Acum noua luni ajungeam la ea acasa. Acum noua luni , mama inca traia, obrajii ei erau calzi si ochii luminosi cand m-a vazut!
Acum noua luni mama mea era asezata in patul ei si alaturi, pe pervaz inflorea trandafirul ei galben Acum patul ei e gol, nu asteapta pe nimeni... eu traiesc in casa mea asteptand inca telefonul ei zilnic si repetand in gesturile mele, in traiul meu, traiul ei de femeie singura...fac cate o salata...mananc un fruct...numar zile, saptamanile pana cand ?Pana cand in familie va fi un alt eveniment care sa coloreze si viata mea...
Acum noua luni, un pic mai tarziu de ora acesta, sufletul mamei a inceput calatoria spre Dincolo!
Stiu ca multi dintre ai ei, aproape toti sunt Dincolo , dar eu inca astept telefonul ei, inca ma doare ca nu mai suna... inca ma doare ca nu mai merg sa dorm cu ea , in patul ei mirosind a levantica...
Am povestit ca m-am stiut in mare necaz si am gandit, pentru prima data in viata mea, ca mama nu e sa ma ingrijeasca si nici Grig, ei fiind singurii oameni de pe acest pamant care imi datorau asta... si m-a durut amar, amar...
Ieri dimineata am dus la biserica o coliva exact ca acesta! Asa au ars lumanarile ei...clare, vesele, fara sa curga ...am impartit si unul din calugari mi-a dat lumanarile inapoi sa le aprind afara la lumanarar... parca stiind ca acolo ii placea ei sa aprinda lumanari...
Azi trandafirul ei a inflorit , niciun pic speriat de canicula si alti boboci asteapta sa se deschida. Trandafirul mamei este ca ea: frumos si curajos! Cine putea sa o impiedice pe ea sa ajunga in Imparatia lui Dumnezeu? A trait o viata care a facut-o, cu mila lui Dumnezeu , locuitor al Raiului...
Dar , mama mea, eu inca astept semne de la tine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu