Dimineata devreme am plecat spre Closca. De atatea ori am strabatut drumul acesta incat si cu ochii inchisi il pot reface.Slobozia, Tandarei, Giurgeni,Harsova, Hanul Morii si Closca, schitul in care foarte multi se simt, in casa lui Dumnezeu, ca Acasa.
"Zis-a Domnul: cel ce voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi mântuiască sufletul său îl va pierde; iar cine-şi va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va mântui. Şi ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul său? Sau ce-ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Iar de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în acest neam desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului se va ruşina de el când va veni în slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri.
Apoi a zis către ei: adevărat vă spun vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moarte, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere."
In timpul sfinteti liturghii am auzit in sfantul altar cuvintele spuse de Parinte"Aceasta sa o faceti spre pomenirea mea!" si m-am gandit ce inseamna, In seara acesta Dumnezeu mi-a descoperit sensul acestora in cuvantul parintelui Dimitrie Staniloae in cartea arhimandritului Ioanichie Balan - Convorbiri Duhovnicesti Vol 1
,,Cum trebuie sa intelegem porunca lui Hristos rostita la Cina cea de Taina: "Faceti aceasta spre pomenirea Mea"?
- Prin porunca "Aceasta sa faceti spre pomenirea Mea" (Luca 22, 19), Hristos ne asigura ca El va fi tot atat de prezent cu noi si Se va darui sub chipul painii si vinului, ori de cate ori Apostolii si urmasii lor se vor ruga Lui sa faca aceasta cum a facut-o la Cina cea de Taina. Ba chiar le porunceste sa faca aceasta spre a-L pomeni pe El, spre a-si aduce aminte de ceea ce a facut El atunci. Le cere sa-I adreseze Lui rugaciunea de a face mereu pentru ei ceea ce a facut El la Cina cea de Taina, ca sa-L pomeneasca. Pomenirea Lui nu este fara prezenta Lui si prezenta Lui nu are loc fara pomenirea Lui. Euharistia nu este o simpla pomenire a lui Hristos fara prezenta Lui, nici nu se obtine prezenta Lui fara pomenirea a ceea ce s-a petrecut la Cina cea de Taina. Intre Cina cea de Taina si jertfa liturgica sau Euharistia din orice timp, este o stransa legatura. Aceea o face posibila pe aceasta si aceasta ne pune in legatura cu aceea. Nu El are nevoie de pomenirea noastra, ci noi, ca sa ni Se daruiasca mereu.''
Am petrecut astazi cateva ceasuri la Closca, langa icoana sf Luca al Crimeei...in rugaciune catre Domnul, adaugandu-ma unor oameni care imi sunt dragi si pe care in ultimii doi ani, eu i-am vazut rar.
A fost o zi a unei incercari de a masura linistea inimii mele.
M-am gandit poate cu mai multa liniste si detasare, la persoanele care imi sunt apropiate :copii, prieteni, fini...la cei ce ma iubesc si la cei ce ma urasc. la cei carora le este indiferent ce fac , cum sunt,la incercarile mari ale vietii mele de femeie purtandu-si cu greutate crucea vaduviei.
M-am gandit poate cu mai multa liniste si detasare, la persoanele care imi sunt apropiate :copii, prieteni, fini...la cei ce ma iubesc si la cei ce ma urasc. la cei carora le este indiferent ce fac , cum sunt,la incercarile mari ale vietii mele de femeie purtandu-si cu greutate crucea vaduviei.
Am inteles ca nu voi putea fi libera sa-mi continui drumul meu spre mantuire decat iertand si iubind. Am inteles ca iubirea adevarata e cea in care nu ceri nimic, nici macar ca omul acela sa fie ok , cum spunem in limbaj curent si modern. Nu e al meu sa-l schimb pe altul. Al meu e sa incerc sa-l iubesc si iubirea aceasta ma poate face liber si fericit...Spunea mitropolitul Antonie de Suroj"Dragostea este un sentiment uimitor, însă ea nu este numai un sentiment, ea e o stare a întregii fiinţe. Dragostea începe în clipa când văd în fața mea un om şi străvăd adâncurile lui, când văd deodată esenţa lui. Bineînţeles, când spun: „eu văd", asta nu înseamnă: „pătrund cu mintea" sau „văd cu ochii", ci „pătrund cu toată fiinţa mea". Taina iubirii faţă de om începe în clipa când ne uităm la el fără dorinţa de a-l poseda, fără dorinţa de a stăpâni asupra lui, fără dorinţa de a ne folosi în vreun fel de darurile lui sau de personalitatea lui, ci doar privim şi ne minunăm de frumuseţea care ni s-a descoperit."
M-am minunat de frumusetea oamenilor de la Closca,parinti tacuti, parinti de pateric, am plecat cu imaginea Atanasiei, mica, delicata, imbracata in negru spunandu-mi:
-Pomeniti-ma!
Si purtand pe trup urma imbratisarii Elisabetei ... studenta la medicina cautand si ea locul ei la icoana Maicii Domnului...
Si multumesc Domnului pentru frumusetea descoperirilor acestei zile...
Drumuri... drumuri diferite... maini diferite de care ne prindem ... drumul spre casa intr-o zi de toamna perfecta... stiu, poate ma vor uita mai repede decat gandesc acum, desi cei care raman intr-un loc se gandesc mai des la cei care pleaca,important e sa nu-L uitam niciodata pe Dumnezeu , Cel caruia, cum spune Parintele, I-se cuvine slava in vecii vecilor. Amin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu