Am dormit in hotelul manastirii Diveevo, la doar cativa metri de sfantul Serafim si de Maica Domnului...In camera, intre patul meu si cel in care dormea Amalia, Maica Domnului Kazamskaia in rosu ne privea veghetor....
Si am plecat devreme la biserica , la ora 7 sa fim deja acolo pentru slujba...
Sfantul Serafim...
Maica Domnului Umilenie...
A fost un pelerinaj in care am plecat purtand in suflet o imensa durere...Atat de mare ca nu puteam decat sa plec capul in fata tuturor icoanelor Maicii Domnului, sa ma rog si sa plang... sa cer ajutorul sfintilor ...Aici insa la Diveevo, dupa ce am intrat in izvorul cu apa tamaduitoare,m- am inchinat sfantului Serafim spunandu-i atat:
-Ajuta-ma! Ajuta-ma!...
Am mers apoi la icoana Maicii Domnului Umilenie ... cu ochii plecati , fara sa am curaj sa o privesc pe Maica Domnului ... si dintr-o data am simtit imboldul sa ridic privirea si atunci am vazut-o blanda,minunata, cu ochii inchisi, dar nu pentru ca nu putea duce pacatele mele, ci pentru ca durerea ei imbracata in demnitate o face sa plece privirea atat de ingaduitoare,pururea curata oricat de murdar ar fi cel din fata ei...Si am stiut ca o am langa mine... si am simtit ca m-a iertat ... si ca e speranta ca Maica Domnului sa duca in rugaciunea ei si rugaciunea mea de mama...
Si inima mea a capatat un ragaz in suferinta.
Plecasem la drum sub influenta sfantului Siluan , a parintelui Sofronie Saharov si a parintelui Zaharia de la Essex... Undeva zice ca atunci cand nu mai poti sa traiesti iadul , sa bei un ceai la marginea iadului.
Anul acesta, Diveevo a fost ceaiul meu la marginea iadului.
Si inima mea a capatat un ragaz in suferinta.
Plecasem la drum sub influenta sfantului Siluan , a parintelui Sofronie Saharov si a parintelui Zaharia de la Essex... Undeva zice ca atunci cand nu mai poti sa traiesti iadul , sa bei un ceai la marginea iadului.
Anul acesta, Diveevo a fost ceaiul meu la marginea iadului.
Rusia inghetata ca trup , dar pulsand de credinta...
Rusia , minunata Rusie... Diveevo , locul ceaiului meu la marginea lumii...
Kanafca cu Amalia si Adriana...
Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucura-te ! Ceea ce esti plina de har, Marie, Domnul este cu Tine. Binecuvantata esti Tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui Tau, ca ai nascut pre Mantuitorul sufletelor noastre
Biserica Kazanskaia
Clopotnita mea la Diveevo
Maica Ignatia si ceaiul ei la Diveevo...
Ce sa povestesc din doua zile de rastimp de Rai?
Nu pot gasi niciun cuvant sa descrie frumusetea slujbelor si vocile maicilor ... aplecarea doar spre rugaciune a parintilor...puhoiul de oameni pentru care Diveevo e locul lor de spovedit , slujbe si impartasit...Diveevo este o stare a inimii.
Prezenta Maicii Domnului si a sfantului Serafim sunt atat de reale, incat la Diveevo trebuie mers cu pasi marunti si atenti sa nu tulburi echilibru si simfonia ingerilor...
Au fost lucruri de taina care nu pot fi inca spuse sau scrise...poate intr-o zi voi reveni si voi spune mai mult ...
Am plecat dupa slujba de dimineata. Pentru primadata fara sa sufar ca plec ...Cumva cu mine pleca speranta ca Diveevo, fiind o stare a inimii, poate fi pastrat.
Iar drum lung in Rusia luminoasa si alba...
Am mers la Serpuhov...la Icoana Maicii Domnului Potirul nesecat si sfantul Atanasie cel tanar, ucenicul sfantului Atanasie ... fratele sfantului Serghie de Radonej
Am dormit la Serpuhov, dupa ce am mancat impreuna la trapeza manastirii ... apoi am spalat vasele impreuna cu Tatiana , Amalia, Veronica, si Viorica
-Dumnezeu v-a trimis sa ne ajutati, altfel ne apuca miezul noptii la bucatarie -ne-au spus Evghenie si Alexandru
Si am avut timp si sa ne spalam, apoi sa participam la Rugaciunile de seara si acatistul Maica Domnului Potir nesecat impreuna cu Parintele Marian si prezbitera Maria, Doamna Vasilica, Vali, Paul, Valentin si Ioana...
Apoi am dormit un pic pentru ca la ora 5 plecam spre tara...
-O sa fiti scuturati dar veti trece si veti ajunge cu bine acasa. Pomeniti pe metanie pe Nadejdea , trebuia sa fie calugarita si a paralizat!
Si am trecut...Rusia...Ucraina...Transnistria... Republica Moldova... Romania in care incepand cu Husi au inceput sa coboare din pelerini
Am atins sfintenii...locuri sfinte... sfinti ... icoane facatoare de minuni... am intensificat rugaciunea pentru cei dragi , pentru cei care au nevoie mare de rugaciune, dar si pentru noi, am plans pentru pacatele noastre, am cerut ajutorul lui Dumnezeu si al Maicii Sale, am rabdat de foame , de sete, de frig ...Moscova era la -26 de grade cand noi alergam spre Cremlin,L-am cautat pe Dumnezeu care ne cauta pe noi si poate unii dintre noi chiar L-am gasit... Cert e ca fiecare a primit macar un raspuns la o intrebare...dar cred ca toti am atins tinta pe care ne-am propus-o.
"Prin credinta, Avraam, cand a fost chemat, a ascultat de a iesit la locul pe care era sa-l ia spre mostenire si a iesit nestiind incotro merge. Prin credinta, a locuit vremelnic in pamantul fagaduintei, ca intr-un pamant strain, locuind in corturi cu Isaac si cu Iacov, cei dimpreuna mostenitori ai aceleasi fagaduinte; caci astepta cetatea cu temelii puternice, al carei mester si lucrator este Dumnezeu" (Evrei 11, 8-10).
Precum Avraam -pelerinul, asa si noi, 43 de pelerini am alergat 10 zile la mii de kilometri de casele noastre, in calea lui Dumnezeu. Fie ca fiecare sa-L fi primit oaspete pe Dumnezeul Treimic si fiecare sa se fi adapat in ceea ce a fost acest pelerinaj :un izvor de bucurie si pace interioara, un prilej de imbogatire spirituala.
Cat de mult te-ai schimbat... in bine! Ne imparti la toti din cules si vii cu vestea: Hei, copii ce sunteti, nici nu stiti cat de mult sunteti iubiti! Nici nu stiti cate aveti de primit daca si pentru o clipa vom sta impreuna la masa cu paine sfintita si vinul cel bun! Bucurati-va, eu am stat, asa puteti si voi!
RăspundețiȘtergereDoamne ajuta!
RăspundețiȘtergere