marți, 15 martie 2016

Prima zi din Postul Mare/14 martie 2016

Am dormit foarte prost. M-am trezit de zeci de ori  verificand ceasul sa nu intarzii .
Nu, nu la serviciu...
In anii din urma am trait prima zi de post in manastire... fie la Closca, fie la Bujoreni. Prezenta duhovnicului alaturi, mana lui peste capul tau cu care face crucea  sunt lucruri care ajuta foarte mult,  rugaciunea in obste...dar din ratiuni care au tinut de modul cum mi-am organizat pelerinajele si viata in anul acesta, nu am mai putut sa ma retrag intr-o manastire...
Sigur, sufletul meu plange dupa acele locuri... Dimineata la ora 2 , parintele Alexie imi scria iar cat de preocupat este de mine si cat de mult se roaga toata obstea de acolo pentru mine...sa am curaj!
Ieri la Closca, parintii diaconi mi-au pus deoparte din mancare (poate chiar mi-au dat-o pe a lor) pentru ca au aflat ca imi plac sarmalele de post...si voiau sa ma bucure...
Dar ei sunt la mare distanta, portile lor sunt inchise ! Sau nu inchise dar... eu nu sunt dincolo de ele.
Eu sunt in lume.
Trebuie sa parcurg acest post in lume ...Muncind, confruntandu-ma cu probleme diverse... ca  aproape toti  credinciosii. 
Nici macar pentru Canonul cel Mare nu voi merge la Closca...
Alte randuieli, alte incercari...
Mi-am scos din biblioteca cartile pentru acest post. De doua zile ma tot uit prin ele...Mi-am cumparat un Triod nou.
Rad  singura de mine! Acum vreo trei ani mi-am cumparat Triodul, dar cand l-am deschis, m-am speriat: nu intelegeam cand trebuie sa citesc,maica de la  magazinul Episcopiei mi-a zis ca imi trebuie si Mineiul si Octoihul  si Ceaslovul... Mi-ar fi trebuit si o strana ! Asa ca i-am dat Triodul cel nou  parintelui pustnic  !
Anul acesta l-am cumparat, iar pentru ca trebuie sa pun inceput rugaciunii si parintele zice sa citesc din Triod !
Dar asa o frica imi e de acest inceput al postului , incat nu dorm inainte de el.
Si dupa multe frecusuri in caldura patului meu,la prima raza de lumina am sarit ca arsa si m-am pregatit de slujba. 
La ora 7 eram deja la poarta manastirii.Aici. Vedeti, aici... Aici am ingenunchiat la Maica Domnului impreuna cu Ruxandra,aici am priceput ca icoana aceia mare in care un sfant e reprezentat pe tron, il reprezinta pe Iisus Hristos ... si dupa El parcurg acest drum...
Ma gandeam ca poate poarta e inchisa si i-am strigat pe arhangheli, dar ...portile erau deschise si calugarii erau deja la strana, deja citeau rugaciunile de dimineata.
A fost ceasul 1, ceasul 3, 6, 9 , obednita si vecernia...
Era asa intuneric si frig dar asa e postul... intuneric ca-n inima mea si frig ca-n oasele mele...
Dar asta nu conteaza niciun pic. Daca vroiam caldura lumeasca as fi putut ramane in casa mea confortabila.Cine m-a silit sa fac asta?

"Luminat să primim, credincioşilor, intrarea Postului, şi să nu ne mâhnim, ci să ne spălăm feţele noastre cu apa nepătimirii, binecuvântând şi preaînălţând pe Hristos în veci"am cantat ieri la utrenie...

Deci sa-mi luminez si chipul si sufletul de bucuria acestui mers la biserica, indiferent care e biserica, Hristos este acelasi!
Si am venit, parca de pe alta planeta, la serviciu, inainte de terminarea vecerniei, fratele Constantin striga dupa mine,"Maica Domnului sa va binecuvinteze si sa va acopere cu sfantul ei acoperamant!''
 si pe biroul meu trona o cafea inca calduta si mirosul ei umplea biroul... Am dus-o in alt birou sa fie de folos altora si a urmat o dimineata in care am vazut cum e sa se porneasca stihiile: intr-un birou se pune o masa de parastas si miroase apetisant... doua referate sunt pe biroul meu sa iau nota explicative  la doi salariati ...un chirias nu a platit chiria si trebuie sa-i fac actiune in instanta... altuia trebuie sa-i fac plangere penala...
Dar cu ajutorul lui Hristos lucrurile trebuie sa se aranjeze in normalitate...
In curand va fi Canonul cel Mare ... Doar doua ore ma despart de el...
....................................................................................................................................................
 Si a fost Canonul Cel Mare !
Plin de pocainta si lacrimi ...iar apoi din inimile noastre a pornit cantarea
Cu noi este Dumnezeu!
Intelegeti, neamuri si va plecati
Caci cu noi este Dumnezeu!
Auziti pana la marginile pamantului
Caci cu noi este Dumnezeu!
Cei puternici, plecati-va!
Caci cu noi este Dumnezeu!
Caci iarasi de veti putea,
Si iarasi veti fi biruiti
Caci cu noi este Dumnezeu!
Si orice sfat veti sfatui
Risipi-l va Domnul
Caci cu noi este Dumnezeu! Si cuvantul pre care il veti grai
Nu va ramane intru voi,
Caci cu noi este Dumnezeu!
De frica voastra nu ne vom teme,
Nici ne vom tulbura,
Caci cu noi este Dumnezeu! Pre Domnul Dumnezeu nostru,
Pre Acela vom sfinti
Si El va fi noua frica,
Caci cu noi este Dumnezeu!
Si de voi fi nadajduindu-ma spre Dansul
Va fi mie spre sfintire
Caci cu noi este Dumnezeu!
Si voi fi nadajduindu-ma spre Dansul
Si ma voi mantui printr-insul
Caci cu noi este Dumnezeu!
Iata, Eu si pruncii
Pe care Mi i-a dat Dumnezeu
Caci cu noi este Dumnezeu! Poporul cel ce umbla intru intuneric
A vazut Lumina mare
Caci cu noi este Dumnezeu!
Cei ce locuiti in latura si-n umba mortii
Lumina va straluci peste voi,
Caci cu noi este Dumnezeu!
Ca Prunc S-a nascut noua Fiul
Si S-a dat noua
Caci cu noi este Dumnezeu!
A Carui stapanire S-a facut
Peste umarul Lui
Caci cu noi este Dumnezeu!
Si pacii Lui nu este hotar,
Caci cu noi este Dumnezeu!
Si se cheama numele Lui
Inger de mare sfat
Caci cu noi este Dumnezeu!
Sfetnic minunat
Caci cu noi este Dumnezeu!
Dumnezeu tare, stapanitor,
Domn al pacii,
Caci cu noi este Dumnezeu!
Parinte al veacului ce va sa fie
Caci cu noi este Dumnezeu!
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh
Caci cu noi este Dumnezeu!
Si acum si pururea si in vecii vecilor, Amin!
Cu noi este Dumnezeu!
Intelegeti, neamuri si va plecati
Caci cu noi este Dumnezeu!

Nu pot sa cant decat in inima mea , dar imi propun sa cant acestea si cealalta cantare minunata

Doamne al Puterilor, fii cu noi
Caci pe altul afara de Tine
Ajutor intru necazuri nu avem
Doamne al puterilor, miluieste-ne pe noi!

Cu un singur si mare motiv: asa este! Dumnezeu e singurul nostru ajutor spre care trebuie sa  nadajduim! Si ma iertati , dragilor, desi va iubesc atat cat poate inima mea omeneasca sa iubeasca... nu in voi imi pun nadejdea, doar in Dumnezeu si imi doresc un post, asa cum mi- l va  da... cu nadejdea ca atata timp cat si eu Il strig, langa mine va fi ridicand toate piedicile si daca va randui si timp pamantesc , dupa inca 39 de zile de mers prin pustiu, voi vedea LUMINA INVIERII!
Si vreau acolo sa fim toti  si cei vii si cei adormiti... si va tin iar in inima mea si pe voi si toti mortii vostrii ... si va rog cu lacrimi sa ma iertati ...ca mult am gresit, dar si mult am iubit...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu