Este foarte cald. Sau poate nu este atat de cald, dar m-am dezobisnuit sa traiesc in ceea ce spunem "aer liber". In martie am intrat in casa si de atunci am iesit rar si foarte repede a trebuit sa ma refugiez intre peretii casei mele.Nu, nu am scris!
Si blogul este o ispita. Stiu cativa oamenii, unii foarte apropiati de mine, care desi nu ma plac, in inimile lor ma despretuiesc si imi gasesc sute de defecte, tocmai pentru as intari impresia proasta despre mine, cauta paginile mele! Si atunci am decis ca e mai bine sa fiu, ca melcul in cochilie! Iar ei sa-si hraneasca viata lor din propia lor traire.
Cui ii foloseste sa vada cum este celalalt? Doar celui intelept care cauta sa vada ca este pe calea cea buna! Cel care cauta stele!
Nu, nu sunt un om intelept duhovniceste!Vai, mie! Cat mi-as dori sa am siguranta ca in sfarsit sunt pe cale! Dar zabovesc zilnic pe site-uri de moda si accesorii, de mobila si case de tot felul! Ca si cand ceva de folos poate fi acolo!Doar risipesc viata in lucruri lumesti cu sclipiciuri ...
Sunt insa un om la varsta intelepciunii lumesti si am aflat prin experiente directe ca e greu sa gasesti oameni statornici in sentimente, poate pentru ca iubim si respectam pe cei care ne sunt superiori, care ni se pare ca sunt perfecti si cand traim aproape de ei,vedem partea lumeasca, imperfecta, si ne indepartam usor si repede!
Asa ca m-am strecurat in turnul meu de veghe si rasfoiesc paginile trecutului...
Acum doi ani eram la Diveevo la sfantul Serafim, exact in ziua praznuirii sfantului,praznuirea cea mare, de vara...Atata bucurie cat nu incapea in inima mea. Am stat in primul rand sub o umbrela a Nataliei venita de la Moscova pentru sarbatoare si tot cu ea m-am impartasit la finalul slujbei...Si apoi am mancat la trapeza pentru invitati, salate cu peste si peste prajit...
si apoi m-am refugiat in biserica care era si avea sa fie pentru vesnicie"a mea".Cred ca ma vor prohodi in aceasta biserica! Chiar daca trupul meu va fi la mii de kilometri, inima mea a ramas aici si tot aici va asculta clopotul anuntand trecerea mea la Domnul!
si dragostea mea pentru toti ai mei, aici am pus-o...
Peste cinci saptamani de la acest eveniment aveam sa revin in tara...pe bancheta unui autocar, langa prescuri de la Diveevo...
Mai am inca cateva... Cand sunt bolnava sau cand simt ca mi-e prea greu, pun cate una intr-o cescuta cu aghiazma si o las cat citesc cateva rugaciuni...o consum apoi ca pe ceva ceea ce si este, hrana din cer!
Ma vad astazi la doi ani de la acest moment care m-a marcat cel mai mult in intreaga mea viata! Moartea lui Grig si Diveevo. Asa s-a impartit viata mea in trei parti...Prima pana la moartea lui, urmatoarea pana la plecarea la Diveevo si acum ultima parte.Fiecare cu importanta ei...
Eram o femeie inca tanara la moartea lui Grig. Viata cu el ma eliberase de tot ceea ce nu mersese spre linistea si bucuria mea. A spune fericire era totusi prea mult! Mereu cautand si mai bine si mai mult, aveam sentimentul neimplinirii, pentru ca lipsea ceva ce nu puteam defini si nici macar intelege. Aveam un barbat bun, doi copii minunati, o cariera, o casa, chiar trei case, doua masini si niste bani in niste banci... dar vietii noastre lipsea ceva...
Am fost o femeie binecuvantata de Dumnezeu! Astazi, abia astazi, am auzit niste versuri ale unui poet al generatiei noastre,Grigore Vieru,pe aceste versuri, pentru o femeie, Eugen Doga a scris un cantec...Cantecul si versurile mi-se potrivesc si mie si multor femei.
"Ai spus că ochii-mi sunt flori dulci,
Şi eu nu pot să dorm de-atunci,
Şi de atunci tot cade rouă
Pe ochi, pe florile-amândouă.
O căprioară-ai spus că sunt,
Şi-aud în mine fremătând.
Aud cum freamătă în mine,
Pădurile de taină pline.
Orice femeie e frumoasă
Dacă iubită şi-i mireasă,
Orice femeie-i Cosânzeană
Dacă zâmbeşte, dacă iubeşte,
Dacă-i mireasă, dacă e mamă.
O trestioară-ai spus că sunt
Şi tot mă leagănă un vânt,
Şi tot mă leagănă subţire
Un dulce vânt numit iubire.
Ai spus că sunt lumina ta
Pe care-n veci o vei cânta
Şi de atunci tot ard fierbinte
Ca lumânarea ard, iubite.
Am fost lumina unui om.Intr-un parte mai mare decat jumatatea vietii mele! Viata cea lunga! Apoi el s-a stins chiar langa mine, eu auzind ultimele batai ale inimii lui...
A urmat etapa in care tocurile inalte ale pantofilor mei s-au taiat si fustele s-au lungit... si chipul s-a ascuns sub broboada...
Si dupa toate aceste transformari trupesti a urmat Diveevo...Diveevo despre care inca nu-s pregatita sa vorbesc sau sa scriu. Si poate nici nu am s-o fac niciodata.
Diveevo ar trebui sa se vada in mine...
Cand esti iubit ranile se vindeca.Dar ele pot reaparea cand iubirea nu mai este ... Singurul lucru bun pe care poti sa-l faci, e sa iubesti tu! Acest lucru incerc sa-l fac!
Cred ca de aceia canta in mine melodia aceasta cu care m-am trezit " Ca un copil astept dimineata, /pana la lacrimi/ mi-e draga viata!" Versuri tot de Grigore Vieru! Dumnezeu sa-l odihneasca in raiul Sau cel frumos!
Ador sa fiu asa ! Sa nu ma simt ca un pui de bufnita pe acoperis...singur si speriat!
Iubirea, cea care ma face sa iert, nu ma separa de nimeni! De la Varatec si Vatra Dornei, de la Diveevo si Chisinau, de la Closca si Radu Negru, cuvintele zboara purtand in ele dragoste si bucurie...
Nu e Diveevo aproape, dar e langa mine sfantul Serafim si e speranta ca atat cat a fost, a fost suficient ca intr-o clipa,candva,cineva,dincolo de stele, un batiusca in alb, aplecat din umeri, purtand bocanci ponositi si mari, dar cu ochi stralucitori de iubire, ma va striga pe nume...nume pe care el il stie!
Si pana atunci colind cautand stelele!Ca ele sa-mi arate Calea!
Cand esti iubit ranile se vindeca.Dar ele pot reaparea cand iubirea nu mai este ... Singurul lucru bun pe care poti sa-l faci, e sa iubesti tu! Acest lucru incerc sa-l fac!
Cred ca de aceia canta in mine melodia aceasta cu care m-am trezit " Ca un copil astept dimineata, /pana la lacrimi/ mi-e draga viata!" Versuri tot de Grigore Vieru! Dumnezeu sa-l odihneasca in raiul Sau cel frumos!
Ador sa fiu asa ! Sa nu ma simt ca un pui de bufnita pe acoperis...singur si speriat!
Iubirea, cea care ma face sa iert, nu ma separa de nimeni! De la Varatec si Vatra Dornei, de la Diveevo si Chisinau, de la Closca si Radu Negru, cuvintele zboara purtand in ele dragoste si bucurie...
Nu e Diveevo aproape, dar e langa mine sfantul Serafim si e speranta ca atat cat a fost, a fost suficient ca intr-o clipa,candva,cineva,dincolo de stele, un batiusca in alb, aplecat din umeri, purtand bocanci ponositi si mari, dar cu ochi stralucitori de iubire, ma va striga pe nume...nume pe care el il stie!
Si pana atunci colind cautand stelele!Ca ele sa-mi arate Calea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu