Astazi e 10 martie.
In ziua acesta prietenele mele ma suna sa ma felicite, desi nu e ziua mea.
Dar azi, adica pe 10 martie am nascut-o pe Ruxandra-Maria, fetita mea...Si mama ma suna...si Ina si Camelia si Elena si Mariana...
Nasterea Ruxandrei a fost prilej de mare bucurie.Fetita,prima fetita din neam. Sanatoasa: 3450grame,52 de cm, nota 10 scor Apgar.
Un mic chinezoi, ciudata ... cu ochii oblici si parul cret! O incantare sa o vezi, sa o iei in brate! Pana si Andrei , desi avea abia trei ani si patru luni, cand a vazut-o mi-a cerut sa o aduc acasa, asa mica cum era, neschimbata!
A crescut usor, fara mari probleme... fara sa planga noaptea si fara sa ceara permanent in brate. Atat de cuminte incat toata lumea ne "invidia"!
Ruxandra a fost partenerul perfect de joaca a lui Andrei, copilul care lasa de la ea totul ca celalalt sa fie fericit si impacat!
Ruxandra a fost fetita cuminte si dulce agatata de mana tatalui ei la plimbare in oras... nu se impiedica, nu-si murdarea rochita si nu avea niciodata nimic de reprosat sau de cerut...
Ruxandra a fost copilul cuminte si vesnic premiant, cel cu cele mai frumoase si ordonate caiete.
Atat de nefiresc cuminte incat ma gandeam ca poate ceva va rabufni la adolescenta si nu va fi tocmai usor sa o povatuim.
Dar si adolescenta a trecut fara probleme ... intr-un cerc de prietene bune si iubitoare...
Ruxandra a fost ani de zile, tovarasa mea de drum intr-o Europa mare si foarte primitoare... Grecia, Austria, Germania, Italia, Franta , Anglia...Luvru si British Museum,Galeria Uffizi si D'orsay...Ghidul meu si povatuitoarea mea...sfatuitoarea mea totdeauna sincera .
Pe umarul ei am plans si cu ea m-am sfatuit in toate momentele de cumpana... de multe ori ea a fost mama mea cand ...nu puteam sa o intreb pe mama ce sa fac...
Avea abia 18 ani cand a pierdut primul om drag... tatal ei... Grea povara, grea ...Si oricat i-am daruit nu am putut sa acopar lipsa lui, pentru ca ...dintre noi doi, ea pe el, pe tatal ei l-a iubit cel mai mult!
In acesta poza avea ...cred ca 20 de ani...
si uite-o aici... cu mine si sotul ei in cea mai frumoasa zi a vietii ei... ziua nuntii ei
Petrece acum un timp al implinirii tuturor acelor lucruri pe care le-a parcurs serioasa si bucuroasa ca poate sa le faca....scoli multe parcurse cu rezultate frumoase...si mai presus de scoli, parcurgerea a unei vietii in care trebuie sa dea masura a ceea ce este ...un om drept, serios, educat ...o tanara cum m-as fi bucurat sa fi fost si eu...
Cand o privesc pe Ruxandra si cand ma gandesc la ea, nu-mi mai este frica de moarte. Pentru ca stiu ca ea va continua acele lucruri din inima mea si le va trece copiilor ei, chiar si copiilor lui Andrei, ele fiind mostenirea familiei noastre...Prin copiii mei, prin Ruxandra nu voi muri...voi continua sa traiesc prin ea , exact ca in aceste versuri pe care le-am citit aseara si care parca sunt scrise de ea pentru mine:
Viaţa nu trece, ci se prelungeşte
O ştiu şi eu, şi tu, de bună samă,
Şi nimenea, iubind, nu-mbătrîneşte,
Ci ca o stea, spre ziuă, se destramă.
Copiii, ştii, nu cresc, ci doar devin,
La rîndul lor, părinţi şi se-nfăşoară
Într-un surîs născut dintr-un suspin
Ce se repetă, vai, a cîta oară.
Îţi simt ades atingerea de mînă
Cum buclele de prunc mi le destramă
Şi văd în vis căluţi de plastelină
Pe care mi-i făceai cu grijă, mamă.
Azi părul meu de-acuma e cărunt
Şi vîntul singuratec mi-l răsfiră,
Dar am în piept o inimă de prunc
Şi-ţi dăruiesc un crai cîntînd la liră.
Viaţa nu trece, ci se prelungeşte!
O ştii şi tu, şi eu, iubită mamă,
Că nimenea, iubind, nu-mbătrîneşte,
Ci ca o stea, spre ziuă, se destramă…
Cîntec de ziua mamei- Savatie Bastovoi
Iubita mea...iubita mea...cand te privesc pe tine... ma desfac in stele mici, dorindu-mi doar sa te insotesc precum licuricii, luminand, atat cat ma lasi , viata ta...La multi ani, draga mea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu