miercuri, 21 noiembrie 2018

Zile de toamna tarzie

Oriunde as fi, cu mine e lumea prin care am umblat...
In toamna aceasta, intr-un singur mod, mi-am depasit copiii mei ... niciunul dintre ei nu a trecut Atlanticul.Doar Parintele  a facut-o, iar mie, sfintia sa mi se pare cel mai umblat! Nu pentru ca paseste cu piciorul, ci pentru ca sunt minti stralucite care reusesc sa ajunga inaintea noastra pe alte meridiane...
In zilele dinainte de plecarea mea, imi spunea cum voi trece Atlanticul...si tot drumul pana la parintele Efrem si cred cu tarie ca daca m-am intors sanatoasa, am facut-o pentru ca sfintia sa ma astepta...
Ma trezesc si vad padurea aurie din California, parca urc cele cateva trepte spre manastirea in care ca un cocon in burta mamei, stau in rugaciunile parintilor... Aud clopotul asa cum il auzeam cand eram pierduta in padure si sunetul clar al clopotului e sunet de iubire....Veniti, veniti sa ne inchinam si  cadem la Hristos...
Adormitii mei... Alison- Elise...sora pe care o voi cunoaste Dincolo...








 Poate azi, acolo, la Platina e o zi intunecata...poate deja a plouat in mult arsa Californie...dar pentru mine, Platina ramane in lumina aceia dumnezeiasca a chemarii sfintilor care au vietuit acolo...Veniti sa ne inchinam si sa cadem la insusi Hristos, Imparatul si Dumnezeul nostru, dar si al chemarii monahilor de acum,  ucenicii cei de acum, ai celui de la care a pornit invatatura...Cuviosul Seafim...






 Privesc in fotografii... vasele cu apa pentru pasarele...


 cata pace poate fi langa un mormant gol...

si cat de luminat poate fi cerul de deasupra lui

 Si cat de dor imi poate fi, nu de un loc, ci de o stare a inimii in care se odihnea Hristos...










M-am intors in lume, desi puteam ramane, portile unei manastiri sunt deschise pentru mine acolo, adica si acolo, cred cu tarie ca toate manastirile care au ca baza iubirea lui Hristos te primesc , chiar daca esti batran si neputincios...Cred si ma alina asta. Ma alina pentru ca traiesc in lume strivita de lipsa de iubire si poate nu as simti-o atat de profund daca eu insumi nu as fi deficitara in iubire .
Iubim?Il iubim noi pe aproapele nostru, sau doar il folosim, platind la randul nostru tribut pentru folosire?
Il iubim pe Hristos?
Sau mai corect, Il iubesc pe Hristos? Si daca Il iubesc cum de nu pot duce lipsa de iubire a celor pe care Dumnezeu mi-i pune alaturi?
Merg pe un drum...De zece ani si 11 luni merg pe acest drum care e viata mea, singura.Copiii au zburat de langa mine, au propria lor viata in care isi traiesc propriile lor iubiri. Mama lor e o certitudine! Oriunde vor fi, la orice ora din zi si din noapte, la orice rasarit de lumina, stingere sau licarit de stele, iubirea mamei e aceiasi constanta! Nu trebuie s-o castige! O au!Si pentru ca o au ... ca noi toti...cand ai iubire...nu demonstrezi ca iubesti!
Desigur multi oameni imi spun ca ma iubesc...dar fiecare, doar cand e singur si nefericit: o tanara m-a iubit mult pana s-a maritat, niste oameni pana le-am rezolvat niste probleme, altii pana au castigat prin mine niste amarati de bani sau alte avantaje, unii m-au stors de prieteni, diverse ...si in lipsa aceasta de iubire si eu m-am trezit cu inima goala... pentru ca doare, doare rau de tot, gheata in care te invaluieste lumea...Nu iubim ca sa fim iubiti! Desigur, nu de aceia iubim...iubirea nu cauta ale sale...
"Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.Dragostea nu cade niciodată..."
Iubirea adevarata nu are logica ... spune sfantul Pavel " Dragostea indelung rabda", dar uneori, desi nu gandeste raul, si intelege ca nici nu merita sa fii iubit, inima, prinsa in gheata celuilalt, moare si ea...
Si eu simt ca inima mea moare...Si-as vrea sa strig :aveti grija, inima mea moare! Si veti pierde ...desigur doar pentru aici si acum, pentru ca iubirea pe care v-o port,cred ca o sa mearga cu mine Dincolo... cred ca o voi lua cu mine... dar, dragii mei, aveti grija! Inima mea da semne de oboseala...si printre crengile goale nu mai vad decat cerul...







Un comentariu:

  1. De la cei ce n-au, lise va mai lua- sa stie cat de tari sunt, la cei ce au li se va mai da- sa afle car de slabi sunt.. :-)

    RăspundețiȘtergere