George cel mic

Stiam ca il voi iubi!L-am si luat in brate din primul moment al vietii lui ca pe un odor scump, foarte pretuit! George-Gabriel!Nepotul meu cel mic,fratele lui Filip! Acesta va fi toata viata lui:fratele lui Filip si spre deosebire de toti fratii acestei lumi, el cred ca va fi totdeauna fericit ca este fratele lui Fi!

Acesti copii imi umplu viata cu ceva ce nu credeam ca voi mai avea:bucuria copilariei!  

Nu stiu daca cineva are un merit pentru  cum este George! Probabil si mama lui si tatal lui si fratele si bunicii si matusa si unchiul si finii  lor care le umplu casa atat de des incat sa fie o constanta in viata lor, sigur toti au contributia lor la educatia lui George! Dar el are meritul veseliei pe care o are! Un copil pozitiv, un copil fericit pentru ca asa simte inima lui : sa fie fericit, sa vada totdeauna paharul plin in fata lui !

Sunt multe de povestit despre el...cum rade in cascade,cum isi iubeste mama si declara ferm"iubec mama", cum ne asteapta razand fericit pe presul de la usa cand venim si cum ne conduce cu pupici cand plecam, cum primeste cadourile noastre declarand fericit:

-Aceasta e ceea ce imi doream! E pefelata mea!

despre somnul lui fericit langa mama lui si trezirea lenta cu multa tacere si gandacire langa bratul ei...despre alergarea lui prin casa si modul in care apare in usa camerei zicand:

-Bunicuta Elenuta, ce faci?

despre joaca de-a pomelo si modul in care imi vinde toate legumele pe bani putini, despre mersul cu el la biserica si sarutul icoanelor  si cum o saluta pe Maica Domnului:

-Salut mana, Maica Domnului!

Este un copil fericit, nascut intr-o familie care si-a dorit copii si a inteles ca a-i iubi inseamna a-i creste nu numai daruindu-le hrana si imbracaminte ci si a-le hrani inimile si mintile...

Traim o toamna frumoasa, dar pentru noi trista...Insemnam in calendar curand trei luni de la plecarea Georgianei si sapte ani de la plecarea mamei...Aproape nu e timp de alte reuniuni...George creste repede, deja merge la gradinita  cucerind lumea asa cum a facut-o de la prima secunda de viata, vorbeste aproape perfect, spune poezii, canta frumos si ne imbratiseaza larg plin de dragoste...Ne bucuram de fiecare progres pe care il face crescand si multumesc lui Dumnezeu pentru firescul vietii lui. Astazi a implinit 3 ani!

Este o mare binecuvantare, pentru mine,sa parcurgem impreuna acesti primi ani din viata, atat cat Dumnezeu imi ingaduie mie...Stiu, simt ca  si pentru el e important ca ma are si modul in care mi-a inventat diminutive cu care ma striga imi demonstreaza ca ma iubeste!

Il strang in brate cu aceiasi teama de la nasterea lui cand l-am luat in brate,  de a nu strivi corola de minuni pe care Domnul ne-a daruit-o intr-o zi de final de septembrie care trece usor, usor spre Acoperamantul Maicii Domnului.

La multi ani, pui mic!La multi ani, Georgica!