Duminica iertarii la Closca/18 02 2019

Rasaritul de soare ne-a prins spre Closca. Duminica iertarii... duminica unui inceput...inceputul Postului Mare 2018

"Fraţilor, acum mântuirea este mai aproape de noi, decât atunci când am crezut. Noaptea e pe sfârşite; ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi în pizmă, ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte.

Primiţi-l pe cel slab în credinţă fără să-i judecaţi gândurile. Unul crede să mănânce de toate; cel slab însă mănâncă legume. Cel ce mănâncă să nu dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncă să nu osândească pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit. Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, căci Domnul are putere ca să-l facă să stea."

Ap. Romani 13, 11-14; 14, 1-4

Evanghelia zilei

Zis-a Domnul: dacă veţi ierta oamenilor greşelile lor, şi vouă Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Iar dacă nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii, căci ei îşi întunecă feţele lor, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun vouă că îşi iau răsplata lor. Iat tu, când posteşti, unge-ţi capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns; şi Tatăl tău care vede cele ascunse îţi va răsplăti ţie. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde moliile şi rugina le strică, şi unde furii le sapă şi le fură. Ci vă adunaţi comori în cer, unde nici moliile, nici rugina nu le strică, şi unde furii nu le sapă, nici le fură. Că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.

Ev. Matei 6,14-21

Si apoi, dupa cateva ore ... vecernia iertarii.

"Postul Paştelui începe, de fapt, de la Vecernia din această Duminică. Această slujbă unică, atât de adâncă şi frumoasă, lipseşte din atât de multe biserici ale noastre. Totuşi nimic nu destăinuie mai bine „tonalitatea" Postului Mare în Biserica Orientală; nicăieri nu se manifestă mai bine chemarea sa profundă către om.

Slujba începe cu o vecernie solemnă, cu slujitori îmbrăcaţi în veşminte luminoase. Stihurile care urmează Psalmului „Doamne strigat-am către Tine..." anunţă venirea Paştelui şi, dincolo de Post, apropierea Paştelui „Vremea postului să o începem luminat, supunându-ne pe noi nevoinţelor spirituale. Să ne lămurim sufletul, să ne curăţim trupul. Să postim precum de bucate aşa şi de toată patima, desfătându-ne cu bunătăţile Spiritului, întru care petrecând cu dragoste, să ne învrednicim toţi a vedea prea cinstita patimă a lui Hristos, Dumnezeu şi Sfintele Paşti, duhovniceşte bucurându-ne".

Urmează, apoi, Intratul cu cântarea: „Lumină lină a Sfintei slave". Preotul slujitor înaintează către „scaunul cel de sus" din spatele altarului pentru a vesti Prochimenul de seară, care întotdeauna anunţă sfârşitul unei zile şi începutul alteia. Prochimenul cel Mare al acestei zile vesteşte începutul Postului;

„Să nu întorci faţa Ta de la sluga Ta;

Când mă necăjesc degrab mă auzi! Ia

aminte spre sufletul meu, şi-l

mântuieşte pe el"

Ascultă melodia unică a acestui stih — această strigare care dintr-o dată umple biserica: „când mă necăjesc degrab mă auzi" — şi vei înţelege acest moment de început al Postului Mare: tainica întrepătrundere dintre deznădejde şi nădejde, dintre întuneric şi lumină. Toată pregătirea se apropie acum de sfârşit. Stau în faţa lui Dumnezeu, în faţa slavei şi a frumuseţii Împărăţiei Sale. Realizez că aparţin acesteia, că nu am alt cămin, nici o altă bucurie, nici un alt ţel; realizez, de asemenea, că sunt exilat din acest cămin în întunericul şi tristeţea păcatului: - „când mă necăjesc!" - . Iar în cele din urmă îmi dau seama că numai Dumnezeu mă poate ajuta în această durere, că numai El poate „griji de sufletul meu". Pocăinţa este, mai presus de orice, o chemare disperată către acel ajutor divin.

Repetăm de cinci ori Prochimenul şi iată că Postul a sosit! Veşmintele luminate sunt puse deoparte; luminile sunt stinse. Când preotul slujitor rosteşte cererile pentru ectenia de seară, strana răspunde cu ceea ce se consideră a fi „cheia Postului"; Se citeşte pentru prima oară rugăciunea de post a Sfântului Efrem Sirul, însoţită de metanii: „Domane și Stăpânul vieții mele...”.

La sfârşitul slujbei, credincioşii se apropie de preot, cerând unii altora iertare. În timp ce ei săvârşesc acest ritual de împăcare, pentru că Postul Mare începe prin aceste mişcări ce exprimă dragostea, reuniunea, frăţia, strana intonează cântările pascale.

Vom rătăci patruzeci de zile prin deşertul Postului, dar la capăt străluceşte deja lumina Paştelui, lumina împărăţiei lui Dumnezeu.

Alexander Schmemann, Postul Mare, pp. 28-30."

Acesta am trait astazi la Closca.

Aceasta a fost vecernia iertarii... S-au schimbat vesmintele bisericii, au fost puse cele mov... icoanele mari si frumoase au fost scoase de pe peretii , au fost stinse luminile una cate una... candelele, policandru... au fost trase perdelele...parintele a cantat ca niciodata parca troparul... Sa nu intorci fata Ta de la sluga Ta  cand ma necajesc...

 Am facut metanii , am spus rugaciunea Doamne si Stapanul vietii mele... ne-am cerut iertare de la parinte si apoi unii de la altii...in timp ce Parintele tinand crucea de lemn in mana, canta Canonul Sfintelor Pasti...S-a schimbat tot, pana si inima noastra s-a schimbat in bine, in pocaintea si iubire.

Ajuta-ne, Doamne sa ramanem asa cum eram in acest timp al pocaintei si iubirii.

Ajuta-ne, Doamne sa nu ne ratacim in cele 48 de zile ce ne despart de Inviere si fa ca Invierea sa fie si invierea noastra din pacat!