţi de soartă/. Clădire fără păs/ sub ploi şi vânt/, ca munţii de înaltă şi frumoasă …/ O, de-aş putea să văd/ pe-acest pământ/, asemenea nemaivăzută casă/, atunci/ chiar fără acoperământ/, chiar îngheţat, tot aş striga/: nu-mi pasă!”
"E timpul înfloririi,
virginal,
din vise
mă deșteaptă ciripitul.
Aici,
la o mie de li* de meleagul natal,
privesc de trei ani împliniți
asfințitul.
Colibă mi-am durat în loc
pierdut,
de oameni temîndu-mă,
de-ale lumii ispite.
Pe cărăruie
ierburi au crescut:
tropot n-aștept să aud
de copite."De oameni temîndu-mă - Du Fu
virginal,
din vise
mă deșteaptă ciripitul.
Aici,
la o mie de li* de meleagul natal,
privesc de trei ani împliniți
asfințitul.
Colibă mi-am durat în loc
pierdut,
de oameni temîndu-mă,
de-ale lumii ispite.
Pe cărăruie
ierburi au crescut:
tropot n-aștept să aud
de copite."De oameni temîndu-mă - Du Fu
Ce minunata dimineata sub cer senin...Hong Kong...cu dragoste!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu