De la cinci sute de kilometri, din orasul studentiei tatalui ei, fiica mea ma intreba de ce nu stie ce iubea tatal ei in Iasi, ce locuri ii placeau, unde a locuit, unde se plimba, ce ii placea aici...
Si i-am raspuns pentru ca eu stiam, aceasta etapa a vietii lui imi fusese povestita...nu stiu multe lucruri despre Grig, sigur si fata si baiatul nostru au amintirile lor cu tatal lor, amintiri care nu ma cuprind.El avea acest dar de a fi altfel cu fiecare ...
Pe mine m-a dus si m-a arata Iasului ...m-a dus de mana pe strazile elegante, mi-a atras atentia cat de discreti si amabili sunt iesenii, m-a dus la Sfintii Trei Ierarhi si mi-a vorbit de Vasile Lupu si despre cat de frumoasa trebuie sa fi fost biserica cand a construit-o, m-a dus la Palatul Culturii si la Catedrala Mitopolitana, el mi-a vorbit despre evlavia poporului roaman la sfanta Parascheva si despre pelerinajul in octombrie la sfanta...
Da, iubea Iasul!
Asa cum si eu, in tineretea mea, iubeam Bucurestiul.
Iubea si el ca si mine frumusetea lumii...
Si ma intreb iar, cutremurata de un gand de seara, de noapte, cat rau si cat bine e in iubirea acestor lucruri frumoase, dar trecatoare.
Cred ca e gresit sa-ti inchini viata frumusetii ... sa muncesti pentru a fi primul, sa fii cel mai bun , cel mai frumos, sa ai cea mai frumoasa casa, cea mai buna masina, cel mai frumos costum si cel mai placut parfum... si sa-ti faci din asta telul vietii tale.
Cred ca e un mare rau sa traiesti doar pentru a dobandi aceasta frumusete a vietii!Frumusetea trecatoare a vietii!
Daca este sa fii cel mai bun, daca este scris in cartea vietii tale, ca Dumnezeu sa te ia de la turma tatalui tau si sa fii rege, vei fi!
Tu, doar curateste-ti inima de rautate, iubeste vantul care iti rasfira parul, soarele care rasare peste munti, soarele care apune in departare, iubeste chipul copilului tau ,largeste-ti inima sa incapa in ea lumea intreaga ,dar nu-ti lega inima de nimic...pentru ca inima ta sa-i apartina lui Dumnezeu...si vei avea si soarele care rasare si cel care apune, pana la adanci batraneti, si toata iubirea lumii, cu o singura conditie ...singura efigie pe inima ta sa fie chipul Celui Ce Este...in Dumnezeu se aduna frumusetea vesnica, nepieritoare...
In cazul cel mai bun, al interesului fata de un asemenea subiect, noi abia reusim sa facem "schite de gradinita" fata de complexitatea a ceea ce avem cu-adevarat de facut si asta mai ales din lipsa "modelulului" pe care sa il avem in fata si spre care sa tindem...Apoi, din lipsa "strategiei/metodei" de lucru cu noi insine pentru a ne modela asemenea modelului... De-aceea "ni s-a usurat" calea indicandu-ni-se cateva "porti" (ca la slalom) prin care "e musai sa treci": iubirea, iertarea, a nu ucide, etc... pentru a te curata la interior suficient de "satisfacator" pentru a ni se miji ochii sa putem deslusi cat de cat ce am mai avea de facut de-acolo mai departe! Dumnezeu nu ne vrea ingenuncheati, cu gura in tarana de frica si puterea Lui, dar in clipa cand incepi sa "intelegi" Maretia acelei atotputernicii care in primul rand, cuprinde ea insasi toata suferinta si suferintele lumii pentru a straluci deasupra lor ingaduindu-le si facand parte din acea putere, cum sa mai stai in picioare si sa poti privi im sus? Si cand realizezi cat de mic si nevrednic esti, fata de ceea ce Trebuie sa devi tu insuti si cat de mult ti se da chiar si asa, si nu oricum, ci cu iubire si intelegere si iertare pentru greselile tale, ce mai poti face decat singure picioarele sa te aseze jos, cat mai jos si totusi nu destul fata de acea maretie!
RăspundețiȘtergereAm ascultat ( si vazut ) aseara conferinta PS Ignatie al Husilor...extraordinara! Nu avem model? Il avem pe Hristos! Stii, Agastykos ce nu avem? Smerenie!!! Iubim cu mandrie ...Sa ne ajute Dumnezeu, smerindu-ne sa dobandim si noi a sti ce trebuie sa iubim si chiar sa iubim...
ȘtergereSmerenia nu o dobandesti "cu vointa", ci vine de la sine (doar asa!) cand te afli fata in fata cu realitatea Dumnezeirii! Atunci, socul vine nu din "gigantica maretie" a acesteia, ci din imensa ei puritate si modestie, intelegere si ingaduinta fata de tine, cel ce te credeai... "ceva mare"!Si cu cat esti mai bine primit in acea aropiere, cu-atat realizezi cat de nevrednic esti in comparatie cu ea... Asa e "smerenia"...
RăspundețiȘtergereDe iubit.... "secretul" e tocmai de a nu "alege", ci sa poti iubi, infrangand daca e nevoie "repulsia", absolut TOT! Cu cat suntem mai selectivi in acest demers, cu-atat ne restrangem, cu cat reusim sa inglobam absolut tot", cu-atat ne marim conturul spre identificare cu Cel Mare spre a fi ca El!
Draga Doina Elena,citindu-ti jurnalul, cartea ta, te simt tot mai sora... Imi promit in fiecare zi aceasta lectura si intotdeauna ea imi aduce bucurie. Doar in adolescenta mai devoram asa cand imi cadea in mana un roman bun...
RăspundețiȘtergereElena Frandes
Te iubesc pentru darul pe care mi-l faci, aratandu-mi inima ta.
Elena Frandes
Draga Doina Elena,citindu-ti jurnalul, cartea ta, te simt tot mai sora... Imi promit in fiecare zi aceasta lectura si intotdeauna ea imi aduce bucurie. Doar in adolescenta mai devoram asa cand imi cadea in mana un roman bun...
RăspundețiȘtergereTe iubesc pentru darul pe care mi-l faci, aratandu-mi inima ta.
Darul tau de iubire este mai mare decat inima mea! Iubeste-ma si roaga-te pentru mine! Am atat nevoie de rugaciunile lumii sa pot uita acesta frumusete trecatoare si sa ramana doar Iubirea.Te imbratisez, sora mea mai mica!
Ștergere