Dimineti fara rost

Da, exista si dimineti pe care le traiesti fara rost...

 Pentru ca  aseara am adormit tarziu,dimineata m-am trezit foarte tarziu si prima mea raportare a fost la ceasul bisericii mele. Acolo, sigur, la acel moment, urma sa se citeasca evanghelia, asa ca era tarziu sa ajung chiar si in fuga...

Am ramas acasa si cum soarele ameninta sa se reverse si peste casa mea, am hotarat sa fac curatenie...

Ca la Diveevo...Nu, nu pot face ca la Diveevo...Acolo era un duh de limpezime si stralucire a tuturor lucrurilor si sufletelor...Acolo, nu poti decat sa traiesti dorindu-ti sa stergi de praf frunzele florilor, petelele lor...

Am trabaluit prin casa descoperind lucruri pe care nici nu le mai stiam... prea multa grija de trup ...prea mult interes pentru hrana...prea multe amintiri cand nu trebuie sa ai decat o amintire

Aseara, de foarte departe, o femeie draga imi spunea ca are ascultare ca inainte sa plece la manastire, sa zideasca o biserica...Si se ruga sa o faca mai repede stiind ca e voia lui Dumnezeu. I-se descoperise...

Stiu ca este un om ales, o femeie aleasa...

Stiu cat de mult ne iubeste Dumnezeu si cat de ingaduitor este cu noi. Am simtit asta in rasfatul in care ma tine, dar si in parca nesfarsita Lui toleranta  fata de slabiciunile noastre

Dar stiu si ca, unii dintre  oameni sunt deosebiti si pentru ca Dumnezeu a picurat in ei ceva... nu stiu ce... si ei sunt minunati ...

Unii oameni sunt precum perlele inchise in scoici, asa este femeia aceasta.

Altii sunt ca perlele de pe crucile patriarhilor...

Eu sunt nisipul in care sta ingropat racul...sau poate chiar racul sunt...mai mult inapoi decat inainte...

Ma plimb fara rost prin casa!

Ce sunt eu fara biserica mea?

Cum as trai eu fara slujbele la care merg, fara babele mele din usa bisericii?

M-a sunat Ana Iulia!

Apoi eu am sunat-o pe Amalia.

Apoi am sunat-o pe Mioara.Planuri...Vise...

Si m-a sunat Filip.

Mai nou, Filip este copilul meu care ma suna sa ma auda si sa ma intrebe:

-Cum te mai simti tu astazi?

-Sunt inca racita, Filip!

-Si eu sunt racit, bunica!

-Uite, eu voi bea acum un ceai. Bea si tu un ceai si desi despartiti, il vom bea impreuna!

Este o pauza dupa intrebare"Cum te mai simti tu astazi?" Nu e retorica. Filip ma suna sa vada cum ma simt!Pentru ca ii pasa...

Ma simt bine cand ma suni tu!

Ma simt bine in dragostea ta mare.

Ma simt bine cu mainile tale mici pe obrajii mei.

Ma simt bine in imbratisarea ta mirosind a proaspat si primavara...

Ma simt bine,copilul-nepot al batranetilor mele!Darul meu de la Dumnezeu pentru singuratatea de acum...Simt, cred ca si George va fi asemenea tie! L-am vazut privindu-ma, asezandu-se comod in bratele mele, tinand minte, intre etapele revederii noastre, lucrurile pe care le facem impreuna, doar noi doi...eu si el...Si cred ca intr-o zi, daca voi trai suficient,si el ma va suna dimineata,sa ma intrebe"Cum te mai simti?"

Ma simt strivita de viata. Bolnavii mei sunt tot bolnavi. Nu stiu sa ma rog cat ar trebui si cum ar trebui, pentru ei...zac fara rost intr-o casa prea mare, prea scumpa, prea cosmopolita...

dar si vorbele acestea sunt dovada unei prea mari atentii...

Ce sa fac, Doamne, sa pot sa ma lepad  de toate?

Sa gasesc rostul timpului acesta ...sa invat sa-l folosesc spre lauda Ta, dupa voia Ta...

Viata trece repede. Nu asteapta ca noi sa ne trezim din visare...A pierde timpul este un pacat, pentru ca timpul este dat ca un dar spre desavarsirea noastra.

Astazi am lipsit de la liturghie. Niciodata, dar niciodata liturghia de astazi nu va mai fi! Pot sa mai traiesc inca cateva zile de 24 ianuarie, dar dimineata aceasta  nu va mai fi!

De aceia iubesc timpul acesta...Pentru ca e unic, irepetabil, magic...Cel mai greu insa este sa ne aparam de duhul lumesc, sa ne dezbracam de omul cel vechi  si sa ramanem in omul cel nou si sa umblam in lumina...alipiti tot timpul de Dumnezeu.

Mi-e draga viata, imi sunt dragi oamenii, inca strabat acest drum dorind ca  un copil, o prietena,  sa-mi fie alaturi, invatandu-ma, povatuindu-ma, certandu-ma cand gresesc, dar cu blandete intelegand ca ...uneori obosesc si e bine ca cineva sa ma intrebe"Cum te mai simti, tu, astazi?"